Deosebi, verb
Sinonime:
a recunoaşte, a distinge, a identifica, (învechit, regional) a deschilini; a (se) remarca, a se evidenţia, a excela, a desluşi, a diferenţia, a discerne, a discrimina, (învechit şi popular) a osebi, (figurat) a cerne, a diferi; a despărţi, a izola, a separa.
Deosebi, adverb
Sinonime:
aparte, deosebit, separat.
Deosebire, substantiv
Sinonime:
lipsă de asemănare, diferenţă, diferenţiere, discriminare, discriminaţie, distincţie, (rar) distingere, (învechit şi popular) osebire, (Banat, Transilvania şi Maramureș) deschilinire, (învechit) osebitură.
Deosebit, adverb
Sinonime:
aparte, separat, (popular) deosebi, (familiar) başca, foarte, cât se poate de, în afară de, pe lângă.
Deosebit (deosebită), adjectiv Sinonime:
diferit, felurit, eterogen, variat, divers, osebit; extraordinar, nemaipomenit, însemnat, ieşit din comun.
Admirabil (admirabilă), adjectiv Sinonime:
minunat, fermecător, încântător, splendid, strălucit, excepţional; deosebit, remarcabil, adorabil, sublim, mirific.
Alege, verb Sinonime:
a selecta, a selecţiona, a reţine, a prefera, a da întâietate; a distinge, a deosebi, a discerne; a vota, a delega; a broda, a coase la gherghef; (reflexiv) a ieşi la iveală, a sfârşi, a se încheia (într-un fel), a adopta, a decide, a desemna, a opta, a tria.
Ales (aleasă), adjectiv Sinonime:
deosebit, prețios, valoros, remarcabil, distins, rafinat, fin, excepţional, selecţionat, votat.
Anume, adjectiv Sinonime:
anumit, distinct, precis, hotărât, deosebit, special. Anume, adverb Sinonime:
adică, cu alte cuvinte, înadins, intenţionat.
Anumit (anumită), adjectiv Sinonime:
anume, cunoscut, ştiut, hotărât, precizat; deosebit, special, precis, determinat; unul, oarecare.
Aparte, adjectiv si adverb Sinonime:
separat, distinct; deosebit, special.
Considerabil (considerabilă), adjectiv Sinonime:
însemnat, numeros, mare, remarcabil, deosebit.
Consistent (consistentă), adjectiv
Sinonime:
compact, tare, dens, solid, vârtos; substanţial, hrănitor, săţios; deosebit, important, însemnat, mare, notabil, preţios, remarcabil, serios, temeinic, valoros.
Contrasta, verb Sinonime:
a izbi, a nu se potrivi, a fi în dezacord, a se deosebi.
Cunoaşte, verb
Sinonime:
a afla, a fi informat; a face cunoştință, a distinge, a deosebi, a recunoaște, a identifica, a pricepe, a stăpâni, a poseda, a înţelege, a (se) şti, a recunoaşte, a (se) observa, a (se) remarca, a (se) vedea, a aprecia, a chibzui, a considera, a crede, a deduce, a găsi, a gândi, a judeca, a obţine, a opina, a răsplăti, a realiza, a recompensa, a recunoaşte, a socoti.
Deschilini, verb (regional)
Sinonime:
a deosebi, a desluşi, a diferenţia, a discerne, a discrimina, a distinge.
Desluşi, verb
Sinonime:
a clarifica, a elucida, a limpezi, a lămuri, a explica, a distinge, a profila, a deosebi, a auzi, a rezolva.
Diferenţă, substantiv feminin
Sinonime:
deosebire, nepotrivire, fluctuaţie, (învechit şi popular) osebire, (Banat, Transilvania şi Maramureș) deschilinire, (învechit) osebitură; (matematică) rest, (învechit) rămăşiţă, restanţă.
Diferi, verb
Sinonime:
a se deosebi, a fi altfel, a nu se potrivi, a se distinge, a demarca, a se diferenţia, a varia, (învechit) a (se) feluri.
