Cauza, verb Sinonime:
a produce, a provoca, a pricinui, a determina, a da naştere. Cauză, substantiv feminin Sinonime:
motiv, pricină, ocazie; origine, obârşie, punct de plecare, fundament; (juridic) proces; afacere, interes; convingere.
Cauzal, adjectiv
Sinonime:
cauzativ, factitiv; etiologic, prodromic.
Cauzalist, substantiv
Sinonime:
determinist.
Cauzalitate, substantiv feminin Sinonime:
condiţionare, interdependenţă, determinare, motivare.
Cauzare, substantiv
Sinonime:
provocare.
Căuzaş, substantiv
Sinonime:
complotist, conspirator, revoluţionar.
Cauzativ, adjectiv
Sinonime:
cauzal, factitiv.
Cauzator, adjectiv
Sinonime:
pricinuitor, provocator.
Cășuna, verb Sinonime:
a i se năzări, a-i răsări, (familiar) a-i veni în gând; a purta pică, a prinde necaz (pe cineva), a urî; a bate la cap, a plictisi, a insista, a sta pe capul (cuiva), a nu lăsa în pace; a pricinui, a cauza.
Clenci, substantiv
Sinonime:
cârlig; (figurat) motiv, pricină, cauză; (figurat) tâlc, înţeles, semnificaţie, sens, dedesubt; clanţă, gătej, ivăr, încuietoare; măsea; surcea, surcică, uscătură, vreasc.
Cuvânt, substantiv neutru
Sinonime:
vorbă, zicere, spusă, trigramă; cuvântare, discurs, conferinţă; promisiune, făgăduială; punct de vedere, opinie, părere; (figurat) motiv, raţiune, cauză; veste, informaţie, zvon, termen, (livresc) verb, vocabulă, (regional) boace, grai, limbă, parolă, vorbire, voroavă; (cuvânt imitativ) onomatopee; (la plural) text; cazanie, intervenţie; (cuvânt introductiv) introducere; (cuvânt înainte) prefaţă; afirmaţie, angajament, glas, pretext; acord, aranjament, combinaţie, considerent, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, mobil, pact, pricină, prilej, ştire, temei, tranzacţie.
Datorit (datorită), adjectiv Sinonime:
cuvenit; provenit, cauzat, pricinuit.
Determina, verb
Sinonime:
a cauza, a pricinui; a preciza, a deduce, a stârni, a provoca, a impulsiona, a condiţiona, a decide, a calcula; a defini, (învechit) a mărgini, a răspica; a fixa, a hotărî, a stabili, a statornici, (învechit) a defige, a însemna, a statori; a complini.
Dreptate, substantiv feminin
Sinonime:
echitate, justiţie, (învechit) lege, justeţe, adevăr; acţiune, cauză, judecată, proces.
Explicaţie, substantiv feminin Sinonime:
lămurire, clarificare, desluşire, limpezire; informaţie, îndrumare, orientare, explicare; justificare, motivare, motiv, pricină, cauză; expunere, predare, explicare (a unei lecţii, a unei teme).
Face, verb
Sinonime:
a (se) produce, a lucra, a alcătui, a realiza, a construi, a zidi, a ridica, a genera, a procrea, a stabili, a institui, a întocmi, a elabora, a îndeplini, a efectua, a înfăptui, a crea, a izvorî, a da formă, a dura, a edifica, a plăsmui, a imagina, a scrie, a picta, a naște, a da viață, a aduce pe lume, a rodi, a da roade, a provoca, a transforma, a (se) preface, a deveni, a însuma, a valora, a petrece, a parcurge un interval de timp, a săvârși, a făptui, a comite, a executa, a practica, a exercita, a se ocupa cu ceva, a se afla, a se găsi, a pregăti, a aranja, a curăța, a aprinde, a găti, a împărți cărțile de joc, a proceda, a se comporta, a se descurca, a introduce, a ține, a organiza, a vorbi, a rosti, a vrăji, a fermeca, a pricinui, a cauza, a se îndrepta, a o lua spre, a ajunge, a se preschimba, a se ivi, a crește, a se forma, a se arăta, a părea, a da impresia, a se abate, a se îndepărta, a dobândi, a căpăta, a-și căuta, a i-o plăti cuiva, a se răzbuna.
