Condamna, verb Sinonime:
a dezaproba, a reproba, a repudia, a blama; a pedepsi, a osândi, a sancţiona; a învinui, a ponegri.
Condamnabil (condamnabilă), adjectiv Sinonime:
reprobabil, blamabil, criticabil, rău, negativ.
Condamnare, substantiv
Sinonime:
osândire, osândă, pedepsire, pedeapsă, (învechit) certare, oblicire, (livresc) penitenţă, (învechit şi regional) lege, ştraf, (regional) pedepsie, judecată, pilduire; dezaprobare.
Condamnat, adjectiv
Sinonime:
osândit, pedepsit, (învechit) certat. Condamnat, substantiv
Sinonime:
deţinut, ocnaş, osândit, puşcăriaş, (popular) rob, (glumeţ) pensionar.
Condamnație, substantiv
Sinonime:
condamnare, condamnațiune, osândă, (învechit) condemnațiune.
Condamnațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
anatematizare, anatemă, anatemizare, blam, cenzură, condamnare, damnare, damnațiune, deportare, deportație, excomunicare, excomunicație, exil, expatriere, maledicție, oprobriu, osândă, pedeapsă, proscripție, proscripțiune, punițiune, reprobație, reprobațiune, sancțiune, (învechit) puniție, (variantă) condamnație.
Condamnatoriu, adjectiv
Sinonime:
(despre sentințe) care condamnă.
Admonestare, substantiv feminin
Sinonime:
admonestație, admonițiune, blamare, condamnare, critică, dojană, dojenire, mustrare, observaţie, reprimandă.
Blam, substantiv neutru Sinonime:
dezaprobare, dezacord, reprobare, blamare, reprehensiune; înfierare, vestejire, condamnare, critică; admonestare, anatemă, sancțiune; reprimandă.
Blama, verb Sinonime:
a dezaproba, a reproba, a critica, a condamna, a înfiera, a vesteji; a admonesta, a incrimina, a sancționa, a stigmatiza.
Blamabil (blamabilă), adjectiv
Sinonime:
condamnabil, criticabil, damnabil, demn de blamat, deplorabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprehensibil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat, (învechit) ocarnic, (învechit) ocărâtor, (învechit) rușinător.
Certa, verb
Sinonime:
a face observaţie, a lua la rost, a atrage atenţia, a se învrăjbi, a se supăra, a rupe relaţiile, (popular) a se bălăbăni, a se gâlcevi, a se sfădi, (învechit şi regional) a se pricinui, (regional) a se cârti, a (se) pricini, (Moldova) a se cârcoti, (prin Oltenia) a se rohoti, (învechit) a se pârî, a se prici, a se prigoni, (figurat) a se strica; a admonesta, a dăscăli, a dojeni, a moraliza, a mustra, (livresc) a apostrofa, (popular) a beşteli, a muştrului, a ocărî, a probozi, (popular) a sfădi, a sudui, (învechit şi regional) a înfrunta, a oropsi, a stropoli, a toi, (regional) a cârti, a tolocăni, (prin Moldova) a(-i) bănui, (Oltenia) a docăni, (prin Moldova) a mogorogi, (Moldova şi Bucovina) a moronci, (Bucovina) a puţui, (Moldova) a şmotri, (Oltenia şi Banat) a vrevi, (învechit) a preobrăzi, a prihăni, a probăzui, a prociti, (figurat) a săpuni, a scutura; a bate, a condamna, a instrui, a învăţa, a osândi, a pedepsi.
Constrânge, verb
Sinonime:
a sili, a obliga, a impune, a face, a forţa, (livresc) a soma, a violenta, (popular) a silnici, (învechit şi regional) a strânge, (prin Banat) a tipi, (învechit) a asupri, a îndemna, a necesita, a pripi, a silui, a strâmtora, (figurat) a presa; a nevoi, a supune, a condamna, (popular) a osândi; a reduce.
Criticabil (criticabilă), adjectiv Sinonime:
blamabil, reprobabil, condamnabil, vulnerabil, imperfect.
Culpabil (culpabilă), adjectiv
Sinonime:
vinovat, condamnabil, responsabil.
Damnaţiune, substantiv feminin (mitologie) Sinonime:
osândă, condamnare, pedeapsă.
Deţinut (deţinută), substantiv
Sinonime:
arestat, captiv, codeținut, condamnat, deportat, ocnaș, ostatic, prizonier, pușcăriaș, (învechit) otaj, (învechit) recluzionar.
Dezavua, verb
Sinonime:
a dezaproba, a se desolidariza, a contrazice, a blama, a condamna, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza.