Discerne, verb
Sinonime:
a aprecia la justa valoare, a delimita, a deosebi, a desluși, a desprinde, a diferenția, a discerna, a discrimina, a distinge, a judeca limpede, a raționa cu pătrundere și precizie, (Banat, Transilvania și Maramureș) a deschilini, (figurat) a cerne, (învechit și popular) a osebi.
Discriminare, substantiv
Sinonime:
separare, deosebire, discernere, distincţie; (discriminare rasială) segregaţie rasială, discriminație.
Disocia, verb
Sinonime:
a distinge, a discerne, a deosebi; a despărţi, a separa, a desprinde, a disjunge.
Distanţa, verb
Sinonime:
a rări, a lăsa distanţă, a îndepărta, a detaşa, a spaţia, a depăși, a devansa, a mări. Distanţă, substantiv feminin
Sinonime:
ecart, depărtare, spaţiu, interval, (Transilvania) scopot, (popular) cale, (învechit) loc, bucată, (regional) postată, lungime; (la figurat, rar) deosebire, diferență.
Distinct (distinctă), adjectiv
Sinonime:
deosebit, diferit, osebit; clar, evident, lămurit, desluşit; aparte, separat, caracteristic.
Distinctiv (distinctivă), adjectiv
Sinonime:
caracteristic, deosebitor, specific, tipic, propriu, particular.
Distincţie, substantiv feminin
Sinonime:
deosebire, diferenţă, diferențiere, discriminare, separație; demnitate, fineţe, grație, eleganţă, strălucire, maiestate; premiu, recompensă; bun-gust, rafinament, subtilitate.
Distinge, verb
Sinonime:
a deosebi, a desluşi, a observa, a se remarca, a se evidenţia, a percepe, (rar) a pricepe, a se profila.
Distins (distinsă), adjectiv
Sinonime:
deosebit, solemn, academic; remarcabil, de valoare, eminent, nobil, ales, delicat, fin, manierat, politicos, aparte, (învechit şi regional) scump, aristocrat, aristocratic, bun, ilustru, înalt, mare, (învechit şi popular) mărit, slăvit, (învechit) blagorod, blagorodnic, (grecism învechit) evghenicos, evghenis, (familiar şi peiorativ) simandicos, elegant.
Diversificare, substantiv feminin
Sinonime:
deosebire, diferențiere, polivalență, ramificare, variaţie.
Eminamente, adverb
Sinonime:
cu deosebire, cu totul, în măsura cea mai mare, în special, întru totul, la cel mai înalt grad, perfectamente, prin excelenţă, total, (învechit) eminemente, (învechit) emineminte.
Eminent (eminentă), adjectiv Sinonime:
excepţional, excelent, remarcabil, deosebit, admirabil, minunat, ales, distins.
Eterogen (eterogenă), adjectiv Sinonime:
diferit, felurit, deosebit, osebit, variat, amestecat, divers.
Evidenţia, verb
Sinonime:
a se distinge, a se remarca, a se deosebi, a se accentua, a se releva, a se profila, a se contura, a se afirma, a reieşi, a se reliefa.
Excela, verb
Sinonime:
a atinge perfecțiunea, a bria, a fi neîntrecut, a predomina, a se afirma, a se autodepăși, a se deosebi, a se distinge, a se evidenţia, a se ilustra, a se impune, a se remarca, (învechit) a escela.
Excepțional (excepțională), adjectiv
Sinonime:
anormal, atipic, remarcabil, deosebit, neobişnuit, excelent, admirabil, extraordinar, nemaipomenit, încântător, eminent, superb, surprinzător.
Extraordinar (extraordinară), adjectiv
Sinonime:
neobişnuit, nemaipomenit, excepţional, formidabil, deosebit, minunat, impresionant, abracadabrant, epatant, colosal, enorm, fabulos, fantastic, fenomenal, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntâlnit, nemaivăzut, nesfârşit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livresc) mirabil, (învechit) manin, necrezut, (figurat) piramidal, (argou) mortal, titanic, cumplit, special, perfect.