Factor, substantiv masculin
Sinonime:
agent, cauză, condiţie, forţă motrice, mobil, parametru; coeficient, determinant, divizor, multiplicator, cuoțient; poștaș.
Germen, substantiv masculin
Sinonime:
bacil, bacterie, embrion, enzimă, ferment, gamet, genotip, idiotip, levură, microb, ou, plasmă germinativă, sămânţă, spermă, spor; cauză, debut, element, geneză, izvor, origine, principiu, sursă.
Lege, substantiv feminin
Sinonime:
acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.
Mobil, substantiv neutru Sinonime:
cauză, pricină, motiv, substrat.
Motiv, substantiv neutru Sinonime:
cauză, raţiune, pricină; pretext, argument; temă.
Naşte, verb Sinonime:
a da viaţă, a da naştere, a da fiinţă, a se reproduce, (figurat) a produce, a crea, a cauza; (reflexiv) a lua fiinţă, a căpăta viaţă, a veni pe lume, (figurat) a apărea, a se ivi, a se înfiinţa.
Noimă, substantiv feminin
Sinonime:
accepție, bun-simț, cauză, coerență, considerent, conținut, îndreptățire, însemnare, înțeles (adânc), justificare, logică, menire, mobil, motiv, motivare, motivație, obiectiv, pricină, prilej, rațiune, rol, rost, scop, semnificaţie, sens, simbol, șir, tâlc, temei, ţel, țintă, valoare.
Pactiza, verb Sinonime:
a cădea la învoială, a face cauză comună, a se înţelege, a se asocia, a se alia.
Prejudicia, verb
Sinonime:
a afecta, a cauza, a dăuna, a strica, a ştirbi, a vătăma.
Pricină, substantiv feminin Sinonime:
cauză, motiv, pretext; vină; neînţelegere, controversă, ceartă; (învechit) proces.
Pricinui, verb Sinonime:
a cauza, a produce, a prilejui, a da naştere, a genera, a ocaziona; (regional) a se certa, a se încăiera, a se înfrunta.
Prilej, substantiv neutru Sinonime:
ocazie, împrejurare, circumstanţă, moment, situaţie; motiv, pricină, cauză.
Prilejui, verb Sinonime:
a cauza, a pricinui, a da prilej la (ceva), a ocaziona; a favoriza, a pregăti, a pune la cale.
Principiu, substantiv neutru
Sinonime:
bază, cauză, concepţie, convingere, credinţă, criteriu, doctrină, dogmă, fundament, ipoteză, lege, normă, noțiune, origine, părere, postulat, precept, premisă, punct de vedere, rânduială, regulă, sistem, sursă, teorie, tocmeală, (învechit) pravilă, (plural) rudimente; (variante) (învechit) princip, prințip, principie.
Procura, verb Sinonime:
a achiziţiona, a obţine, a găsi, a face rost; a produce, a pricinui, a cauza, a da naştere. Procură, substantiv feminin Sinonime:
mandat, împuternicire, delegaţie.
Produce, verb
Sinonime:
a (se) isca, a (se) realiza, a (se) stârni, a aduce, a apărea, a cauza, a compune, a confecționa, a crea, a cultiva, a da naştere, a da, a declanșa, a degaja, a deștepta, a determina, a dezlănțui, a dezvolta, a elabora, a emana, a emite, a executa, a fabrica, a face, a genera, a interveni, a începe, a lăsa, a naște, a prepara, a pricinui, a prilejui, a provoca, a radia, a ridica, a rodi, a scoate, a se ivi, a se înfăptui, a se întâmpla, a se petrece, a se porni, a solicita, a surveni, a suscita, a trezi, a turna, a veni, (figurat) a se naște, (învechit și popular) a odrăsli, (învechit și regional) a (se) prileji, (învechit și regional) a scorni, (învechit și regional) a se scociorî, (învechit) a pricini, (învechit) a se purta, (învechit) a trage, (popular) a cășuna.
Provoca, verb Sinonime:
a aţâţa, a întărâta, a instiga, a excita, a stimula, a atrage; a declanşa, a stârni, a determina, a cauza, a prilejui, a pricinui.
Provocare, substantiv feminin
Sinonime:
asmuţire, aţâţare, cauzare, chemare, competiție, creare, declanșare, determinare, generare, incitare, incitație, instigare, instigație, întărâtare, pricinuire, prilejuire, probă, producere, raportare, referință, referire, sfidare, sfruntare, stârnire, tulburare, (învechit) învitare, (figurat) montare, (popular) asmuțare, (popular) zădărâre, (rar) provocație.
