Complinire, substantiv
Sinonime:
completare, împlinire, întregire, rotunjire; (gramatică) determinare.
Complement, substantiv neutru
Sinonime:
adaos, addendum, anexă, apendice, în plus, întregire, complinire, completare, codicil, post-scriptum, primă, extensie, supliment; (gramatică) obiect; (biologie) alexină.
Completare, substantiv feminin
Sinonime:
adăugire, întregire, adaos; împlinire, rotunjire, complinire, complement; scurt metraj.
Determinare, substantiv
Sinonime:
provocare, creare, pricinuire, producere, stârnire, condiţionare, calculare, definire, precizare, stabilire, complinire.
Întregire, substantiv
Sinonime:
complement, completare, complinire, împlinire, recompunere, reconstituire, refacere, rotunjire, (rar) reconstituție.
Complinit, substantiv
Sinonime:
complinire. Complinit, adjectiv
Sinonime:
completat, determinat.
Complemânt, substantiv (învechit)
Sinonime:
complement, complinire.
Împlinire, substantiv
Sinonime:
completare, complinire, efectuare, executare, execuție, facere, împlineală, împlinit, îndeplinire, înfăptuire, îngrășare, îngrășat, întregire, realizare, rotunjire, satisfacere, satisfacție, săvârșire, (impropriu) compensare, (impropriu) înlocuire, (învechit) faptă, (învechit) săvârșit.
