Descuraja, verb
Sinonime:
a face să se descurajeze, a demonta, a (se) demoraliza, a (se) deprima, (figurat) a (se) demobiliza.
Descurajant, adjectiv
Sinonime:
care descurajează, descurajator, demoralizant, deprimant, dezolant.
Descurajare, substantiv
Sinonime:
demoralizare, depresiune, deprimare, (livresc) marasm, (învechit) demoralizaţie, (figurat) demobilizare.
Descurajat (descurajată), adjectiv
Sinonime:
abătut, deprimat, timorat, demoralizat, deznădăjduit, descumpănit, (figurat) demobilizat, amărât, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist, (popular) obidit, (învechit şi regional) scârbit, supărăcios, (învechit) dosădit, ponosit, pricăjit, (figurat) cătrănit, pleoştit, plouat.
Descurajator, adjectiv
Sinonime:
copleșitor, demoralizant, demoralizator, deprimant, descurajant, (figurat) demobilizator, fără speranță.
Abătut (abătută), adjectiv Sinonime:
descurajat, deznădăjduit, deprimat, demoralizat, amărât, mâhnit, descumpănit; melancolic, care nu este în apele lui, supărat.
Deplorabil (deplorabilă), adjectiv
Sinonime:
jalnic, lamentabil, trist, descurajant, mizerabil, nenorocit, prăpădit, (livresc) mizer, (învechit şi regional) ticălos, (învechit) mişel.
Depresiune, substantiv feminin
Sinonime:
vale, (popular) lăsătură; (depresiune oceanică) fosă abisală, groapă abisală; demoralizare, descurajare, (livresc) marasm, (învechit) demoralizaţie, (figurat) demobilizare; (figurat) tristeţe, mâhnire, deprimare, melancolie.
Depresiv (depresivă), adjectiv
Sinonime:
apăsător, astenic, ciclotimic, deprimant, deprimat, descurajator, maniaco-depresiv, neurastenic, pesimist, trist.
Deprimat (deprimată), adjectiv Sinonime:
descurajat, mâhnit, întristat, demoralizat, descumpănit, trist, abătut.
Dezola, verb Sinonime:
a mâhni, a întrista, a descuraja, a amărî.
Disperare, substantiv feminin Sinonime:
desperare, deznădejde; exasperare, descurajare, demoralizare; tristețe, dezolare, deprimare, mâhnire adâncă.
Disperat (disperată), adjectiv Sinonime:
desperat, abătut, întristat, atristat, supărat, descurajat, dezolat, deprimat, demoralizat, inconsolabil, de neconsolat, de nemângâiat, fără speranţă.
Melancolic (melancolică), adjectiv
Sinonime:
abătut, amărât, deprimat, descurajat, dezolat, elegiac, îndurerat, întristat, mâhnit, posomorât, supărat, trist, (învechit) melanholicos.
Mohorât (mohorâtă), adjectiv
Sinonime:
amărât, chiorâș, demoralizant, deprimant, descurajant, dezolant, dezolator, îmbufnat, închis, încruntat, înnegurat, înnorat, întristat, întunecat, întunecos, melancolic, neguros, noros, pâclos, plumbuit, plumburiu, posac, posomorât, roşu-închis, roșu-vânăt, stacojiu, sumbru, supărat, sur, trist, urât, (învechit) ponegrit, (popular) suriu, (învechit) mohurât; (sânge mohorât) antrax, cărbune, dalac, pustulă malignă.
Pesimism, substantiv neutru Sinonime:
deprimare, descurajare, neîncredere, scepticism.
Pierdut (pierdută), adjectiv Sinonime:
irosit, rătăcit, risipit; estompat, stins, palid, şters; (figurat) disperat, deznădăjduit, descurajat, demoralizat; nevalorificat, consumat, împrăştiat, nefolosit.
Pierit (pierită), adjectiv Sinonime:
dispărut, mort, decedat, răpus; (figurat) slab, palid, descurajat, pierdut, deznădăjduit.
Pleoştit (pleoștită), adjectiv Sinonime:
turtit, deformat, lăbărţat, teşit, lăţit; (figurat) abătut, deprimat, indispus, mâhnit, întristat, descurajat, demoralizat.
Plouat (plouată), adjectiv
Sinonime:
muiat, ud, udat; (figurat) abătut, amărât, deprimat, descurajat, fără chef, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist.
Prăbuşit (prăbușită), adjectiv Sinonime:
căzut, năruit, surpat, dărâmat; (figurat) descurajat, deznădăjduit.
Disuasiv, adjectiv
Sinonime:
descurajant, defensiv, intimidant.
Demobilizare, substantiv
Sinonime:
demoralizare, depresiune, deprimare, descurajare; lăsare la vatră.
Demobilizat, adjectiv
Sinonime:
lăsat la vatră; lipsit de energie, demoralizat, deprimat, descurajat.