Raţiune, substantiv feminin Sinonime:
minte, gândire, judecată, inteligenţă; temei, motiv, cauză, justificare, îndreptăţire, rezon.
Rădăcină, substantiv feminin Sinonime:
(figurat) origine, izvor, cauză, bază, temei; radical.
Sămânţă, substantiv feminin Sinonime:
bob, grăunte, sâmbure; (figurat) germen, izvor, sursă, cauză, pretext, motiv; specie, gen, fel, soi; viţă, neam, seminţie; progenitură, urmaş, descendent; microbi, germeni.
Stârni, verb Sinonime:
a pune în mişcare, a urni, a isca; a îndemna, a aţâţa; a se porni, a se dezlănţui, a izbucni; a pricinui, a cauza, a provoca; (regional) a născoci, a scorni, a inventa.
Subiect, substantiv neutru Sinonime:
(figurat) cauză, pricină, motiv.
Substrat, substantiv neutru Sinonime:
(figurat) motiv, cauză, pricină.
Temei, substantiv neutru Sinonime:
fond, fundament, temelie, bază; motiv, pricină, cauză, prilej, pretext.
Etiologie, substantiv feminin
Sinonime:
(ştiinţa care studiază cauzele bolilor) cauzalitate, cauză, etiopatie.
Anunțător, substantiv
Sinonime:
herald, mesager, prevestitor, vestitor. Anunțător, adjectiv
Sinonime:
cauzativ, precursor, premonitoriu, prodromic, profetic.
Atrăgător, adjectiv
Sinonime:
ademenitor, agreabil, angajant, antrenant, apetisant, atașant, atractiv, captivant, cu lipici, dalb, fascinant, ispititor, îmbietor, pempant, plăcut, prezentabil, prietenos, primitor, seducător, sexi, sexos, sexy, tentant, (figurat) picant, (figurat) răpitor, (învechit) atracțios, (învechit) cauzator, (popular și familiar) nurliu, (popular și figurat) lipicios.
Considerent, substantiv
Sinonime:
părere, argument, cauză.
Delă, substantiv
Sinonime:
(învechit) deală; treabă, afacere; acţiune, cauză, judecată, proces; teanc de hârtii, dosar.
Dependenţă, substantiv
Sinonime:
apartenență, aservire, atârnare, cauzalitate, corelație, interdependență, subordonare, supunere, (livresc) servitute, tutelă, vasalitate.
Determinism, substantiv
Sinonime:
cauzalitate, fatalism.
Dintru, prepoziție
Sinonime:
din, dinspre, de la, petrecut în, cu, din cauza; (dintr-acolo) din partea aceea; (dintr-o dată) cu o singură mișcare, pe neașteptate, brusc, deodată.
Etiologic, adjectiv
Sinonime:
cauzal.
Factitiv, adjectiv
Sinonime:
(gramatică) cauzal, cauzativ.
Fatalism, substantiv
Sinonime:
cauzalitate, determinism, predestinare, predestinaţie; abandon, pasivitate, renunțare, resignație, resemnare.
Feedback, substantiv
Sinonime:
autoreglare, retroacțiune inversă, conexiune inversă, cauzalitate inelară, lanț cauzal închis, întoarcere, revenire.
Pentru, prepoziție
Sinonime:
ca, către, contra, cu destinația, cu direcția, cu privire la, cu scopul de, datorită, de, din cauza, din pricina, drept, după, față de, împotriva, în apărarea, în favoarea, în folosul, în interesul, în legătură cu, în loc de, în locul, în măsură să, în raport cu, în schimbul, în scopul, în vederea, la, pe, per, potrivit cu, pro, referitor la, spre; (expresie) (pentru moment) deocamdată; (expresie) (pentru ca, pentru că) fiindcă, deoarece, din cauză că, de vreme ce, întrucât, căci; (expresie) (pentru ce, pentru aceasta, pentru aceea) deci, așadar, de aceea, drept care, din care cauză; (cu rol de conjuncție) precum.
Sgoadă, substantiv
Sinonime:
cauzalitate, hazard, întâmplare, poveste; (variante) sgoandă, zgoangă, zgoagă.