Felurit (felurită), adjectiv
Sinonime:
amestecat, deosebit, diferit, divers, eterogen, împestrițat, neasemănător, pestriţ, variat, (învechit și popular) osebit, (învechit) despărțit, (învechit) variu, (regional) feliurit, (regional) mistreț.
Foarte, adverb
Sinonime:
(învechit) vârtos, (popular) hăt, (prin Bucovina) prăci, deosebit, excepţional, extraordinar, extrem, grav, greu, grozav, minunat, mult, neînchipuit, nemaiauzit, nemaipomenit, prea, rău, serios, tare, teribil.
Geniu, substantiv neutru Sinonime:
dar excepţional, spirit creator, talent deosebit, înzestrare.
Grav (gravă), adjectiv
Sinonime:
acut, adânc, alarmant, cavernos, critic, de bas, demn, deosebit, doctoral, dramatic, fatal, greu, gros, important, însemnat, jos, malign, mortal, periculos, preocupant, primejdios, profund, rigid, sentențios, serios, sever, sobru, solemn, surd, tragic, (familiar) urât.
Grozav (grozavă), adjectiv
Sinonime:
atroce, bun, cumplit, deosebit, diform, excepţional, extraordinar, formidabil, groaznic, hâd, hidos, îngrozitor, înspăimântător, pocit, remarcabil, schimonosit, sinistru, slut, strașnic, strâmb, urât, zdravăn.
Identifica, verb Sinonime:
a recunoaşte, a constata, a distinge, a preciza, a deosebi.
Inegalabil (inegalabilă), adjectiv Sinonime:
incomparabil, fără egal, excepţional, deosebit.
Insolit (insolită), adjectiv
Sinonime:
abracadabrant, anormal, aparte, bizar, ciudat, deosebit, diferit, epustuflant, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fantasc, fenomenal, incomprehensibil, incredibil, individual, inexplicabil, mirobolant, neobişnuit, nepotrivit, neuzitat, original, paradoxal, rar, rarisim, singular, special, straniu, surprinzător, unic.
Major (majoră), adjectiv
Sinonime:
adânc, capital, cardinal, considerabil, crucial, de bază, de căpetenie, de frunte, de prim ordin, decisiv, deosebit, enorm, esenţial, excepțional, fundamental, hotărâtor, important, însemnat, organic, predominant, preeminent, primordial, principal, profund, radical, serios, structural, substanțial, vital; adult, crescut, mare, matur, (învechit) vârstnic; (muzică) dur.
Marţial (marțială), adjectiv Sinonime:
grav, solemn, important, deosebit; ostăşesc, militar.
Memorabil (memorabilă), adjectiv Sinonime:
ieşit din comun, important, însemnat, deosebit, marcant, remarcabil.
Negrăit (negrăită), adjectiv
Sinonime:
colosal, de nedescris, deosebit, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, indescriptibil, indicibil, inefabil, inexprimabil, infinit, instabil, neauzit, nebun, nedescriptibil, neexprimabil, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfârșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (figurat) piramidal, (învechit) manin, (învechit) necrezut, (livresc) mirabil.
Neobișnuit (neobișnuită), adjectiv
Sinonime:
bizar, ciudat, deosebit, excentric, extravagant, nededat, original, special.
Notabil (notabilă), adjectiv Sinonime:
remarcabil, deosebit, ales, marcant, de seamă.
Original (originală), adjectiv
Sinonime:
aparte, autentic, bizar, caracteristic, caracterizator, ciudat, deosebit, distinctiv, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fără pereche, fără seamăn, ieşit din comun, incomparabil, individual, inimitabil, insolit, neasemănat, neasemuit, neauzit, neconformist, necopiat, neimitabil, nemaipomenit, nemaivăzut, neobişnuit, nonconformist, nou, particular, personal, propriu, singular, specific, sui-generis, unic, (învechit) particularnic.
