Dumicat, substantiv
Sinonime:
gură, îmbucătură, înghiţitură, muşcătură.
Dumicătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
dumicare, dumicat, (regional) îmbucătură, (variantă) dimicătură.
Îmbucătură, substantiv feminin Sinonime:
înghiţitură, dumicat.
Muşcătură, substantiv
Sinonime:
gură, îmbucătură, înghițitură, (popular) dumicat, (prin Transilvania) bușcă; înțepătură, usturime; (botanică) muşcată.
Dumicare, substantiv
Sinonime:
fărâmițare, măcinare, savurare, (învechit și popular) ciopârțire, (învechit și regional) nimicire, (învechit și regional) rănire, (învechit și regional) zdrobire, (învechit) dumicătură, (popular) dumicat, (regional) îmbucătură, (variantă) dimicare.
Dumicuș, substantiv (regional)
Sinonime:
dumicat, îmbucătură, (învechit) dumicătură.
Dimicătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
dumicare, dumicat, (învechit) dumicătură, (regional) îmbucătură.
