Exil, substantiv neutru
Sinonime:
surghiun, surghiunire, exilare, pribegie, (astăzi rar) proscriere, proscripţie, (învechit) străinătate, surghiunie, surgunlâc, urgie, zatocenie.
Exila, verb Sinonime:
a se surghiuni, a se îndepărta (din ţară), a emigra, a se înstrăina, a pribegi; a se izola, a se retrage.
Exilare, substantiv
Sinonime:
surghiunire, exil, pribegie.
Exilat (exilată), adjectiv
Sinonime:
expatriat, surghiunit, plecat, îndepărtat, pribeag, înstrăinat, emigrant; retras, izolat, singuratic, alungat, gonit, izgonit, proscris, (livresc) relegat, (învechit) surghiun; (învechit) conesilat, (învechit) conexilat.
Exilație, substantiv
Sinonime:
exilare.
Deporta, verb Sinonime:
a surghiuni, a exila.
Emigra, verb
Sinonime:
a se expatria, a se exila, a pleca, a pribegi, (învechit şi livresc) a se desţăra, (învechit) a se înstrăina.
Emigrant (emigrantă), substantiv masculin şi substantiv feminin Sinonime:
expatriat, exilat, pribeag.
Expatria, verb
Sinonime:
a exila, a emigra, a proscrie, a alunga, a izgoni, a surghiuni, a relega, a se refugia.
Expatriat (expatriată), adjectiv
Sinonime:
exilat, emigrat, emigrant, rezident.
Expulza, verb
Sinonime:
a izgoni, a surghiuni, a exila, a expatria, a relega; a destitui, a licenția; a da afară, a sili să iasă; (medicină) a scuipa, a defeca, a excreta, a expectora, a urina, a voma.
Izgoni, verb Sinonime:
a alunga, a da afară, a goni, a îndepărta, a surghiuni, a expulza, a exila.
Îngropa, verb
Sinonime:
a înmormânta, a înhuma, a băga în pământ, (regional) a astruca; (figurat) a se retrage, a se însingura, a fugi de lume, a se izola, a se exila.
Însingurat (însingurată), adjectiv Sinonime:
singur, izolat, retras, părăsit, stingher, exilat.
Înstrăina, verb
Sinonime:
a aliena, a emigra, a expatria, a fura, a lua pe ascuns și pe nedrept, a pierde afecțiunea, a pleca, a pribegi, a se depărta, a se dezrădăcina, a se exila, a se îndepărta (sufletește), a străina, a sustrage, a transmite (prin vânzare) un drept, a-şi însuşi, a-și părăsi familia, a-și părăsi locul de naștere, a-și părăsi locul de reședință, (variantă) a (se) înstreina.
Mazili, verb (învechit) Sinonime:
a îndepărta, a alunga, a izgoni, a goni, a exila.
Ostraciza, verb Sinonime:
a proscrie, a înlătura, a exila, a alunga.
Pribeag (pribeagă), adjectiv Sinonime:
rătăcitor, hoinar, vagabond; refugiat, fugar, exilat, emigrant; singur, izolat, răzleţ.
Pribegi, verb
Sinonime:
a emigra, a fi pribeag, a fugi, a hoinări, a peregrina, a rătăci, a se duce prin străini, a se exila, a se expatria, a se refugia, a trăi în pribegie, a umbla de colo până acolo, a vagabonda, (învechit) a băjenări, (învechit) a băjeni, (învechit) a prebegi, (învechit) a pribăgi, (învechit) a pribeji, (învechit) a pripăgi, (învechit) a pripăji, (învechit) a se înstrăina, (prin Moldova) a bădădăi, (regional) a horhăi.
Pribegie, substantiv feminin
Sinonime:
emigrare, emigraţie, exil, exilare, expatriere, fugă, hoinăreală, pribegire, proscriere, proscripție, rătăcire, refugiu, surghiun, surghiunire, vagabondaj, vagabondare, (învechit) băjenărie, (învechit) băjenărit, (învechit) băjenie, (învechit) băjenire, (învechit) băjenit, (învechit) haiducie, (învechit) înstrăinare, (învechit) străinătate, (învechit) surghiunie, (învechit) surgunlâc, (învechit) urgie, (învechit) zatocenie, (regional) pribăgie.