Forţa, verb
Sinonime:
(popular) a osândi, a condamna, a constrânge, a face un efort, a încerca, a năzui, a nevoi, a obliga, a opinti, a presa, a se sforţa, a (se) sili, a (se) strădui, a supune, a-şi da osteneala, a-şi da silinţa. Forţă, substantiv feminin
Sinonime:
(Banat) sălăbărie, (învechit) nevoie; (la plural) armată, unităţi militare; (livresc) servitute, capacitate, constrângere, energie, intensitate, potrivnicie, presiune, putere, putinţă, silă, silință, silnicie, silnicire, somitate, strângere, strânsoare, tărie, vigoare, violenţă, volum; (forţă portantă) portanţă; (forţă de muncă) mână de lucru.
Incurabil (incurabilă), adjectiv Sinonime:
nevindecabil, grav bolnav, pierdut, condamnat.
Înfiera, verb Sinonime:
a condamna, a osândi, a stigmatiza, a veşteji, a dezaproba.
Judeca, verb Sinonime:
a chibzui, a reflecta, a gândi, a socoti, a aprecia; a trage la răspundere, a mustra, a dojeni, a muştrului, a critica, a condamna.
Lege, substantiv feminin
Sinonime:
acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.
Ocnaş, substantiv masculin Sinonime:
puşcăriaş, deţinut, condamnat.
Osândă, substantiv feminin Sinonime:
condamnare, osândire, pedeapsă; chin, caznă, suferinţă, supliciu, blestem, pacoste, năpastă, nenorocire, urgie.
Osândi, verb Sinonime:
a condamna, a pedepsi; a dezaproba, a înfiera, a critica; a sili, a obliga; a constrânge.
Pedeapsă, substantiv feminin Sinonime:
sancţiune, condamnare, osândă, corecţie, (figurat) suferinţă, chin, caznă, supliciu; urgie, pacoste, năpastă, nenorocire, blestem.
Pedepsi, verb Sinonime:
a sancţiona, a condamna, a osândi; a răzbuna, a plăti, a răsplăti.
Penaliza, verb Sinonime:
a sancţiona; a osândi, a condamna.
Prihană, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
abatere, acuzare, acuzație, blam, blamare, condamnare, culpabilitate, culpă, cusur, defect, dezaprobare, eroare, greșeală, impuritate, imputare, imputație, înfierare, învinovățire, învinuire, meteahnă, murdărie, neaprobare, necinste, pată, păcat, pângărire, profanare, reprobare, reproș, respingere, spurcare, stigmatizare, vină, vinovăție, (învechit) prighană, (învechit) prihănie, (învechit) prihănire.
Puşcăriaş, substantiv masculin Sinonime:
deţinut, condamnat, închis.
Reprehensiune, substantiv feminin (rar) Sinonime:
mustrare, blam, reprobare, blamare, dezaprobare, condamnare.
Reproba, verb
Sinonime:
a blama, a condamna, a considera condamnabil, a critica, a dezaproba, a nu încuviința, a respinge.
Reprobabil (reprobabilă), adjectiv Sinonime:
condamnabil, blamabil, incorect, criticabil, detestabil.
Rob, substantiv masculin Sinonime:
sclav, şerb, iobag, exploatat; deţinut, condamnat, întemniţat, captiv, prizonier; (figurat) devotat, supus, obedient.
Sancţiona, verb Sinonime:
a aproba, a confirma, a încuviinţa, a statornici, a consfinţi; a condamna, a pedepsi, a osândi.
Sancţiune, substantiv feminin Sinonime:
confirmare, aprobare, consfinţire; pedeapsă, osândă, condamnare, penalizare, mustrare, dojană, admonestare.
Veşteji, verb Sinonime:
a se ofili, a se usca, a îmbătrâni, a se trece; a stigmatiza, a înfiera, a condamna.
Damnat (damnată), adjectiv
Sinonime:
osândit, blestemat, condamnat, pedepsit, reprobat.
Blamare, substantiv
Sinonime:
blam, condamnare, condamnațiune, dezaprobare, dezavuare, facere de râs, înfierare, neaprobare, păcălire, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (popular) osândire.
Certare, substantiv
Sinonime:
dojenire, mustrare, (livresc) apostrofare, (popular) sfădire, ceartă; condamnare, osândă, osândire, pedeapsă, pedepsire.
Certat, adjectiv
Sinonime:
învrăjbit, supărat; condamnat, osândit, pedepsit.
Dezaprobare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare, (livresc) dezavuare, reprehensiune, (rar) reprobaţiune, sancţionare, (popular) osândire, (învechit) prihană, (figurat) veştejire.
