Desconsideraţie, substantiv
Sinonime:
desconsiderare, discredit, dispreţ, indiferență, lipsă de considerație, lipsă de interes, nebăgare în seamă, (variantă) desconsiderațiune.
Defăimare, substantiv
Sinonime:
bârfire, ponegrire, calomniere, desconsiderare, umilire, batjocură, desconsideraţie, dispreț.
Desconsiderare, substantiv
Sinonime:
lipsă de considerație, desconsiderație, dispreţuire, dispreţ, discreditare.
Discredit, substantiv
Sinonime:
compromitere, discreditare, desconsiderație, defavoare.
Dispreţ, substantiv
Sinonime:
desconsiderare, desconsideraţie, (învechit) defăimare; (cu dispreț) în mod disprețuitor.
Desconsiderațiune, substantiv
Sinonime:
defavoare, deriziune, desconsiderare, desconsideraţie, devalorizare, discredit, dispreţ, indiferență, lipsă de considerație.
Morgă, substantiv
Sinonime:
institut medico-legal, prosectură; aroganță, deriziune, desconsiderație, fală, fatuitate, fudulie, impertinență, infatuare, insolență, ireverență, înfumurare, îngâmfare, măgărie, mândrie, necuviință, neobrăzare, nereverență, nerușinare, obrăznicie, orgoliu, semeție, sfruntare, suficiență, trufie, tupeu, vanitate.