Particular (particulară), adjectiv
Sinonime:
aparte, caracteristic, confidențial, definitoriu, deosebit, distinct, distinctiv, domestic, dominant, exclusiv, idiosincrasic, individual, intim, neoficial, original, personal, privat, propriu, singular, special, specific, subiectiv, sui-generis, tipic, (învechit) însușit, (învechit) obrăzalnic, (învechit) particularistic, (învechit) particularnic, (învechit) partnic, (învechit) părtnicesc, (învechit) personalicesc, (învechit) personalnic, (variantă învechită) particolar, (variantă învechită) particoler, (variantă învechită) particulare, (variantă învechită) particuler, (variantă învechită) particulier.
Perlă, substantiv feminin
Sinonime:
mărgăritar, (învechit şi popular) mărgărit, (medicină) formație globuloasă, (tipografie) perl; (figurat) eroare grosolană (și ridicolă), (figurat) gafă verbală, (figurat) lucru de mare valoare, (figurat) persoană cu merite deosebite; (astronomie; articulat) cociorva, coliba, gemma, (regional) casa. Perla, verb
Sinonime:
a forma picături, a împodobi cu perle, a se scurge în formă de picături.
Principal (principală), adjectiv Sinonime:
de prim ordin, deosebit, esenţial, important, de căpetenie, de frunte, de seamă.
Proeminent (proeminentă), adjectiv Sinonime:
pregnant, reliefat, pronunţat; remarcabil, excepţional, deosebit, valoros.
Propriu (proprie), adjectiv Sinonime:
personal, individual; caracteristic, specific, deosebitor, distinctiv; bun, indicat, nimerit, util.
Răsărit (răsărită), adjectiv Sinonime:
încolţit, ivit, apărut, crescut; valoros, capabil, inteligent, activ, isteţ, deosebit.
Record, substantiv neutru Sinonime:
performanţă, succes deosebit.
Recunoaşte, verb
Sinonime:
a (se) declara, a accepta, a admite, a confirma, a cunoaște, a deosebi, a distinge, a fi de acord, a identifica, a întări, a mărturisi, a se regăsi, a ști, a valida, (prin Oltenia) a semui.
Regal, substantiv neutru
Sinonime:
banchet, eveniment deosebit, încântare, masă mare, ospăţ, plăcere mare; dulap, dulăpior, raft.
Remarcabil (remarcabilă), adjectiv Sinonime:
deosebit, însemnat, eminent, excepţional, foarte bun, excelent, admirabil, minunat, distins, marcant, de vază, proeminent, de seamă.
Sclipitor (sclipitoare), adjectiv Sinonime:
lucitor, lucios, strălucitor, scânteietor, scăpărător; (figurat) remarcabil, excelent, deosebit; inteligent, dotat, subtil.
Select (selectă), adjectiv Sinonime:
ales, distins, deosebit, elegant.
Senzațional (senzațională), adjectiv Sinonime:
impresionant, deosebit, uimitor, formidabil , extraordinar, excepţional, ieşit din comun, de necrezut; neaşteptat, neprevăzut.
Serios (serioasă), adjectiv Sinonime:
sobru, aşezat, ponderat, sever; conștiincios, concentrat, preocupat; pozitiv, real, adevărat; temeinic, stăruitor, adânc; grav, periculos, primejdios; important, de seamă, deosebit.
Simţitor (simţitoare), adjectiv Sinonime:
sensibil, cu bun-simţ; apreciabil, mare, important, deosebit.
Singular (singulară), adjectiv
Sinonime:
abracadabrant, anumit, aparte, bizar, ciudat, curios, deosebit, diferit, distinct, excelent, excentric, excepțional, extraordinar, extravagant, fantasmagoric, fantezist, individual, inexplicabil, insolit, izolat, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, rar, singularizat, special, straniu, unic, (familiar) sanchiu, (figurat și familiar) fistichiu, (figurat și familiar) întors, (figurat și familiar) sucit, (figurat și familiar) trăsnit, (grecism învechit) paraxin, (învechit) ciudos, (învechit) singulariu, (învechit) singuratic, (învechit) singurit, (învechit; despre lupte) corp la corp, (Moldova) deșănțat, (popular) pidosnic, (popular) pocit, (popular) poznaș, (rar) străin, (Transilvania, Banat și Oltenia) șod.