Dezaproba, verb
Sinonime:
a blama, a condamna, a înfiera, a proscrie, a reproba, a respinge, a stigmatiza, (livresc) a dezavua, (rar) a sancţiona, (popular) a osândi, (învechit) a mustra, a protesta, (figurat) a veşteji.
Dezavuare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, desolidarizare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare.
Neaprobare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (popular) osândire.
Necurabil, adjectiv
Sinonime:
condamnat, incurabil, irecuperabil, malign, nerecuperabil, nevindecabil.
Incriminabil, adjectiv
Sinonime:
acuzabil, blamabil, condamnabil, imputabil, reprehensibil.
Damnație, substantiv
Sinonime:
blestem, blestemare, condamnare, condamnație, damnare, damnațiune, maledicție, reprobare.
Procleţi, verb
Sinonime:
a afurisi, a anatemiza, a blestema, a condamna, a dezaproba, a excomunica.
Pensionar, substantiv
Sinonime:
intern, (regional) pensionist; arestat, condamnat, deţinut, întemniţat, ocnaş, osândit, prizonier, puşcăriaş.
Pilduire, substantiv
Sinonime:
condamnare, osândă, pedeapsă, sancțiune; exemplificare, exemplu, ilustrare, model, pildă, povestire cu tâlc.
Ocarnic, adjectiv
Sinonime:
blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat.
Nevindecabil, adjectiv
Sinonime:
condamnat, incurabil, irecuperabil, iremediabil, nerecuperabil, neremediabil, (învechit) necurabil.
Vitupera, verb
Sinonime:
a anatemiza, a bârfi, a blama, a calomnia, a cleveti, a condamna, a defăima, a denigra, a discredita, a fulmina, a invectiva, a ponegri.
Ștraf, substantiv
Sinonime:
(învechit) amendă, condamnare, osândă, pedeapsă, penalitate, penalizare, sancțiune; (regional) camion.
Nepermis, adjectiv
Sinonime:
blamabil, boicotat, cenzurat, clandestin, condamnabil, criticabil, delictuos, extralegal, fraudulos, ilegal, ilicit, interzis, neacceptat, neautorizat, neiertat, neîngăduit, neonorabil, oprit, prohibit, proscris, regretabil, reprehensibil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat, (învechit) necăzut, (învechit) ocarnic, (învechit) ocărâtor, (învechit) rușinător.
Reprobare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierare, neaprobare, reprehensiune, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (învechit) reprubare, (popular) osândire.
Reprobațiune, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, critică, dezaprobare, înfierare, neaprobare, objurgație, objurgațiune, reprobare, reproș, respingere, stigmatizare, vituperare, vituperație.
Înfierare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierat, însemnare, neaprobare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) pecetluire, (învechit) prihană, (popular) osândire, (regional) săgnire.
Punisabil, adjectiv
Sinonime:
blamabil, condamnabil, culpabil, punibil, reprehensibil, responsabil.
Cenzurabil, adjectiv
Sinonime:
blamabil, condamnabil, suprimabil.
Responsabil, adjectiv
Sinonime:
condamnabil, culpabil, instigator, punisabil, răspunzător, reprehensibil; conștiincios, cumpănit, echilibrat, muncitor, ponderat, serios. Responsabil, substantiv
Sinonime:
administrator, animator, autor, boss, cadru, comandant, creator, decident, director, fidejusor, garant, gestionar, guvernant, instigator, împuternicit, lider, manager, mandatar, patron, promotor, reprezentant, stăpân, suflet, superior, șef, tutore, (învechit) dirigent.
Ocărâtor, adjectiv (învechit)
Sinonime:
blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat.
Oblicire, substantiv (învechit)
Sinonime:
condamnare, osândire, pedepsire.
Pedepsibil, adjectiv
Sinonime:
condamnabil, pasibil de pedeapsă.
Damna, verb
Sinonime:
a blestema, a condamna (la chinurile infernului), a reproba, a supune unui blestem. Damnă, substantiv
Sinonime:
daună.
Damnabil, adjectiv
Sinonime:
blamabil, condamnabil, culpabil, demn de blestem, demn de condamnat, reprehensibil.
Damnare, substantiv
Sinonime:
blestemare, condamnare (la chinurile infernului), damnație, damnațiune, osândire.
Damnat, adjectiv
Sinonime:
blestemat, condamnat, interzis, reprobat, supus chinurilor infernului. Damnat, substantiv
Sinonime:
om blestemat, om osândit (la chinurile iadului), paria.
Damnatism, substantiv
Sinonime:
blestemare, condamnare, damnare, damnațiune, osândire.
Neonorabil, adjectiv
Sinonime:
blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat, (învechit) ocarnic, (învechit) ocărâtor, (învechit) rușinător, (livresc) reprehensibil.
