Extrem (extremă), adjectiv
Sinonime:
de capăt, din cap, final, terminal, drastic.
Extremă, substantiv
Sinonime:
extremitate, limită, margine, capăt; (sport) aripă.
Extremitate, substantiv feminin
Sinonime:
limită, margine, capăt, cap, vârf, extremă, colţ, (învechit) sconcenie, latură.
Decrepitudine (decrepitudini), substantiv feminin
Sinonime:
slăbiciune extremă, ramoleală, ramolire, ramolisment, senilitate; hodorogeală; (figurat) decădere extremă, ruină.
Aripă, substantiv
Sinonime:
înotătoare; flanc, extremă; cruce, spetează, (regional) crucişă, cumpănă, fofelniţă, răscruce; săgeată, spetează; fofează; (la plural) crucişe, cumpene, fofelniţe, răscruci, speteze; (la plural) sfârcuri.
Emaciație, substantiv
Sinonime:
slăbire extremă, slăbiciune extremă; emaciere.
Summum, substantiv
Sinonime:
acmee, apogeu, culme, extremă (superioară), extremitate, limită maximă, maximum, punct maxim, (variantă) sumum.
Sconcenie, substantiv
Sinonime:
cap, capăt, colț, decedare, deces, dispariție, extremă, extremitate, limită, margine, moarte, pieire, prăpădire, răposare, sfârșit, stingere, sucombare.
Supravoltaj, substantiv
Sinonime:
supratensiune; stare de excitație extremă, surexcitare.
Tabescență, substantiv
Sinonime:
astenie, epuizare extremă.
Mizerabilmente, adverb
Sinonime:
sărăcește, în sărăcie extremă.
Furor, substantiv
Sinonime:
furie, furoare, mânie extremă.