Singulariza, verb
Sinonime:
a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) evidenția, a (se) ilustra, a (se) individualiza, a (se) izola, a (se) remarca, a caracteriza, a deveni singular, a particulariza, a personaliza, a scoate în evidență, (învechit) a (se) însemna, (învechit) a (se) vesti, (învechit) a se semnala.
Special (specială), adjectiv Sinonime:
deosebit, aparte, particular, distinct, sui-generis, unic, singular, rarisim, excepţional.
Temeinic (temeinică), adjectiv
Sinonime:
adânc, amănunțit, capital, chibzuit, concludent, considerabil, consistent, convingător, crucial, cumpănit, decisiv, deosebit, edificator, elocvent, esențial, fundamental, fundamentat, gândit, grăitor, hotărâtor, ilustrativ, important, intens, îndreptățit, însemnat, întemeiat, judicios, just, justificat, legitim, logic, mare, matur, motivat, notabil, organic, pilduitor, prețios, priceput, primordial, probant, profund, puternic, radical, remarcabil, rezistent, sârguincios, serios, sigur, socotit, solid, stăruitor, structural, substanțial, tare, trainic, valoros, vital, vorbitor, (figurat) binecuvântat, (figurat) pătrunzător, (figurat) sănătos, (învechit) înduplecător, (învechit) temeielnic, (învechit) temelnic, (livresc) îndrituit.
Variat (variată), adjectiv
Sinonime:
amestecat, deosebit, diferit, divers, felurit, pitoresc, variu, (învechit şi popular) osebit, (învechit) despărţit.
Excepție (excepții), substantiv feminin
Sinonime:
anomalie, abatere, particularitate, singularitate; (cu excepția) afară de; (fără excepție) fără deosebire; (de excepție) excepțional; (termen juridic) incident, derogație.
Chilin, adjectiv (învechit)
Sinonime:
deosebit, diferit, distinct, separat.
Deschilinire, substantiv
Sinonime:
deosebire, diferenţă.
Deopotrivă, adverb
Sinonime:
întocmai, în mod egal, la fel (de), fără deosebire, în aceeași măsură, aidoma. Deopotrivă, adjectiv
Sinonime:
egal, (învechit) dopotrivă.
Despărţi, verb
Sinonime:
a (se) desprinde, a (se) detaşa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa, a răzleţi, a divorţa, (învechit şi regional) a despreuna, (învechit) a dezuni, (rar) a (se) segrega, (învechit şi popular) a (se) deosebi, a (se) osebi, a (se) descompune, a (se) desface, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui, a compartimenta; a dezbina, a învrăjbi.
Despărţit, adjectiv
Sinonime:
răzleţit, divorţat, separat; deosebit, dezbinat, diferit, divers, felurit, învrăjbit, variat.
Diferenţia, verb
Sinonime:
a (se) manifesta în mod deosebit, a (se) reliefa, a diferi, a (se) deosebi, a (se) distinge, a (se) particulariza, a (se) singulariza, a separa.
Diferenţiere, substantiv
Sinonime:
catalogare, deosebire, distincție, diversificație, diviziune, fracționare, individuație, modificație, segmentație, segregaţie, separare, separaţie, transformație, transformare.
Diferit, adjectiv
Sinonime:
distinct, separat, deosebit, divergent, variat, amestecat, divers.
Discrimina, verb
Sinonime:
a separa, a diferenția, a face deosebire, a deosebi, a face distincție, a distinge.
Discriminaţie, substantiv
Sinonime:
deosebire, discriminare, segregație, segregare.
Distingere, substantiv
Sinonime:
desluşire, percepere, deosebire, diferenţă, diferenţiere, discriminare, discriminaţie.
