Con
Con, substantiv
Sinonime: (geografie) (con de dejecţie) agestru; (botanică) (popular) pară, (regional) cocean, cucuruz, păpuşoi; (botanică) (con vegetativ) vârf vegetativ; (con pirometric) pirometru ceramic; (con Seger) pirometru ceramic.

Con, prefix
Sinonime: co; împreună cu.  
 
Con affetto
Con affetto, locuțiune adverbială
Sinonime: (muzică) afectuos, affettuoso, affetuoso, cu expresie, cu simțire, expresiv, (variantă) con affeto.  
 
Con fuoco
Con fuoco, locuțiune adverbială
Sinonime: (muzică) cu înfocare, impetuoso, înflăcărat.  
 
Con moto
Con moto, locuţiune
Sinonime: (muzică; ca indicație de execuție) cu multă mișcare.  
 
Conabiu (conabie)
Conabiu (conabie), adjectiv (învechit)
Sinonime: de culoarea vișinei coapte, roșu-închis, stacojiu, vişiniu.  
 
Conac
Conac, substantiv neutru
Sinonime: casă, vilă boierească; (învechit) han, beilic.  
 
Conăcar
Conăcar, substantiv
Sinonime: colăcar.  
 
Conăcărie
Conăcărie, substantiv feminin (regional)
Sinonime: colăcărie; oraţie de nuntă.  
 
Conacciu
Conacciu, substantiv (învechit)
Sinonime: (învechit) cafartir, (învechit) conăcar, (popular) colăcar, (rar) hangiu, (variantă) conaciu.  
 
Conăci
Conăci, verb (învechit)
Sinonime: a poposi, a face popas, a se opri; a găzdui, a adăposti, a da adăpost.  
 
Conat
Conat, adjectiv
Sinonime: (botanică) concrescut, sudat, unit (la bază).  
 
Conație
Conație, substantiv
Sinonime: (filozofie) efort, tendință, voință.  
 
Conaţional
Conaţional, substantiv masculin
Sinonime: compatriot, concetăţean.  
 
Conativ
Conativ, adjectiv
Sinonime: (filosofie) volitiv.  
 
Concă
Concă, substantiv
Sinonime: cavitate, cochilie, conchilie, scoică.  
 
Concasa
Concasa, verb
Sinonime: a aplatiza, a dezagrega, a fărâmița, a pulveriza, a sfărâma un material solid, a sparge în bucăți mici.  
 
Concasare
Concasare, substantiv
Sinonime: concasat, sfărâmare, (regional) casare.  
 
Concatena
Concatena, verb
Sinonime: a înlănțui.  
 
Concatenare
Concatenare, substantiv
Sinonime: înșiruire, succesiune; juxtapunere.  
 
Concatenat
Concatenat, adjectiv
Sinonime: înlănțuit, legat.  
 
Concatenație
Concatenație, substantiv
Sinonime: conexiune, epiplocă, consecuțiune, consecuție, angrenare; juxtapunere.  
 
Concav
Concav, adjectiv
Sinonime: arcuit, curbat, gol, scobit, în formă de adâncitură; (armată) dispus în semicerc.  
 
Concavitate
Concavitate, substantiv
Sinonime: adâncitură, alveolă, anfractuozitate, cavitate, căuș, covată, crater, cupă, curbură, depresiune, excavație, gol, groapă, scafă, scobitură, (învechit) găvănătură, (învechit) sgău, (regional) dovâncătură.  
 
Conceda
Conceda, verb (învechit)
Sinonime: a concede, a octroia.  
 
Concede
Concede, verb
Sinonime: a accepta, a admite, a aproba, a concesiona, a consimţi, a îndupleca, a îngădui, a învoi, a da voie, a încuviinţa, a lăsa, a permite, a primi.  
 
Concedia
Concedia, verb
Sinonime: a debarca, a destitui, a deposeda, a detrona, a licenția, a revoca, a îndepărta, a da afară, a elibera din funcţie, a pune pe liber, a mulțumi, a scoate, (învechit) a slobozi, (grecism învechit) a exoflisi, (familiar) a mătrăşi; a disponibiliza.  
 
Concediare
Concediare, substantiv
Sinonime: concediere.  
 
Concediere
Concediere, substantiv
Sinonime: concediat, dare afară, demitere, destituire, disponibilizare, exeat, îndepărtare, scoatere, (variantă) concediare, (variantă) congediere.  
 
Concediu
Concediu, substantiv
Sinonime: relaxare, inactivitate, vacanţă, (Transilvania şi Maramureș) săbăşag, (învechit) slobozenie; concediere, indisponibilizare.  
 
Conceni
Conceni, verb
Sinonime: a anihila, a distruge, a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, a stârpi, a suprima.  
 