Sanbenito, substantiv
Sinonime:
cazacă, tunică; condamnare.
Recluzionar, substantiv (învechit)
Sinonime:
captiv, condamnat, deportat, deținut, prizonier.
Stigmatizare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierare, înfierat, neaprobare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, (figurat) veștejire, (învechit) pecetluire, (învechit) prihană, (popular) osândire.
Condemna, verb (învechit)
Sinonime:
a condamna, a declara pierdut fără speranță, a obliga la, a osândi, (figurat) a reproba; a astupa (o ușă).
Condemnabil, adjectiv (învechit)
Sinonime:
blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat, (învechit) ocarnic, (învechit) ocărâtor, (învechit) rușinător, (livresc) reprehensibil.
Condemnare, substantiv (învechit)
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, condamnațiune, dezaprobare, înfierare, neaprobare, osândă, pedeapsă, pedepsire, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit și regional) lege, (învechit și regional) ștraf, (învechit) certare, (învechit) judecată, (învechit) oblicire, (învechit) pilduire, (învechit) prihană, (livresc) dezavuare, (livresc) penitență, (livresc) reprehensiune, (popular) osândire, (regional) pedepsie.
Condemnat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
condamnat, criticat, incurabil, nevindecabil, osândit, pedepsit, (învechit) certat, (învechit) necurabil. Condemnat, substantiv (învechit)
Sinonime:
condamnare, condamnat, deținut, ocnaș, osândit, pușcăriaș, (glumeț) pensionar, (popular) rob.
Condemnație, substantiv (învechit)
Sinonime:
condamnare, condamnație, condamnațiune.
Păgubie, substantiv (învechit)
Sinonime:
condamnare, osândire.
Neîngăduit, adjectiv
Sinonime:
blamabil, condamnabil, criticabil, interzis, neiertat, neonorabil, nepermis, oprit, proscris, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat, (învechit) necăzut, (învechit) ocarnic, (învechit) ocărâtor, (învechit) rușinător, (livresc) reprehensibil.
Dezjudecare, substantiv
Sinonime:
condamnare, desemnare, discernere, examinare atentă.
Sentenția, verb
Sinonime:
a condamna, a da o sentință, a judeca.
Dezaprobat, adjectiv
Sinonime:
condamnat, contestat, dezavuat, neîncuviințat.
Ruşinător, adjectiv (învechit)
Sinonime:
blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat; (și substantiv) violator.
Pedepsie, substantiv (regional)
Sinonime:
condamnare, epilepsie, osândă, pedeapsă.
Sancţionare, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, confirmare, consacrare, consfințire, dezaprobare, înfierare, întărire, neaprobare, pedepsire, penalizare, ratificare, reprobare, respingere, sancțiune, stigmatizare, validare, (învechit) sacrare, (învechit) sancțiunare.
Proclețire, substantiv (învechit)
Sinonime:
afurisire, anatemizare, condamnare.
Nescuzabil, adjectiv
Sinonime:
condamnabil, grav, impardonabil, inadmisibil, incalificabil, iremisibil, neadmisibil, nejustificabil, (învechit) inexcuzabil, (învechit) neescuzabil, (învechit) neexcuzabil.
Respingere, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, excludere, inacceptare, înfierare, neacceptare, neadmitere, neaprobare, recuzare, refuz, refuzare, rejectare, rejectat, renegare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, repudiere, repulsie, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (învechit) recuzație, (popular) osândire.
Reprubare, substantiv (învechit)
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, dezaprobare, dezavuare, înfierare, neaprobare, reprehensiune, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit) prihană, (popular) osândire.
Reprobație, substantiv
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, condamnațiune, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, reprobațiune, respingere, stigmatizare, (învechit) reprubare.
Blamat, adjectiv
Sinonime:
condamnat, criticat, defăimat, dezaprobat, făcut de râs, (regional) păcălit.
Sudi, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a condamna, a destina, a hotărî, a judeca.
Bintătui, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a condamna, a osândi, a pedepsi, (variantă) a bântătui.
Învelici, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a binecuvânta, a blasfemia, a blestema, a condamna, a înjura, a învrednici, a meni rău (cuiva).
Defăimăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
blamare, calomniere, condamnare, critică vehementă, decădere, defăimare, defăimat, desconsiderare, detestare, hulire, înjosire, profanare, subapreciere, umilire, vorbire de rău, (învechit) defăimătură, (învechit) stigmatizare.
Defăimătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
blamare, calomniere, condamnare, critică vehementă, decădere, defăimare, defăimat, desconsiderare, detestare, hulire, înjosire, profanare, subapreciere, umilire, vorbire de rău, (învechit) defăimăciune, (învechit) stigmatizare.