Divergent, adjectiv
Sinonime:
contradictoriu, contrar, în contradicție, deosebit, diferit, distinct, eteroclit, heteroclit.
Elită, substantiv
Sinonime:
(figurat) cremă, floare, frunte, spumă; (locuțiune) (de elită) ales, deosebit, distins.
Extrem, adverb
Sinonime:
foarte, cu totul, mult de tot, deosebit, excepţional, extraordinar, grozav, teribil.
Superior (superioară), adjectiv
Sinonime:
arogant, înalt, distins, divin, dominant, emerit, eminent, excelent, incomparabil, selecţionat, fin, (livresc) preeminent, preponderent, deosebit, evoluat, orgolios, perfect, ridicat, suveran, suprem, transcendent.
Feluri, verb (învechit)
Sinonime:
a deosebi, a diferenţia, a diferi, a varia, (regional) a feliuri.
Tenuitate, substantiv
Sinonime:
finețe deosebită; îngrijire, ordonare, subtilitate.
Disparitate, substantiv
Sinonime:
lipsă de egalitate, lipsă de proporție; nepotrivire, deosebire.
Singularizare, substantiv
Sinonime:
deosebire, distingere, evidențiere, ilustrare, individualizare, izolare, particularizare, remarcare, semnalare, (învechit) însemnare, (învechit) vestire.
Variu, adjectiv
Sinonime:
deosebit, diferit, divers, felurit, variat.
Varia, verb
Sinonime:
a avea variație, a da o formă diferită, a diferi, a diversifica, a fi deosebit, a fi diferit, a fi felurit, a fluctua, a nu avea aceeași compoziție (cu altceva), a nu avea aceeași înfățișare (cu altceva), a nu avea aceeași structură (cu altceva), a nu semăna, a prezenta deosebiri, a schimba, a se deosebi, a se metamorfoza, a(-și) schimba valoarea.
Ravisant, adjectiv
Sinonime:
adorabil, captivant, deosebit de frumos, fascinant, încântător, seducător, șarmant.
Disimilitudine, substantiv
Sinonime:
contrast, deosebire, diferență, discordanță, disparitate, heterogenitate, lipsă de asemănare, neasemănare.
De asemenea, locuțiune adverbială
Sinonime:
deopotrivă, fără deosebire, în mod egal, la fel, tot așa, (regional) dopotrivă, (variantă) de asemeni.
Indistinctibil, adjectiv
Sinonime:
de nedistins, greu de deosebit, neidentificabil.
Nepomenit, adjectiv
Sinonime:
neauzit, nemenționat, străvechi, uitat; (adesea adverbial) deosebit, foarte, nemaipomenit.
Ghicit, adjectiv
Sinonime:
descoperit, dezlegat, (figurat) greu de deosebit, (figurat) neclar. Ghicit, substantiv
Sinonime:
dezlegare, ghicire, prezicere.
Diferemânt, substantiv (învechit)
Sinonime:
deosebire.
Meticulozitate, substantiv
Sinonime:
acribie, atenție, conștiinciozitate, exactitudine, exigență, grijă, migală, migăleală, minuție, minuțiozitate, pedanterie, rigurozitate, scrupulozitate, străduință deosebită, (familiar și depreciativ) tipicărie, (popular) piguleală, (popular) scumpătate, (regional) migoroșeală, (regional) milcoșeală.
Diverge, verb
Sinonime:
a se distanța, a se îndepărta, a se răsfira, (figurat) a diferi mult, (figurat) a fi foarte depărtat, (figurat) a fi în dezacord, (figurat) a fi opus, (figurat) a se deosebi, (matematică) a tinde către infinit.
Bria, verb
Sinonime:
(franțuzism) a excela, a se afirma, a se deosebi, a se distinge, a se evidenția, a se impune, a se remarca, a străluci.
Ultraelegant, adjectiv
Sinonime:
deosebit de elegant, ultrașic.
Neasemănare, substantiv
Sinonime:
contrast, deosebire, diferență, disimilaritate, disimilitudine, disparitate, (învechit) disparată.
