Erudit, substantiv
Sinonime:
învăţat, savant, benedictin, filozof, somitate.
Erudit (erudită), adjectiv Sinonime:
savant, doct, învăţat, cult, instruit.
Erudiţie, substantiv feminin
Sinonime:
învăţătură, ştiinţă, cultură intensă, cultură vastă, (familiar) savantlâc, epistemă, gnoză, gnosticism, umanism, omnisciență, cunoaștere.
Erudițiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
erudiție.
Autoritate, substantiv feminin Sinonime:
prestigiu, valoare morală, consideraţie; somitate, erudit, savant, specialist; instituţie, organizaţie, oficiu, administrație, comandament, guvern, putere.
Cărturar, substantiv masculin Sinonime:
învăţat, om cu carte, intelectual, erudit.
Citit (citită), adjectiv Sinonime:
învăţat, instruit, cultivat, erudit, cult.
Doct (doctă), adjectiv
Sinonime:
învăţat, erudit, informat, citit, savant.
Documentat (documentată), adjectiv Sinonime:
dovedit, susţinut, atestat; întemeiat, temeinic; informat, pregătit, erudit.
Informat (informată), adjectiv
Sinonime:
avertizat, avizat, cult, cunoscător, documentat, erudit, instruit, încunoştinţat, înştiinţat, prevenit.
Instruit (instruită), adjectiv Sinonime:
învăţat, cultivat, cult, pregătit, citit, educat, erudit.
Învățat (învățată), adjectiv Sinonime:
instruit, erudit, cult, doct, citit, savant.
Învățătură, substantiv feminin Sinonime:
doctrină, principiu, ştiinţă; cunoştinţă, erudiţie, cultură; povaţă, sfat, lecţie.
Savant, substantiv masculin Sinonime:
erudit, maestru, învăţat, creator.
Savantlâc, substantiv neutru (depreciativ)
Sinonime:
(pretinsă) erudiţie, pedanterie, pedantism, preţiozitate, ştiinţă.
Ştiinţă, substantiv feminin Sinonime:
cunoaştere, pregătire, instrucţie, învăţătură, erudiţie, (figurat) carte.
Cultură, substantiv feminin
Sinonime:
agricultură, grădinărit; bagaj de cunoștințe, cunoaştere; civilizație, educație, instrucție, erudiţie.
Cercetător, substantiv
Sinonime:
anchetator, căutător, documentalist, erudit, explorator, inventator, investigator, om de știință, prospector, savant, teoretician, (învechit) scrutător.
Diac, substantiv
Sinonime:
(istorie) grămătic, logofăt, pisar, scrib, scriitor, uricar, copist; cărturar, erudit, învăţat, savant; (regional) cântăreț bisericesc; dascăl.
Omniscient, adjectiv
Sinonime:
atotștiutor, erudit, instruit, savant, universal.
Sapient, adjectiv
Sinonime:
citit, doct, erudit, înţelept, învăţat, savant.
Sofologiotatos, substantiv
Sinonime:
cărturar, erudit, învăţat, savant.
Literat, substantiv
Sinonime:
condeier, erudit, om de litere, savant, scriitor, specialist în literatură, (învechit) literator, (latinism învechit) scriptor, (rar) beletrist. Literat, adjectiv
Sinonime:
cultivat, doct, erudit, instruit, savant, (figurat) luminat.
Epistemă, substantiv
Sinonime:
civilizație, cogniție, cultură, cunoaștere, erudiție, (învechit) erudițiune, gnoză, omnisciență, umanism.
Descoperitor, substantiv
Sinonime:
erudit, explorator, inovator, inventator, novator, pionier, savant, (învechit) inventor.
Enciclopedism, substantiv
Sinonime:
erudiție vastă, (livresc) polimatie.
Academician, substantiv
Sinonime:
academist, erudit, savant.
Pedanterie, substantiv
Sinonime:
afectație, meticulozitate (exagerată), paradă de erudiție, pedantism, prețiozitate, suficiență, tipicărie, vanitate, (familiar) savanterie, (familiar) savantlâc, (învechit și familiar) pedantlâc.
Pedantism, substantiv
Sinonime:
afectație, fatuitate, manierism, meticulozitate, paradă de erudiție, pedanterie, prețiozitate, suficiență, vanitate, (familiar) savanterie, (familiar) savantlâc, (învechit și familiar) pedantlâc.
Dăscălicesc, adjectiv
Sinonime:
dăscălesc, erudit, sfătuitor.
Erudiciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
erudiție.
