Consacra, verb
Sinonime:
a consfinţi, a confirma, a târnosi, a (se) dărui, a (se) dedica, a (se) destina, a (se) devota, a (se) hărăzi, a (se) închina, (rar) a (se) aplica, (învechit) a (se) deda, a (se) meni, a (se) pridădi, a (se) şerbi, (grecism învechit) a (se) afierosi.
Consacrant, adjectiv
Sinonime:
celebrant, consfințitor.
Consacrare, substantiv
Sinonime:
consfinţire, confirmare, târnosire, dedicare, destinare, devotare, închinare.
Consacrat, adjectiv
Sinonime:
consfinţit, obişnuit, tradiţional, (rar) sacramental; confirmat; cunoscut, faimos, notoriu, recunoscut, renumit, reputat, vestit.
Consacrație, substantiv
Sinonime:
consacrare, ofrandă, sacrificiu, (rar) desăvârșire, (variantă) consacrațiune, (variantă) consecrație, (variantă) consecrațiune.
Afecta, verb Sinonime:
a altera, a întrista, a îndurera, a mâhni; a atribui, a da, a destina, a acorda, a consacra, a desemna, a rezerva.
Apoteoză, substantiv feminin Sinonime:
preamărire, slăvire, glorificare, consacrare, elogiu, triumf. Apoteoza, verb
Sinonime:
a cânta, a cinsti, a deifica, a diviniza, a elogia, a glorifica, a lăuda, a mări, a omagia, a preamări, a preaslăvi, a proslăvi, a slăvi, a venera, a zeifica.
Confirma, verb
Sinonime:
a adeveri, a atesta, a întări, a recunoaşte, a certifica, a arăta, a demonstra, a dovedi, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, a susţine, (livresc) a corobora, (învechit şi regional) a probălui, (învechit) a încredinţa, a mărturi, a probui; a consacra, a consfinţi, a ratifica, a sancţiona, a valida, (învechit) a sacra.
Consfinți, verb
Sinonime:
a stabili, a legifera, a hotărî, a decide, a consacra, a fixa, a statornici, (învechit) a sfinţi; (termen juridic) a confirma, a întări, a ratifica, a sancţiona, a valida, (învechit) a sacra; a legaliza.
Dărui, verb Sinonime:
a da, a face un dar, a dona, a ceda, a acorda, a oferi; a se consacra, a se dedica.
Dedica, verb Sinonime:
a se închina, a consacra, a destina; a se lăsa absorbit, a se hărăzi.
Dedicaţie, substantiv feminin Sinonime:
închinare, omagiu, consacrare.
Destina, verb
Sinonime:
a afecta, a consacra, a da, a dărui, a dedica, a devota, a distribui, a face, a fixa din timp, a hărăzi, a hotărî, a închina, a opta, a orândui, a predestina, a predetermina, a rândui, a repartiza, a rezerva, a sorti, a supune, a ursi, (grecism învechit) a afierosi, (învechit) a deda, (învechit) a meni, (învechit) a pridădi, (învechit) a șerbi, (învechit) a tocmi, (popular) a noroci, (popular) a preursi, (popular) a pune deoparte, (popular) a scrie, (popular) a soroci, (rar) a aplica.
Devota, verb Sinonime:
a se consacra, a se dedica.
Faimos (faimoasă), adjectiv
Sinonime:
renumit, vestit, celebru, foarte cunoscut, reputat, ilustru, strălucit, consacrat, legendar.
Hărăzi, verb
Sinonime:
a acorda, a consacra, a da, a dărui, a dedica, a destina, a dona, a hotărî, a închina, a meni, a orândui, a predestina, a preursi, a rândui, a scrie, a soroci, a sorti, a ursi, (figurat) a rezerva, (învechit) a tocmi, (popular) a noroci, (rar) a predetermina.
Închina, verb Sinonime:
a se ruga, a implora; a dedica, a oferi, a consacra; a se preda, a ceda; a toasta, a cinsti; a se pleca, a se înclina.
Obişnuit (obișnuită), adjectiv
Sinonime:
acomodat, banal, caracteristic, clasic, comun, consacrat, consfințit, cotidian, cunoscut, curent, dedat, deprins, familiar, familiarizat, firesc, frecvent, natural, normal, oarecare, ordinar, prozaic, răspândit, regulat, simplu, specific, tradițional, uzual, zilnic, (figurat) curat, (învechit) fireș, (învechit) prost, (învechit) prostesc, (rar) sacramental, (învechit) obicinuit, (învechit) obiciuit.
Recunoscut (recunoscută), adjectiv
Sinonime:
acceptat, admis, afirmat, apreciat, celebru, cert, consacrat, cunoscut, declarat, distins, fățiș, identificat, incontestabil, împărtăşit de toţi, mărturisit, necontestat, notoriu, proclamat, renumit, unanim.
Sacramental (sacramentală), adjectiv
Sinonime:
bisericesc, consacrat, consfințit, cutumiar, habitual, intangibil, inviolabil, obișnuit, ritual, sacru, sfânt, sfinţit, solemn, tradițional.
