Dezlipi, verb
Sinonime:
a detaşa, a despărţi, a (se) desface, a (se) desprinde, a (se) depărta, a (se) îndepărta.
Dezlipire, substantiv
Sinonime:
desfacere, desprindere, detaşare, depărtare, îndepărtare.
Dezlipit, adjectiv
Sinonime:
desfăcut, desprins, cu lipitura stricată.
Deschide, verb
Sinonime:
a căsca, a crăpa, a descuia, a destupa, a dezlipi, a înflori, a însenina, a plesni, a (se) desface, a (se) despica, a sparge; a inaugura, a debuta, a vernisa.
Desface, verb
Sinonime:
a descompune, a desprinde, a dezangrena, a separa, a izola; a vinde, a face negoţ, a oferi; a anula, a contramanda, a desfiinţa, a despături, a dezdoi, (învechit) a răspica, a desfăşura, a dezlega, a despleti, a degaja, a elibera, a libera, a scoate, (învechit şi popular) a slobozi, a dezlipi, a întinde, a răsfira, a căsca, a crăpa, a (se) deschide, a se despica, a plesni, a rupe, a rezilia.
Desprinde, verb
Sinonime:
a deduce, a despărţi, a detaşa, a dezlega, a dezlipi, a disloca, a distinge, a însemna, a presupune, a reieşi, a rezulta, a scăpa, a se elibera, a se libera, a separa, a urma, a (se) decroşa, a (se) desface, a (se) scoate.
Detaşa, verb
Sinonime:
a desprinde, a desface, a dezlipi, a despărţi, a izola; a deplasa, a muta, a schimba; a se distanţa.
Smulge, verb Sinonime:
a trage, a scoate, a desprinde; (figurat) a obţine, a lua; a despărţi, a dezlipi.
Depărta, verb
Sinonime:
a (se) dezlipi, a (se) îndepărta, a trimite la distanță, a ține la distanță, a spaţia, a scoate, a izgoni, a se înstrăina, a alunga; a se abate, a devia.
Depărtare, substantiv
Sinonime:
dezlipire, îndepărtare, distanţare, îndepărtare, rărire, spaţiere, distanţă, interval, spaţiu, (Transilvania) scopot; (din depărtare) de departe, de la mare distanță.
Descleia, verb
Sinonime:
a dezlipi, a dezancola.
Descleiere, substantiv
Sinonime:
dezlipire, dezancolare.
Desfacere, substantiv
Sinonime:
despăturire, dezdoire, desfăşurare, deschidere, dezlegare, desprindere, eliberare, liberare, scăpare, (învechit şi popular) slobozire, dezlipire, scoatere, descompunere, vânzare, rupere, reziliere.
Desfăcut, adjectiv
Sinonime:
despăturit, dezdoit, desfăşurat, deschis, dezlegat, despletit, dezlipit, demontat, destrămat, deşirat, întins, răsfirat, depărtat, crăpat, plesnit, reziliat.
Desprindere, substantiv
Sinonime:
despărţire, dezlipire, scoatere, desfacere, dislocare; (tehnică) decroşare.
Desprins, adjectiv
Sinonime:
dezlipit, dislocat, desfăcut, separat, rupt; descheiat
Detaşare, substantiv
Sinonime:
desfacere, desprindere, dezlipire; despărţire, separaţie; dezinteresare, indiferență, insensibilitate, nepăsare.
Dezancola, verb
Sinonime:
(franțuzism) a (se) descleia, a (se) dezlipi.
Dezuni, verb
Sinonime:
a (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa, a (se) dezbina, a (se) învrăjbi, a despărţi.
Demontaj, substantiv
Sinonime:
demontare, desfacere, dezasamblare, dezlipire, dezmembrare, dezunire, separare.
Îndepărtare, substantiv
Sinonime:
abatere, anulare, concediere, curățare, demitere, depărtare, destituire, deviație, deviere, dezlipire, distanțare, eliminare, evitare, excludere, împiedicare, înlăturare, mutare, ocolire, preîntâmpinare, prevenire, rărire, ridicare, ridicat, schimbare, scoatere, spațiere, suprimare, ștergere, tăiere, (figurat) scuturare, (învechit și familiar) mazilire, (învechit și familiar) mazilit, (rar) prevenție.
Desuni, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) dezbina, a (se) dezuni, a (se) separa, a despărți, a detașa, a disjunge, a disocia, a se descompune, a se desface, a se desolidariza, a se destrăma, a se dezagrega, a se dezarticula, a se dezlipi, a se dezmembra, a se dușmăni, a se învrăjbi, a se urî, a se vrăjmăși, a trăi în vrajbă, a-și pierde coeziunea internă.