Concenie
Concenie, substantiv feminin
Sinonime: (învechit) cap, capăt, final, încheiere, sfârşit.  
 
Concentra
Concentra, verb
Sinonime: a strânge, a aduna, a acumula; a-şi da atenţia, a fi atent, a fi absorbit.  
 
Concentrare
Concentrare, substantiv
Sinonime: acumulare, masare, comasare, prescurtare, concizie, încordare; (economie) îmbogăţire.  
 
Concentrat
Concentrat, adjectiv
Sinonime: prescurtat, concis, încordat, tare.  
 
Concentraţie
Concentraţie, substantiv
Sinonime: adunare, centralizare, grupare; tărie.  
 
Concentrațiune
Concentrațiune, substantiv
Sinonime: acumulare, acumulațiune, aglomerație, atenție, cartel, centralizație, concentrație, consorțiu, convergență, tărie.  
 
Concepe
Concepe, verb
Sinonime: a imagina, a proiecta, a gândi, a crea; a înțelege, a pricepe; a naşte; a zămisli copii.  
 
Concepere
Concepere, substantiv
Sinonime: inventare, redactare, preconizare, concepţie.  
 
Concepibil
Concepibil, adjectiv
Sinonime: acceptabil, admisibil, comprehensibil, conceptibil, credibil, gândibil, ideabil, imaginabil, plauzibil, posibil.  
 
Concept
Concept, substantiv neutru
Sinonime: ciornă, fişă, schiţă, bruion; idee generală, gândire, noţiune.  
 
Conceptacul
Conceptacul, substantiv
Sinonime: (botanică) conceptacol.  
 
Conceptibil
Conceptibil, adjectiv
Sinonime: concepibil, de conceput, ideabil, imaginabil.  
 
Concepţie
Concepţie, substantiv feminin
Sinonime: convingere, cugetare, doctrină, gând, idee, judecată, opinie, orientare, părere, principiu, vedere, viziune, (livresc) convicţiune; teorie, teză; (biologie) concepere, procreare, (învechit şi popular) zămislire.  
 
Concepțiune
Concepțiune, substantiv
Sinonime: concepție.  
 
Conceptiv
Conceptiv, adjectiv
Sinonime: creativ, generativ.  
 
Conceptivitate
Conceptivitate, substantiv
Sinonime: fecunditate.  
 
Conceptual (conceptuală)
Conceptual (conceptuală), adjectiv
Sinonime: abstract, ideal, noțional, speculativ, teoretic.  
 
Conceptualism
Conceptualism, substantiv
Sinonime: (filozofie) nominalism.  
 
Conceptualist
Conceptualist, substantiv și adjectiv
Sinonime: nominalist.  
 
Conceptualiza
Conceptualiza, verb
Sinonime: a abstractiza, a elabora, a intelectualiza, a schematiza, a sistematiza, a transpune în concepție.  
 
Abandon (abandonuri)
Abandon (abandonuri), substantiv neutru
Sinonime: abdicare, apostazie, capitulare, concesionare, oprire, părăsire, rejectare, lepădare, renunţare, resemnare.  
 
Abatere (abateri)
Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime: aberație, anomalie, contravenție, culcare pe pământ, culpabilitate, culpă, deformare, deplasare, derivă, deviație, deviere, doborâre, eroare, excepție, greșeală, infracțiune, încălcare (de norme), îndepărtare, mutare, ocolire, păcat, schimbare, vină, vinovăție, (figurat) deprimare, (figurat) rătăcire, (învechit și figurat) rătăceală, (învechit și regional) teahnă, (învechit) cusur, (învechit) săblaznă, (învechit) scandal, (învechit) smintă, (învechit) sminteală, (livresc) eres, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (rar) prihană, (regional) greș.  
 
Abrevia
Abrevia, verb
Sinonime: a condensa, a tăia, a rezuma, a prescurta, a scurta, a reduce, a micşora, a simplifica.  
 
Absurditate
Absurditate, substantiv feminin
Sinonime: prostie, contradicție, extravaganță, incoerență, non-sens, lipsă de logică, inepţie, aberaţie, elucubraţie, bazaconie, stupiditate.  
 
Abundent (abundentă)
Abundent (abundentă), adjectiv
Sinonime: bogat, îmbelşugat, mult, din plin, amplu, considerabil, dens, generos, numeros, opulent, pantagruelic, planturos, prolific.  
 
Academic (academică)
Academic (academică), adjectiv
Sinonime: conform, convențional, universitar, distins, solemn.  
 
Acar
Acar, substantiv masculin
Sinonime: macagiu, muncitor feroviar; cutioară, cutiuță, (regional) acarniță, (regional) acăriță.

Acar, adverb (învechit și regional)
Sinonime: acăr, măcar.

Acar, conjuncție (regional)
Sinonime: cu toate că, deși, fie, măcar că, ori.  
 
