Deruta, verb Sinonime:
a dezorienta, a zăpăci, a încurca, a înşela. Derută, substantiv feminin Sinonime:
dezorientare, zăpăceală, învălmăşeală, încurcătură, haos.
Derutant, adjectiv
Sinonime:
deconcertant, imprevizibil, neașteptat, neprevăzut, surprinzător, tulburător, uimitor.
Derutare, substantiv
Sinonime:
dezorientare, zăpăcire.
Derutat, adjectiv
Sinonime:
încurcat, dezorientat, zăpăcit.
Amăgi, verb Sinonime:
a înşela, a duce cu vorba, a ispiti, a ademeni, a deruta, a induce în eroare, a atrage, a păcăli.
Amăgitor (amăgitoare), adjectiv Sinonime:
înşelător, derutant, ademenitor, ispititor, iluzoriu; (rar) falacios.
Ars (arsă), adjectiv Sinonime:
fript, pârlit; (figurat) păcălit, înşelat, dezamăgit, tras pe sfoară, derutat; calcinat, carbonizat.
Bâiguit (bâiguită), adjectiv Sinonime:
neclar, neînţeles, încurcat; zăpăcit, uluit, buimăcit, aiurit, ameţit, buimac, năuc, prostit, tâmpit, stupid, dezorientat, derutat.
Deconcerta, verb
Sinonime:
a tulbura, a zăpăci, a încurca, a deruta, a descumpăni, a dezorienta.
Descumpăni, verb Sinonime:
a dezorienta, a dezechilibra, a deruta, a zăpăci.
Orbi, verb Sinonime:
a-şi pierde vederea, a nu vedea; a înşela, a amăgi, a deruta.
Zăpăceală, substantiv feminin
Sinonime:
aiureală, babilonie, buimăceală, buimăcire, confuzie, debandadă, deconcertare, deranj, derută, descumpănire, dezordine, dezorganizare, dezorientare, haos, intimidare, încurcătură, năuceală, năucie, năucire, nedumerire, neorânduială, perplexitate, răvășeală, situație confuză, sminteală, tulburare, țicneală, uluială, uluire, zăpăcire, (familiar și figurat) balamuc, (familiar și figurat) țăcăneală, (familiar) brambureală, (familiar) fâstâceală, (familiar) fâstâcire, (familiar) gălăgie, (familiar) harababură, (familiar) hărmălaie, (familiar) larmă, (familiar) talmeș-balmeș, (familiar) tărăboi, (figurat) amețeală, (învechit și regional) zăbuneală, (învechit) uimeală, (învechit) vavilonie, (învechit) zăticnire, (Moldova) calamandros, (Moldova, Bucovina și Transilvania) tehuială, (Oltenia) rătuteală, (rar) neordine, (regional) sturluibare, (regional) teșmenire, (regional) uimăceală, (regional) zăluzenie, (regional) zăluzie, (regional) zărgheală, (regional) zăticneală, (Transilvania) îngăimăceală.
Bulversa, verb
Sinonime:
a deruta, a descumpăni, a dezorienta, a încurca, a zăpăci.
Bulversare, substantiv
Sinonime:
derută, descumpănire, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală.
Bulversat, adjectiv
Sinonime:
derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit.
Debusolare, substantiv
Sinonime:
derută, descumpănire, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală.
Debusolat, adjectiv
Sinonime:
derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit.
Debusola, verb
Sinonime:
a (se) deruta, a (se) descumpăni, a (se) dezorienta, a (se) încurca, a (se) zăpăci, a (se) destabiliza.
Deconcertant, adjectiv
Sinonime:
care deconcertează, tulburător, derutant.
Deconcertare, substantiv
Sinonime:
derută, descumpănire, dezechilibrare, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, tulburare, zăpăceală.
Deconcertat, adjectiv
Sinonime:
derutat, descumpănit, dezorientat, încurcat, nedumerit, perplex, tulburat, zăpăcit.
Descumpănire, substantiv
Sinonime:
dezorientare, derută, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livresc) bulversare, debusolare, deconcertare.
Dezorienta, verb
Sinonime:
a deruta, a descumpăni, a încurca, a zăpăci, (livresc) a bulversa, a debusola, a deconcerta.
Dezorientare, substantiv
Sinonime:
derutare, descumpănire, derută, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livresc) bulversare, debusolare, deconcertare.
Dezorientat, adjectiv
Sinonime:
derutat, descumpănit, încurcat, nedumerit, perplex, zăpăcit, (livresc) bulversat, debusolat, deconcertat, (învechit şi familiar) sastisit.
Confuzionant, adjectiv
Sinonime:
deconcertant, derutant, stupefiant, (învechit) etonant.
Confuziona, verb
Sinonime:
a deconcerta, a deruta, a stupefia, (învechit) a etona.
Necioini, verb (regional)
Sinonime:
a deruta, a supăra, a zăpăci.
Fenta, verb
Sinonime:
a deruta, a evita o situație neplăcută, a fanda, a înșela, a păcăli. Fentă, substantiv
Sinonime:
fandare; fantă.
Demonta, verb
Sinonime:
a demantela, a deponta, a descompune, a desface, a dezarticula, a dezasambla, a dezmembra; (figurat) a deconcerta, a deprima, a deruta, a descuraja, a dezorienta, a extenua, a obosi.
Opăci, verb (regional)
Sinonime:
a buimăci, a conduce o plută, a deruta, a domoli, a induce în eroare, a împiedica, a înnebuni, a (se) liniști, a năuci, a necăji, a obosi, a opri (în loc), a (se) poci, a potoli, a reține, a se istovi, a se schimonosi, a stingheri, a urâți, a zăpăci, a-și ieși din minți, (învechit) a ispiti.
Opăcire, substantiv
Sinonime:
buimăcire, derutare, inducere în eroare, ispitire, înnebunire, necăjire, potolire, reținere; întunecime, opacitate.
Egara, verb (învechit)
Sinonime:
a deruta, a deturna, a dezorienta, a induce în eroare.