Sacrat (sacrată), adjectiv
Sinonime:
canonizat, consacrat, sacralizat, sacru, sanctificat, sfânt, sfințit; (anatomie) sacral.
Sanctifica, verb Sinonime:
a sfinţi, a consacra.
Sfinţi, verb Sinonime:
a sanctifica, a consacra, a sacra; (popular) a hirotonisi; a cinsti, a respecta, a venera.
Târnosi, verb
Sinonime:
a consacra, a inaugura o biserică, a sfinţi; a ameţi, a atinge, a bate, a boţi, a chercheli, a îmbăta, a jegoşi, a lovi, a mânji, a mototoli, a murdări, a păta, a şifona, a turmenta.
Unge, verb Sinonime:
a gresa, a lubrefia; a tencui, a humui, a lipi pereţii, a murui; a consacra, a învesti; (figurat) a mitui, a da mită.
Confirmare, substantiv
Sinonime:
adeverire, arătare, atestare, certificare, demonstrare, demonstraţie, dovedire, întărire, probare, probă, (livresc) coroborare; consacrare, consfinţire, ratificare, sancţionare, sancţiune, validare, (învechit) sacrare, recunoaştere.
Confirmat, adjectiv
Sinonime:
adeverit, consacrat, consfințit, demonstrat, dovedit, întărit, probat, ratificat, sancţionat, validat, verificat. Confirmat, substantiv
Sinonime:
confirmare.
Consfinţire, substantiv
Sinonime:
consacrare, fixare, stabilire, statornicire, (învechit) sfinţire; confirmare; legalizare.
Consfinţit, adjectiv
Sinonime:
consacrat, fixat, stabilit, statornicit; consacrat; legalizat.
Consuetudinar, adjectiv
Sinonime:
consacrat prin uz, cutumiar.
Cutumiar, adjectiv
Sinonime:
clasic, comun, consacrat, rutinier, tradițional, (termen juridic) consuetudinar.
Dedicare, substantiv
Sinonime:
consacrare, dedicat, devotare, închinare, (învechit) dediare, (învechit) dediat, (învechit) dedicație, (învechit) dedicăluire, (învechit) dedicăluit, (învechit) hărăzire, (învechit) sacrificare, (rar) destinare.
Destinare, substantiv
Sinonime:
consacrare, dedicare, destinat, destinație, devotare, hărăzire, închinare, menire, predestinare, sortire, ursire.
Devotare, substantiv
Sinonime:
consacrare, dedicare, destinare, închinare; abnegaţie, dăruire, devotament.
Sfinţenie, substantiv
Sinonime:
(livresc) sanctitate, (rar) sacralitate, (învechit şi popular) sânţenie, (învechit) sfinţie; consacrare, sfeştanie, sfinţire, târnoseală, târnosire; (locuțiune adverbială) (cu sfințenie) cu evlavie, cu exactitate, cu scrupulozitate, întocmai.
Sacra, verb
Sinonime:
a canoniza, a confirma, a consacra, a consfinţi, a încorona, a întări, a ratifica, a sacraliza, a sancţiona, a sfinţi, a valida.
Pridădi, verb
Sinonime:
a consacra, a da, a dărui, a dedica, a destina, a devota, a hărăzi, a închina, a încredinţa, a înmâna, a întinde, a preda, a remite, a transmite.
Afierosi, verb
Sinonime:
a (se) consacra, a (se) dedica, a arunca, a azvârli, a cheltui, a dărui, a destina, a devota, a hărăzi, a irosi, a împrăștia, a închina, a prăpădi, a risipi, a zvârli.
Târnosanie, substantiv
Sinonime:
consacrare, sfeştanie, sfinţire, târnoseală, târnosire.
Târnoseală, substantiv
Sinonime:
consacrare, târnosire.
Târnosire, substantiv
Sinonime:
(biserică) consacrare, sfeştanie, sfinţire, târnoseală, (învechit) obnovlenie, rodină, sfinţenie, târnosanie, târnositură.
Târnositură, substantiv
Sinonime:
consacrare, sfeştanie, sfinţire, târnoseală, târnosire.
Închinăciune, substantiv
Sinonime:
adorare, adorație, aplecare, capitulare, compliment, consacrare, cult, devotament, închinare, mătanie, ofrandă, plecăciune, ploconeală, reverenţă, rugă, rugăciune, salut, subjugare, supunere, temenea, toast, (familiar, rar) selamlâc, (învechit și regional) ocinaș, (învechit) molitvă, (învechit) plecare, (învechit) rugare, (învechit) rugăminte, (regional) plocon, (turcism învechit) talâm.
Consecrație, substantiv
Sinonime:
aprobațiune, benedicțiune, botez, confirmație, consacrare, consacrație, consacrațiune, inaugurație, inaugurațiune, ordinație, sacrament, sacrare, validare.
Sacrare, substantiv
Sinonime:
canonizare, confirmare, consacrare, consecrație, consfințire, întărire, ratificare, sancționare, sancțiune, sfințire, validare.