Demobiliza, verb
Sinonime:
a lăsa la vatră, a elibera din efectivul activ al armatei, a desconcentra; a demoraliza, a deprima, a descuraja.
Demobilizator, adjectiv
Sinonime:
demoralizant, demoralizator, deprimant, descurajant; negativ.
Demontare, substantiv
Sinonime:
demantelare, demontat, depontare, descompunere, descompus, desfacere, dezasamblare, dezasamblat, dezmembrare, dezmembrat, (figurat) deprimare, (figurat) descurajare, (figurat) dezorientare, (figurat) extenuare.
Demontat, adjectiv
Sinonime:
delaborat, desfăcut, dezasamblat, (argotic) purtat prin praf, (figurat) deprimat, (figurat) descurajat, (figurat) dezorientat. Demontat, substantiv
Sinonime:
delaborare, demontare, dezasamblare, (figurat) deprimare, (figurat) descurajare, (figurat) dezorientare, (figurat) extenuare.
Demoraliza, verb
Sinonime:
a (se) descuraja, a (se) deprima.
Demoralizant, adjectiv
Sinonime:
deprimant, demoralizator, demotivant, descurajator, dezolant.
Demoralizare, substantiv
Sinonime:
descurajare, deprimare, demoralizație; (învechit) imoralitate, desfrâu, corupție.
Demoralizat, adjectiv
Sinonime:
descurajat, deprimat; corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, dezmăţat, imoral, neruşinat, pervertit, stricat, vicios.
Demoralizator, adjectiv
Sinonime:
defetist, demoralizant, deprimant, descurajant, descurajator, (figurat) demobilizator, (învechit) demoralizatoriu.
Demoralizaţie, substantiv
Sinonime:
consternație, demobilizare, demoralizare, demotivare, depresiune, deprimare, descurajare.
Deprima, verb
Sinonime:
a (se) mâhni, a (se) întrista, a (se) descuraja; a dezola.
Deprimant, adjectiv
Sinonime:
descurajator, apăsător, dezolant, sumbru, (figurat) negru, trist, demobilizator, demoralizant.
Deprimare, substantiv
Sinonime:
depresiune, descurajare, dezolare, disperare.
Dezolator, adjectiv
Sinonime:
demoralizant, deprimant, descurajant, dezolant, mohorât, posomorât, trist.
Dezolant, adjectiv
Sinonime:
demoralizant, deprimant, descurajant, mohorât, posomorât, trist, (rar) dezolator, posac.
Dosădit, adjectiv
Sinonime:
abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist.
Ponosit, adjectiv
Sinonime:
degradat, deteriorat, ros, stricat, tocit, uzat; abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist.
Demotivare, substantiv
Sinonime:
descurajare, demobilizare, nemotivare.
Lasitudine, substantiv
Sinonime:
adinamie, descurajare, dezgust, extenuare, oboseală, plictiseală.
Marasm, substantiv
Sinonime:
demoralizare, depresiune, deprimare, descurajare, epuizare, extenuare, istoveală, istovire, secătuire, sfârşeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, vlăguire.
Disuada, verb
Sinonime:
a contraindica, a deconsilia, a descuraja, a sfătui să renunțe.
Langoare, substantiv
Sinonime:
adinamie, anemie, apatie, astenie, atonie, debilitate, depresie, deprimare, descurajare, epuizare, epuizment, etizie, feblețe, indolență, lasitudine, letargie, marasm, melancolie, moleșeală, moliciune, morbidețe, nonșalanță, prostrație, siderație, slăbiciune, somnolență, torpoare.
Disuasiune, substantiv
Sinonime:
deconsiliere, descurajare, deterență, deturnare.
Nemotivat, adjectiv
Sinonime:
demotivat, descurajat, frânat, nejustificat.
Demotivant, adjectiv
Sinonime:
demoralizant, descurajant, descurajator.
Demonta, verb
Sinonime:
a demantela, a deponta, a descompune, a desface, a dezarticula, a dezasambla, a dezmembra; (figurat) a deconcerta, a deprima, a deruta, a descuraja, a dezorienta, a extenua, a obosi.
Împuţinare, substantiv
Sinonime:
descreștere, diminuare, împuținat, micșorare, reducere, scădere, slăbire, (figurat) descurajare, (figurat) înfricoșare, (învechit) puținare.
Demotivat, adjectiv
Sinonime:
demoralizat, descurajat.
Demotiva, verb
Sinonime:
a demobiliza, a demoraliza, a descuraja.
Dezesperant, adjectiv
Sinonime:
demoralizant, deprimant, descurajant, descurajator, desperant, deznădăjduitor, dezolant, dezolator, disperant.
Dezinima, verb (regional)
Sinonime:
a se descuraja.
Desanima, verb
Sinonime:
a descuraja.
Amărâtor, adjectiv
Sinonime:
descurajator, (învechit și regional) amărâtoriu.
