Distincţie, substantiv feminin
Sinonime:
deosebire, diferenţă, diferențiere, discriminare, separație; demnitate, fineţe, grație, eleganţă, strălucire, maiestate; premiu, recompensă; bun-gust, rafinament, subtilitate.
Bonton, substantiv neutru (rar)
Sinonime:
bună-creştere, distincție, eleganță, etichetă, maniere, politeţe.
Decoraţie, substantiv feminin
Sinonime:
distincţie, insignă; podoabă, ornamentaţie, (depreciativ) tinichea, medalie; împodobire.
Discriminare, substantiv
Sinonime:
separare, deosebire, discernere, distincţie; (discriminare rasială) segregaţie rasială, discriminație.
Eleganţă, substantiv feminin
Sinonime:
(despre îmbrăcăminte, oameni sau mişcări) frumuseţe, ferchezuială, dichiseală, scliviseală, graţie, supleţe, bun-gust, distincţie, lux.
Fineţe, substantiv feminin
Sinonime:
delicateţe, gingășie, grație, gracilitate, eleganță, șarm, suplețe, tenuitate; acuitate, subtilitate, ingeniozitate, agerime, perspicacitate, sagacitate; nobleţe, diplomație, distincţie, rafinament, rafinare, sensibilitate, tact.
Medalie, substantiv feminin Sinonime:
decoraţie, distincţie.
Nobleţe, substantiv feminin Sinonime:
cavalerism; generozitate, mărinimie, bunătate; distincţie, eleganţă, graţie.
Ordin, substantiv neutru Sinonime:
dispoziţie, poruncă, comandă; decoraţie, distincţie.
Premiu, substantiv neutru Sinonime:
recompensă, distincţie, primă.
Separaţie, substantiv feminin Sinonime:
despărţire, desfacere, izolare, desprindere, detaşare, dislocare, fragmentare, secţionare, tăiere; diferenţiere, distincţie, discriminare.
Şic, substantiv neutru Sinonime:
eleganță, distincție, bun gust, fineţe, dichis, găteală.
Bun-gust, substantiv
Sinonime:
distincţie, eleganţă, rafinament, şic.
Deosebire, substantiv
Sinonime:
lipsă de asemănare, diferenţă, diferenţiere, discriminare, discriminaţie, distincţie, (rar) distingere, (învechit şi popular) osebire, (Banat, Transilvania şi Maramureș) deschilinire, (învechit) osebitură.
Diferenţiere, substantiv
Sinonime:
catalogare, deosebire, distincție, diversificație, diviziune, fracționare, individuație, modificație, segmentație, segregaţie, separare, separaţie, transformație, transformare.
Discrimina, verb
Sinonime:
a separa, a diferenția, a face deosebire, a deosebi, a face distincție, a distinge.
Distincțiune, substantiv
Sinonime:
distincție.
Subtilitate, substantiv
Sinonime:
acuitate, distincţie, fineţe, ingeniozitate, judecată subtilă, luciditate, perspicacitate, rafinament, raționament.
Subţietate, substantiv
Sinonime:
distincție, finețe, rafinament, subțiime, subţirime; (la plural) subtilități.
Subțirime, substantiv
Sinonime:
delicatețe, distincție, finețe, gracilitate, rafinament, suplețe, (învechit) subtilitate, (învechit) subțietate, (învechit) subțirenie, (învechit) subțiritate, (rar) subțiime, (variantă) (învechit) supțirime.
Vulgaritate, substantiv
Sinonime:
grosolănie, impolitețe, lipsit de distincție, mitocănie, obscenitate, trivialitate.
Post-mortem, adverb și adjectiv
Sinonime:
(despre o distincție) după moarte.
Indistincție, substantiv
Sinonime:
imprecizie, lipsă de distincție, neclaritate, vulgaritate.
Elevație, substantiv
Sinonime:
augmentație, distincție, eminență, grandoare, înălțime morală, nobleță, noblețe, rafinament, sublimitate, superioritate; colină, înălțime, monticul; (variantă) elevațiune.
Nobleță, substantiv
Sinonime:
aristocrație, caracter nobil, distincție, eleganță, generozitate, însușire morală superioară, nobilime, nobilitate, noblețe, (grecism învechit) evghenie.
Aticism, substantiv
Sinonime:
civilitate, delicateță, delicatețe, distincție, distincțiune, eleganță de stil, rafinament, umanism, urbanitate, (la plural) bune maniere.
Ornament, substantiv
Sinonime:
arabesc, bijuterie, broderie, cartuș, coronament, decor, decorație, desen, distincție, feston, figură, fioritură, fleuron, garnitură, ghirlandă, grifă, înfloritură, însemn, motiv, ornamentație, parură, podoabă, sculptură, tapiserie, (învechit) falbala, (popular) împodobire, (popular) zurzur.
Peculiaritate, substantiv (învechit)
Sinonime:
distincție, particularitate, specificitate.
Distinctăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
distincție, distingere.
Distencție, substantiv
Sinonime:
distincție.
Cinstire, substantiv
Sinonime:
apreciere, atenție, cinste, condescendență, considerație, deferență, elogiu, glorie, laudă, mărire, omagiu, onoare, ospătare, preamărire, preaslăvire, prețuire, proslăvire, respect, reverență, servire, servit, slavă, slăvire, stimă, tratare, trecere, vază, (figurat) credit, (grecism învechit) sevas, (învechit și familiar) baftă, (învechit și regional) seamă, (învechit) distincție, (învechit) distingere, (învechit) lăudare, (învechit) mărie, (învechit) petrecere, (învechit) pohfală, (învechit) pohvalenie, (învechit) rang, (învechit) socoteală, (învechit) socotință, (învechit) venerare, (Moldova) lefterie, (regional) îmbătare, (regional) prețuială.
