Despărţit, adjectiv
Sinonime:
răzleţit, divorţat, separat; deosebit, dezbinat, diferit, divers, felurit, învrăjbit, variat.
Despărţitor, adjectiv
Sinonime:
izolator, separator.
Despărţitură, substantiv feminin Sinonime:
ramificaţie, subdiviziune, parte, felie.
Boxă, substantiv feminin Sinonime:
compartiment, despărțitură; ladă, cutie; incintă acustică. Boxa, verb
Sinonime:
(sport) (rar) a pugila.
Caza, verb Sinonime:
a găzdui, a instala, a încartirui. Caza, substantiv
Sinonime:
comitat, district. Cază, substantiv
Sinonime:
căsuţă, compartiment, despărţire, despărţitură.
Coloană, substantiv
Sinonime:
stâlp, cariatidă, (învechit) columnă; rubrică, despărțitură; șir, rând, serie, (popular) şirag, (învechit) stol; convoi, vârtej; (anatomie) (coloană vertebrală) şira spinării, (regional) şira spatelor, (învechit) greabănul spinării, osul spinării; (cinema) (coloană sonoră) pistă sonoră; (coloană de extracţie) ţeavă de extracţie; (coloană de sinteză) reactor catalitic; (coloană de marș) grup de oameni.
Compartiment, substantiv neutru
Sinonime:
căsuţă, despărţire, despărţitură, (învechit) despărţământ, (franţuzism învechit) cază; (învechit) cupeu; sferă, domeniu, sector, secţie.
Felurit (felurită), adjectiv
Sinonime:
amestecat, deosebit, diferit, divers, eterogen, împestrițat, neasemănător, pestriţ, variat, (învechit și popular) osebit, (învechit) despărțit, (învechit) variu, (regional) feliurit, (regional) mistreț.
Izolat (izolată), adjectiv Sinonime:
despărţit, separat, îndepărtat, detaşat; retras, singuratic, solitar, răzleţ; dosnic, ascuns, ferit.
Ramificaţie, substantiv feminin
Sinonime:
arborizație, branșă, braţ, despărțitură, diviziune, parte, prelungire, ramificare, ramură, schimbător de cale, subdiviziune, subîmpărțire, tranșă, tronson, (chimie) catenă laterală, (învechit) ramificațiune.
Separat (separată), adjectiv Sinonime:
despărţit, izolat, rupt de (ceva), desprins, detaşat, dislocat; în parte, unilateral, distinct, diferenţiat.
Variat (variată), adjectiv
Sinonime:
amestecat, deosebit, diferit, divers, felurit, pitoresc, variu, (învechit şi popular) osebit, (învechit) despărţit.
Bifurcat, adjectiv
Sinonime:
despărțit, furcifer, (popular) încrăcit, (popular) înfurcit.
Despărţimânt, substantiv
Sinonime:
căsuţă, compartiment, despărţire, despărţitură.
Desperecheat, adjectiv
Sinonime:
despărțit, separat, izolat, descompletat, disparat, stingher.
Disjunct, adjectiv
Sinonime:
disjunctiv, despărțit, separat.
Divorţat, adjectiv
Sinonime:
despărţit, (învechit) împărţit, separat.
Staccato, adverb
Sinonime:
(muzică) sacadat, separat, despărțit.
Loje (loji), substantiv
Sinonime:
despărțitură, compartiment, (variantă) lojă.
Lojă, substantiv
Sinonime:
avanscenă, benoar, boxă, cameră, cavitate, celulă, compartiment, cușcă, despărțitură, loc, stal, (învechit) palc, (locuţiune) (lojă masonică) asociație de francmasoni.
Izolator, adjectiv
Sinonime:
despărţitor, dielectric, izolant.
Separator, adjectiv
Sinonime:
despărţitor, izolator.
Cloison, substantiv
Sinonime:
cloazon, despărțire, diafragmă, diviziune, ecran, membrană, menisc, perete despărțitor subțire, separare, separație.
Disociativ, adjectiv
Sinonime:
despărțitor, separator.
Înfurcit, adjectiv (învechit și popular)
Sinonime:
bifurcat, crăcănat, despărțit, (variantă) înfurcat.
Despreunat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
(învechit) desfăcut, (învechit) dezîmpreunat, (popular) despărțit. Despreunat, substantiv (învechit)
Sinonime:
(învechit) despreunare, (învechit) dezîmpreunat, (popular) despărțire.
Sept, substantiv
Sinonime:
(anatomie) cloazon, cloison, perete despărțitor.
Feliurit, adjectiv (regional)
Sinonime:
amestecat, deosebit, diferit, divers, eterogen, împestrițat, pestriț, variat, (învechit și popular) osebit, (învechit) despărțit, (învechit) variu, (regional) mistreț, (variantă) felurit.
Dezacuplat, adjectiv
Sinonime:
debranșat, deconectat, decuplat, desfăcut, despărțit, desperecheat, detașat, dezunit, separat.
Defalcat, adjectiv
Sinonime:
decontat, despărțit, eșalonat, lotizat, repartizat, (învechit) cosit, (variantă) defălcat. Defalcat, substantiv
Sinonime:
defalcare, defalcație, (variantă) defălcat.
Separare, substantiv
Sinonime:
delimitare, demarcaj, demarcare, demarcație, descompunere, desfacere, despărțire, despărțit, desprindere, detașare, diferențiere, dihotomie, disjuncție, disjungere, disociație, disociere, divizare, diviziune, divorț, fracționare, hotărnicie, izolare, împărțire, scindare, scizionare, separație, (învechit) dezunire, (popular) despărțenie, (rar) dezalcătuire, (rar) segregare, (rar) segregație.
Desfrățit, substantiv
Sinonime:
desfrățire, despărțire. Desfrățit, adjectiv
Sinonime:
despărțit.
Osebitor, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime:
despărțitor, separator.
Despărțiciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
bifurcare, clasificare, deosebire, desfacere, despărțire, despărțit, despărțitură, despicare, divorț, împărțire, rupere, (figurat) învrăjbire, (învechit) despărțeală, (învechit) despărțenie, (învechit) parte, (învechit) subdiviziune.
Despărțeală, substantiv (învechit)
Sinonime:
bifurcare, clasificare, deosebire, desfacere, despărțire, despărțit, despărțitură, despicare, divorț, împărțire, rupere, (figurat) învrăjbire, (învechit) despărțiciune, (învechit) despărțenie, (învechit) parte, (învechit) subdiviziune.