Proscripţie, substantiv feminin Sinonime:
izgonire, surghiun, exil, expulzare, ostracizare; interzicere, restricţie, interdicţie, oprire.
Proscris (proscrisă), adjectiv Sinonime:
izgonit, exilat, expulzat, surghiunit, ostracizat; interzis, oprit, nepermis, ilegal, neîngăduit.
Relega, verb Sinonime:
a expulza, a surghiuni, a izgoni, a exila.
Surghiun, substantiv neutru Sinonime:
exil, izgonire, îndepărtare, pribegie, înstrăinare; izolare, singurătate.
Surghiuni, verb
Sinonime:
a alunga, a depărta, a deporta, a exila, a goni, a izgoni, a îndepărta, a ostraciza, a proscrie, a sili să trăiască printre străini, a trimite în surghiun, (învechit) a urgisi, (livresc) a relega.
Transfug, substantiv masculin
Sinonime:
dezertor, emigrant, exilat, expatriat, fugar, fugit, renegat, trădător.
Urgisi, verb Sinonime:
a năpăstui, a oropsi, a asupri, a persecuta, a apăsa; a exila, a surghiuni.
Deportare, substantiv
Sinonime:
deportat, deportație, deportațiune, exil, exilare, expatriere, expulzare, surghiun, surghiunire, (învechit) relegare, (învechit) relegație, (învechit) surghiunie, (învechit) surgunlâc.
Deportat, substantiv
Sinonime:
exilat, surghiunit.
Emigrant, adjectiv
Sinonime:
emigrat, exilat, expatriat, migrant, pribeag, surghiunit.
Expatriere, substantiv
Sinonime:
deportare, emigrare, emigrație, exilare, exod, expulsiune, expulsie, fugă, transplantație.
Gonit, adjectiv
Sinonime:
izgonit, (și cu rol de substantiv) exilat.
Surgunlâc, substantiv
Sinonime:
deportare, exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire.
Expulsie, substantiv
Sinonime:
defecație, delivrență, destituție, ejectare, ejecție, eliminare, emisie, epurație, eructație, evacuație, evicțiune, excluziune, excomunicare, excreție, exil, expatriere, expectorație, expulsiune, îndepărtare, licențiere, micțiune, ostracism, proscripție, puniție, radiere, rejet, relegație, revocare, vomisment.
Relegațiune, substantiv
Sinonime:
alungare, carantină, declasare, deportare, exil, exilare, expulsiune, expulzare, gonire, izgonire, ostracizare, proscriere, proscripție, relegare, relegație, surghiunire.
Relegat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
alungat, exilat, expulzat, gonit, izgonit, pribeag, proscris, surghiunit.
Relegație, substantiv (învechit)
Sinonime:
alungare, carantină, deportare, excluziune, excomunicare, exilare, expulzare, gonire, izgonire, ostracism, ostracizare, proscriere, proscripție, relegare, surghiunire, (variantă) relegațiune.
Relegare, substantiv (învechit)
Sinonime:
alungare, exilare, expulzare, gonire, izgonire, ostracizare, proscriere, relegație, surghiunire.
Surghiunie, substantiv (învechit)
Sinonime:
deportare, exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire.
Surghiunire, substantiv (învechit)
Sinonime:
alungare, deportare, exil, exilare, gonire, izgonire, ostracizare, pribegie, proscriere, proscripție, relegare, relegație, surghiun, (învechit) străinătate, (învechit) surghiunie, (învechit) surgunlâc, (învechit) urgie, (învechit) zatocenie.
Străinătate, substantiv
Sinonime:
exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire, (învechit) streinătate, (învechit) strinitate.
Condamnațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
anatematizare, anatemă, anatemizare, blam, cenzură, condamnare, damnare, damnațiune, deportare, deportație, excomunicare, excomunicație, exil, expatriere, maledicție, oprobriu, osândă, pedeapsă, proscripție, proscripțiune, punițiune, reprobație, reprobațiune, sancțiune, (învechit) puniție, (variantă) condamnație.
Deportațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
deplasare, deportare, deportație, dezrădăcinare, exil, exilare, expatriere, (învechit) relegare, (învechit) relegație.
Înstrăinare, substantiv
Sinonime:
alienare, emigrare, emigrație, exil, expatriere, furt, indiferență, îndepărtare, pribegie, răceală, răcire (a relațiilor), (variantă) înstreinare.
Înstrăinat, adjectiv
Sinonime:
alienat, depărtat, exilat, expatriat, izolat, îndepărtat, neospitalier, neprietenos, neprimitor, plecat de acasă, străin, (figurat) dezrădăcinat, (variantă) înstreinat. Înstrăinat, substantiv
Sinonime:
înstrăinare, (variantă) înstreinat.
Depeiza, verb
Sinonime:
a (se) dezorienta, a (se) dezrădăcina, a (se) exila, a (se) îndepărta de origine, a (se) însingura, a (se) înstrăina.
Depeizare, substantiv
Sinonime:
depeizat, dezorientare, dezrădăcinare, exilare, îndepărtare (de origine), înstrăinare.
Budușluitură, substantiv (regional)
Sinonime:
exil, pribegie, rătăcire.
Ețindar, substantiv (învechit)
Sinonime:
(monedă din trecut) exildar.
Pribegire, substantiv
Sinonime:
exil, hoinăreală, pribegie, rătăcire din loc în loc, vagabondaj, vagabondare, (variantă) prebegire, (variantă) pribigire.
Ostracizare, substantiv
Sinonime:
alungare, excludere, exilare, gonire, izgonire, îndepărtare (din viața publică), ostracism, persecuție, proscriere, relegare, relegație, surghiunire, (figurat) blamare.
Ostracism, substantiv
Sinonime:
alungare, boicot, excludere, excluziune, exilare, îndepărtare, ostracizare, persecuție, proscriere, relegație, (figurat) blamare.
Mutare, substantiv
Sinonime:
abatere, așezare, casă, cămin, clătinare, clintire, demenajare, deplasare, deviație, deviere, domiciliu, îndepărtare, înlocuire, metamorfozare, metamorfoză, mișcare, modificare, mutat, mutație, pășune, permutare, permutație, pornire, prefacere, preschimbare, sălaș, schimb, schimbare, strămutare, strămutat, târlă, transfer, transferare, urnire, (învechit și regional) clătire, (învechit) adăpost, (învechit) emigrare, (învechit) exil, (învechit) locuință, (învechit) mutațiune, (învechit) ridicare, (învechit) schimbătură, (învechit) transformare, (învechit; la figurat) moarte, (regional) arșiță, (regional) imaș, (regional) mutătură, (regional) stână, (regional) suhat.
Izgonire, substantiv
Sinonime:
alungare, exilare, fugărire, gonire, izgonit, ostracizare, proscriere, relegare, relegație, surghiunire, (învechit) persecuție, (variantă) zgonire.
Zatocenie, substantiv (rusism învechit)
Sinonime:
exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire.
Izgnanie, substantiv (învechit)
Sinonime:
exil, izgonire, surghiun.
Izgonit, adjectiv
Sinonime:
alungat, demis, exilat, fugărit, gonit, îndepărtat, pribeag, proscris, surghiunit, (învechit și popular) oropsit, (învechit) persecutat, (livresc) relegat. Izgonit, substantiv
Sinonime:
alungare, alungat, exilare, exilat, fugărire, gonire, gonit, izgonire, îndepărtare, pribeag, proscris, surghiunit, (învechit) persecuție, (învechit) surghiun.
Mazilie, substantiv (învechit)
Sinonime:
destituire, detronare, exil, îndepărtare din scaun, mazilire, mazilit, revocare, scoatere din domnie.
Desțărat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
deportat, emigrat, exilat, expatriat, expulzat, surghiunit, (variantă) desțerat, (variantă) disțărat.