Acătării
Acătării, adjectiv
Sinonime: bun, convenabil, potrivit; frumos; prezentabil, cumsecade, vrednic.  
 
Accepta
Accepta, verb
Sinonime: a primi, a admite, a aproba, a fi de acord, a încuviinţa, a consimţi, a tolera, a suporta.  
 
Acceptabil (acceptabilă)
Acceptabil (acceptabilă), adjectiv
Sinonime: accesibil, admisibil, bun, bunicel, convenabil, corect, credibil, decent, moderat, mulțumitor, onest, plauzibil, potrivit, rezonabil, satisfăcător, scuzabil, suportabil, sustenabil, tolerabil, valabil, verosimil, (familiar) pasabil, (învechit) de primire, (învechit) sortabil, (învechit) suferibil, (învechit) suferit, (livresc) modic.  
 
Accesibil (accesibilă)
Accesibil (accesibilă), adjectiv
Sinonime: abordabil, practicabil, convenabil, elementar, simplu, ușor, inteligibil, la îndemână.  
 
Acompania
Acompania, verb
Sinonime: a întovărăşi, a însoţi, a conduce, a escorta, a flanca, a urma, a ghida.  
 
Acord
Acord, substantiv neutru
Sinonime: alianță, înţelegere, învoire, consens, învoială, tranzacţie, convenţie, pact, armonie, asentiment, consonanţă, acceptare, agrement, autorizație, compromis, contract.  
 
Acorda
Acorda, verb
Sinonime: a atribui, a da, a aproba, a îngădui, a permite, a ajusta, a alinia, a autoriza, a consimți.  
 
Act
Act, substantiv neutru
Sinonime: document, atestat, zapis, hrisov, uric, faptă, acţiune, realizare, buletin, certificat, constatare, contract, convenție, proces-verbal, testament, protocol, tratat.  
 
Actual (actuală)
Actual (actuală), adjectiv
Sinonime: de azi, contemporan, din zilele noastre, prezent, la ordinea zilei, în uz, curent, modern.  
 
Acumula
Acumula, verb
Sinonime: a aduna, a strânge, a concentra, a înmagazina, a capitaliza, a colecționa, a stoca, a economisi, a tezauriza.  
 
Adapta
Adapta, verb
Sinonime: a (se) acomoda; a (se) potrivi, a (se) deprinde, a (se) armoniza, a (se) ajusta, a (se) aclimatiza, a se familiariza, a transpune, a asambla, a combina, a se conforma.  
 
Adecvat (adecvată)
Adecvat (adecvată), adjectiv
Sinonime: apt, conform, convenabil, potrivit, corespunzător, nimerit, bun.  
 
Adeveri
Adeveri, verb
Sinonime: a întări, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a proba, a garanta, a autentifica.  
 
Administra
Administra, verb
Sinonime: a conduce, a cârmui, a gospodări, a chivernisi, a gestiona, a gera.  
 
Admite
Admite, verb
Sinonime: a accepta, a consimţi, a fi de acord, a încuviinţa, a aproba, a îngădui, a permite, a agrea, a suporta, a tolera.  
 
Admonestare
Admonestare, substantiv feminin
Sinonime: admonestație, admonițiune, blamare, condamnare, critică, dojană, dojenire, mustrare, observaţie, reprimandă.  
 
Adnota
Adnota, verb
Sinonime: a consemna, a marca, a însemna, a nota, a înregistra, a comenta.  
 
Aducţie
Aducţie, substantiv feminin
Sinonime: aducere, transport, construcție, apeduct.  
 
Aduna
Aduna, verb
Sinonime: a strânge, a pune la un loc, a colecta, a îngrămădi, a culege, a concentra, a însuma, a reuni, a condensa.  
 
Advers (adversă)
Advers (adversă), adjectiv
Sinonime: opus, contrar, potrivnic, oponent.  
 
Adversar
Adversar, substantiv masculin
Sinonime: rival, oponent, concurent, dușman.  
 
Afabil (afabilă)
Afabil (afabilă), adjectiv
Sinonime: afectuos, amabil, binevoitor, condescendent, cordial, omenos, prietenesc, prietenos, serviabil, sociabil, tandru, (figurat) cald, (figurat) călduros, (învechit) apropielnic, (învechit) omenesc, (învechit) peripiiticos.  
 
Afecta
Afecta, verb
Sinonime: a altera, a întrista, a îndurera, a mâhni; a atribui, a da, a destina, a acorda, a consacra, a desemna, a rezerva.  
 
Agasant (agasantă)
Agasant (agasantă), adjectiv
Sinonime: antipatic, contrariant, crispant, dezagreabil, enervant, exasperant, importun, insuportabil, iritant, neplăcut, persecutant, plicticos, plictisitor, sâcâitor, stresant, supărător, (învechit) zădărâtor.  
 
