Decent (decentă), adjectiv
Sinonime:
cuviincios, cumsecade, la locul său, respectuos, politicos; pudic, ruşinos, sfios; acceptabil, onorabil.
Decenţă, substantiv feminin
Sinonime:
bună-cuviinţă, ruşine, pudoare, politeţe.
Cuviinţă, substantiv feminin Sinonime:
politeţă, decenţă, curtoazie, respect.
Pudoare, substantiv feminin Sinonime:
ruşine, decenţă, sfială, reticenţă, castitate, moralitate.
Discreţie, substantiv
Sinonime:
circumspecție, decență, moderație, modestie, ponderație, reținere, rezervă, secret, tăcere.
Indecență, substantiv
Sinonime:
imoralitate, impertinență, impudență, impudicitate, impudoare, inconveniență, insolență, irespect, ireverență, lascivitate, licență, licențiozitate, lipsă de decență, necuviință, nerușinare, obscenitate, pornografie, purtare necuviincioasă, scabrozitate, trivialitate, turpitudine, vulgaritate, (franțuzism) devergondaj, (învechit și figurat) volnicie, (învechit și popular) mascara, (învechit și popular) măscară, (învechit și popular) măscăriciune, (învechit și popular) măscărie, (învechit și popular) scârnăvie, (învechit) imodestie, (învechit) necuvioșie.
Pudiciţie, substantiv
Sinonime:
bună-cuviință, decență, jenă, manieră, pudoare, rușine, sfială.
Discrețiune, substantiv
Sinonime:
(învechit) circumspecție, decență, discernământ, înțelepciune, măsură, moderație, modestie, precauție, prudență, reținere, rezervă, simplicitate, sobrietate, tact, (variantă) discreție.
Neîngrijire, substantiv
Sinonime:
apatie, delăsare, dezordine, indiferență, indolență, inerție, insensibilitate, lipsă de decență, lipsă de grijă, neatenție, necuviință, neglijență, nepăsare, paragină, pasivitate, placiditate, tembelism, (familiar) nengrijire, (învechit) negrijă, (livresc) incurie.
Urbanitate, substantiv
Sinonime:
bună-cuviință, civilitate, comportare civilizată, cuviință, decență, omenie, politețe, respect, urbanism, (învechit) celibilâc.
Urbanism, substantiv
Sinonime:
bună-cuviință, cuviință, decență, politețe, respect, urbanistică, urbanitate.
