Disciplină, substantiv feminin
Sinonime:
ordine, supunere, ascultare, conformare, regulă, rânduială; branşă, ştiinţă, obiect.
Disciplinat, adjectiv
Sinonime:
docil, guvernabil, ordonat, regulat.
Branșa, verb Sinonime:
a racorda, a face un branşament, a face legătura, a conecta, a uni. Branșă, substantiv feminin Sinonime:
meserie, profesiune, ocupaţie, îndeletnicire, funcţie, slujbă; ramură, domeniu, sector de activitate, disciplină, specialitate, secțiune; aripă; ramificație.
Forma, verb
Sinonime:
(rar) a prezenta, a alcătui, a antrena, a civiliza, a concepe, a confecţiona, a constitui, a crea, a cultiva, a disciplina, a educa, a elabora, a elucubra, a exersa, a fabrica, a face, a fasona, a fi, a habitua, a imagina, a însemna, a întocmi, a lua fiinţă, a lua naştere, a modela, a mula, a perfecționa, a pregăti, a reprezenta, a sculpta, a se naşte, a se produce. Formă, substantiv feminin
Sinonime:
(figurat) relief, aspect, calapod, calup, chip, configuraţie, contur, expresie, fel, figură, forţă, înfăţişare, mod, modalitate, model, siluetă, tipar, variantă; (lingvistică) (formă hipercorectă) hipercorectitudine, hiperurbanism; brutărie.
Obiect, substantiv neutru Sinonime:
lucru; materie, domeniu, disciplină; scop, ţintă, obiectiv, ţel; (gramatică) complement.
Ordine, substantiv feminin Sinonime:
rânduială, disciplină, regulă; orânduire, dispoziţie, înşiruire, orânduială.
Orânduială, substantiv feminin Sinonime:
rânduială, ordine, disciplină, orânduire; hotărâre, dispoziţie, ordin.
Specialitate, substantiv feminin Sinonime:
ramură, domeniu, branșă, disciplină; profesie, calificare.
Supune, verb
Sinonime:
a accepta, a amaneta, a asculta, a ascunde, a aservi, a bate, a birui, a ceda, a constrânge, a controla, a copleși, a covârși, a cuceri, a cuprinde, a destina, a disciplina, a domestici, a domina, a dosi, a expune, a forța, a hărăzi, a impune, a ipoteca, a îmblânzi, a împovăra, a îndoi, a înfrânge, a înrobi, a întrece, a învinge, a meni, a mistui, a năpădi, a obliga, a ocupa, a predispune, a prostitua, a răsfrânge, a răzbi, a ridica, a robi, a se conforma, a se închina, a se pleca, a se preda, a se smeri, a se umili, a sili, a subjuga, a subordona, a sufleca, a sumete, a suporta, a trage, a urma, (figurat) a înfeuda, (figurat) a îngenunchea, (învechit) a pobedi, (învechit) a prididi, (învechit) a reduce, (învechit) a se cuceri, (învechit) a se paradosi, (învechit) a se supleca, (popular) a pleca.
Guvernabil, adjectiv
Sinonime:
disciplinat, docil, maleabil, maniabil, suplu, ușor de condus, ușor de guvernat.
Reglementare, substantiv
Sinonime:
aranjare, canon, cartă, cod, constituție, convenție, decret, disciplină, dogmă, legalizare, lege, legiferare, orânduire, ordonanță, prescripție, stabilire, statut, (învechit) legiuire, (învechit) regularisire, (rar) regulare.
Matimă, substantiv
Sinonime:
disciplină, învățătură, lecție, materie, morală, obiect (de studiu), pildă, temă.
Ramură, substantiv
Sinonime:
brahiblast, cracă, creangă, lemn, ram, rămurea, rămurică, (învechit și regional) stâlp, (regional) ratină, (regional) rază, (Transilvania) cloambă, (Transilvania, Bucovina și Oltenia) crac; branșă, disciplină, diviziune, domeniu, parte, rămureală, sector, specialitate, subdiviziune, subramură; ramificare, ramificație. Rămura, verb
Sinonime:
a se rămuri.
Iscusi, verb (învechit)
Sinonime:
a ajunge să stăpânească o disciplină, a căpăta experiență, a cerceta, a deveni isteț, a deveni mai fin, a deveni șiret, a educa, a face pe deșteptul, a instrui, a ispiti, a învăța pe cineva, a mina, a pune la încercare, a se deschide la minte, a se deștepta, a se face vestit, a se forma, a se instrui, a se perfecționa, a se rafina, a-l deștepta, a-și ascuți mintea.
Disțiplină, substantiv (învechit)
Sinonime:
disciplină, (învechit) desțiplină, (învechit) diciplină, (învechit) disiplină.
Organizare, substantiv
Sinonime:
alcătuire, constituire, disciplină, înființare, întocmire, orânduire, ordine, ordonare, rânduială, rost, sistematizare, structurare, structură.
Obedient, adjectiv
Sinonime:
ascultător, bun, compliant, cuminte, disciplinat, docil, guvernabil, maniabil, plecat, supus.
Organizat, adjectiv
Sinonime:
aranjat, clasat, coordonat, disciplinat, ierarhizat, metodic, ordonat, organic, rânduit, sistematic, sistematizat, structurat, (desuet) însuflețit, (desuet) viu, (învechit) metodicesc. Organizat, adverb
Sinonime:
metodic, sistematic, (învechit) metodicește.