Aglutina
Aglutina, verb
Sinonime: a (se) uni, a (se) contopi, a (se) reuni, a (se) amesteca.  
 
Agreabil (agreabilă)
Agreabil (agreabilă), adjectiv
Sinonime: plăcut, convenabil, bun, confortabil, primitor, comod.  
 
Agrega
Agrega, verb
Sinonime: a (se) alipi, a (se) contopi, a (se) uni, a (se) amesteca.  
 
Aievea
Aievea, adverb
Sinonime: într-adevăr, în realitate, cu adevărat.

Aievea, adjectiv
Sinonime: adevărat, real, concret.  
 
Ajuta
Ajuta, verb
Sinonime: a sprijini, a da ajutor, a pune umărul, a susţine, a contribui, a coopera, a participa, a facilita.  
 
Ajutător (ajutătoare)
Ajutător (ajutătoare), adjectiv
Sinonime: auxiliar, de sprijin, susţinător, participant, contribuitor.  
 
Alcătui
Alcătui, verb
Sinonime: a face, a întocmi, a construi, a înjgheba; a compune, a forma, a constitui, a concepe, a plăsmui, a realiza.  
 
Alcătuitor (alcătuitoare)
Alcătuitor (alcătuitoare), adjectiv
Sinonime: constitutiv, structural, component, caracteristic, constituent.  
 
Alimentaţie
Alimentaţie, substantiv feminin
Sinonime: hrană, mâncare, alimentare, întreţinere, consum, aprovizionare, nutrire.  
 
Alură
Alură, substantiv feminin
Sinonime: înfăţişare, faţă, aspect, chip, portret, aer, aparență, atitudine, conduită.  
 
Amabil (amabilă)
Amabil (amabilă), adjectiv
Sinonime: abordabil, acomodant, acort, afabil, afectuos, agreabil, ampresat, atent, atrăgător, binevoitor, blând, bun, civilizat, complezent, condescendent, cordial, culant, curtenitor, delicat, drăguț, galant, gentil, îndatoritor, obligant, omenos, ospitalier, plăcut, politicos, prietenesc, prietenos, primitor, serviabil, simpatic, sociabil, (familiar) săritor, (figurat) cald, (figurat) călduros, (figurat) urban, (învechit) cilibiu, (învechit) cinstitor, (învechit) complezant, (învechit) cortez, (învechit) libovnic, (învechit) omenit, (învechit) politevsit, (popular) levent, (rar) prevenitor.  
 
Amabilitate
Amabilitate, substantiv feminin
Sinonime: afabilitate, amenitate, atenție, atitudine amabilă, bunătate, bunăvoință, cavalerism, civilitate, complezență, compliment, comportare amabilă, comunicativitate, condescendență, culanță, curtoazie, galanterie, gentilețe, grațiozitate, îndatorare, manieră, mansuetudine, măgulire, obliganță, politețe, prevenire, prietenie, serviabilitate, sociabilitate, solicitudine, (figurat) căldură, (învechit) complăcere, (învechit) complezanță, (învechit) filotimie, (învechit) gentileță, (învechit) libov, (învechit) politeță, (învechit) priință, (învechit) tropos, (rar) curtenie.  
 
Amant
Amant, substantiv masculin
Sinonime: ibovnic, iubit, drăguţ, amorez, concubin, gagiu.  
 
Ambiguu (ambiguă)
Ambiguu (ambiguă), adjectiv
Sinonime: echivoc, neclar, confuz, nedesluşit, nelămurit, îndoielnic, cu două înţelesuri, ambivalent, bivalent.  
 
Amestec
Amestec, substantiv neutru
Sinonime: imixtiune, ingerinţă, intervenţie, participare; combinare, împreunare, asociere, unire; conglomerat, melanj, metisaj.  
 
Amiabil (amiabilă)
Amiabil (amiabilă), adjectiv
Sinonime: amabil, binevoitor, conciliant, conciliator, împăciuitor, înțelegător, prietenos.  
 
Amic
Amic, substantiv masculin
Sinonime: alter ego, camarad, coleg, companion, confident, cunoscut, cunoștință, frate, însoțitor, ortac, partener, prieten, relație, tovarăş, văr, (popular) fârtat, (învechit) libovnic, prietnic, soț, soție.  
 
Amical (amicală)
Amical (amicală), adjectiv
Sinonime: acort, afabil, afectuos, camaraderesc, convivial, cordial, prietenesc, prietenos, simpatic, surâzător, tovărășesc, (învechit) amicabil.  
 
Aminti
Aminti, verb
Sinonime: a (-şi) reaminti, a evoca; a redeştepta; a pomeni, a menţiona, a consemna, a rememora.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Reduceri
Dicționar