Obnovlenie, substantiv
Sinonime:
consacrare, sărbătorire, sfeștanie, sfințire, târnoseală, târnosire.
Acreditat, adjectiv
Sinonime:
abilitat, autorizat, certificat, confirmat, consacrat, împuternicit, oficial, recunoscut.
Abnega, verb
Sinonime:
a nega, a renunța, a se consacra în întregime, a se dedica, a se devota, a se lepăda, a tăgădui.
Ratificat, adjectiv
Sinonime:
confirmat, consacrat, consfințit, întărit, sancționat, validat.
Ratifica, verb
Sinonime:
a accepta, a aproba, a atesta, a autoriza, a confirma, a consacra, a consfinți, a face o ratificare, a întări, a oficializa, a omologa, a sancționa, a valida, (învechit) a sacra.
Promis, adjectiv
Sinonime:
consacrat, destinat, făgăduit, predestinat.
Sfeştanie, substantiv
Sinonime:
consacrare, obnovlenie, rodină, sfințenie, sfințire, târnosanie, târnoseală, târnosire, târnositură, (regional) feștanie.
Rodină, substantiv
Sinonime:
consacrare, creație, dar, facere, familie, geneză, întemeiere, lăuzie, moștenitor, neam, post-partum, rugină, sfeștanie, sfințire, succesor, târnoseală, târnosire, zi de naștere, (variantă) rodin; ploaie cu soare, rugină (pe cereale).
Şerbi, verb (învechit)
Sinonime:
a consacra, a dărui, a dedica, a destina, a devota, a fi șerb, a hărăzi, a iobăgi, a închina, a munci din greu, a robi, a servi ca șerb.
Hirotonisire, substantiv
Sinonime:
consacrare, hirotonie, hirotonire, hirotonisit, hirotonit, (învechit) sfințitură, (popular) sfințire, (variantă) herotonisire.
Închinătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
adorare, adorație, capitulare, consacrare, devotament, închinare, rugă, rugăciune, subjugare, supunere.
Închinare, substantiv
Sinonime:
acceptare, adorare, aplecare, aprobare, asfințit, capitulare, chefuire, consacrare, dedicare, dedicație, destinare, devotament, devotare, închinat, înclinare, ofertă, ofrandă, plecare, plecăciune, predare, prosternare, rugă, rugăciune, salutare, subjugare, supunere, toast, (învechit și regional) ocinaș, (învechit) adăpostire, (învechit) închinăciune, (învechit) închinătură, (învechit) lăsare prin testament, (învechit) molitvă, (învechit) odihnă, (învechit) renunțare la o slujbă, (învechit) rugare, (învechit) rugăminte, (rar) prosternație.
Îmbrăţişare, substantiv
Sinonime:
îmbrățare, îmbrățișat, înlănțuire, învăluire, luare în brațe, strângere, strâns, strânsoare, strânsură, (figurat) consacrare, (figurat) conținere, (figurat) cuprindere, (rar) împreunare, (regional) îmbrățoșare.
Sancţionare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, confirmare, consacrare, consfințire, dezaprobare, înfierare, întărire, neaprobare, pedepsire, penalizare, ratificare, reprobare, respingere, sancțiune, stigmatizare, validare, (învechit) sacrare, (învechit) sancțiunare.
Destinat, adjectiv
Sinonime:
afectat, asignat, atribuit, consacrat, hărăzit, hotărât dinainte, menit, predestinat, promis, sortit, stabilit, ursit. Destinat, substantiv
Sinonime:
destinare, destinație.
Consecra, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) consacra.
Consecrat, adjectiv
Sinonime:
consacrat.
Consecrațiune, substantiv
Sinonime:
consacrație, consecrație.
Tradițional, adjectiv
Sinonime:
ancestral, bătrânesc, clasic, conformist, consacrat, conservator, consfințit, consuetudinar, convențional, curent, cutumiar, dintotdeauna, ereditar, familiar, folcloric, frecvent, habitual, hieratic, inveterat, întemeiat pe tradiție, obișnuit, ortodox, patriarhal, popular, ritual, rutinier, tradiționalist, uzitat, uzual, vechi, (rar) sacramental.
Sancționat, adjectiv
Sinonime:
aprobat, confirmat, consacrat, consfințit, întărit, pedepsit, ratificat, validat.
Pominoci, verb (învechit și regional)
Sinonime:
(referitor la o cauză) a se consacra, a se dărui, a se devota, a se jertfi.
Dedicat, adjectiv
Sinonime:
consacrat, implicat, închinat, înclinat, participativ, târnosit, (învechit) dediat, (învechit) dedicăluit, (învechit) devotat, (învechit) hărăzit, (învechit) sacrificat, (rar) destinat. Dedicat, substantiv
Sinonime:
dedicare, (învechit) hărăzire, (învechit) sacrificare, (rar) destinare.
Logodire, substantiv
Sinonime:
logodit, (figurat) unire, (învechit) consacrare.