Interdependenţă, substantiv
Sinonime:
apartenență, cauzalitate, corelație, dependență reciprocă, intercondiționare, reciprocitate, (filozofie) legătură universală.
Prodromic, adjectiv
Sinonime:
anunțător, care anunță ceva, cauzativ, precursor, premergător, simptomatic.
Interesat, adjectiv
Sinonime:
aflat în cauză, mânat de obținerea unui avantaj personal; avid, individualist, materialist, meschin; cuprins de curiozitate, plin de curiozitate.
Provocaţie, substantiv
Sinonime:
agresiune, atac, ațâțare, cauzare, declanșare, determinare, excitație, generare, incitare, incitație, instigare, instigație, întărâtare, pricinuire, prilejuire, producere, provocare, stârnire, tulburare.
Motivaţie, substantiv
Sinonime:
argument, argumentare, cauză, justificare, mobil, motiv, motivare, rezon, scuză; ambiție, determinație, hotărâre, rezoluție, voință.
Ocaziona, verb
Sinonime:
a cauza, a da ocazia, a pricinui, a prilejui, a procura, a provoca.
Explicațiune, substantiv
Sinonime:
cauză, clarificare, comentariu, definiție, demonstrare, exegeză, explicare, expozeu, indicație, instrucțiune, interpretare, justificare, justificație, lămurire, legendă, motiv, parafrază, precizare; (variante) esplicație, esplicațiune, explicație.
Povod, substantiv
Sinonime:
(învechit și regional) călătorie, convoi, marș; cauză, considerent, mobil, motiv, pricină, prilej, rațiune, temei, (variantă) pohod.
Predmet, substantiv
Sinonime:
(Moldova, rusism învechit) afacere, cauză, chestie, chestiune, lucru, obiect, poveste, pricină, privință, problemă, scop, socoteală, treabă.
Mamă, substantiv
Sinonime:
matcă, mămică, mimă, mumă, (familiar, articulat) bătrâna, (învechit) mușă, (Moldova) neneacă, (popular) maică, (popular) mămucă, (prin Transilvania) babă, (regional) mamacă, (regional) mamaie, (regional) mucă, (regional) muică; cauză, obârșie, origine; (mamă bătrână) bunică, mamă-mare; (mamă bună) bunică, mamă-mare; (mitologie populară; Mama-Pădurii) (regional, articulat) fata-pădurii, mama-codrului, mama-huciului, mama-ogașilor, pădureana, pădureanca, păduroaica, surata-din-pădure, vâlva-pădurii, vidma-pădurii; (botanică; Mama-Pădurii) (regional) buricul-pământului, cucuruz-de-pădure, floarea-șarpelui, iarba-șarpelui, murea-pădurilor, șerpariță.
Pertinamente, adverb (livresc)
Sinonime:
ad-hoc, cu siguranță, de bună seamă, în cunoștință de cauză, în mod pertinent.
Pricinaș, substantiv (popular)
Sinonime:
acuzat, arțăgos, buclucaș, cârcotaș, certăreț, făptaș, gâlcevitor, inculpat, împricinat, învinuit, pârât, scandalagiu, vinovat, (învechit) boclucaș, (învechit) căuzaș, (învechit) împricinaș.
Revoluţionar, substantiv
Sinonime:
activist, agitator, anarhist, bolșevic, comunard, contestatar, extremist, iacobin, marxist, militant, nihilist, novator, partizan, reacționar, rebel, republican, revoltat, stângist, terorist, troțkist, (învechit) căuzaş.
Parfie, substantiv (regional)
Sinonime:
cauză, cusur, dar, defect, meteahnă, nărav, patimă, pricină, viciu.
Price, substantiv (învechit)
Sinonime:
acțiune, animozitate, cauză, ceartă, conflict, considerent, contradicție, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, dușmănie, gâlceavă, învățătură, învrăjbire, judecată, litigiu, mobil, motiv, necaz, neînțelegere, neplăcere, ocazie, opoziție, ostilitate, parabolă, pildă, pornire, pretext, pricină, prilej, proces, rațiune, supărare, temei, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie, (învechit) pritce.
Prileji, verb (învechit)
Sinonime:
a cauza, a coincide, a da loc, a da naștere, a da ocazie, a declanșa, a determina, a dezlănțui, a genera, a isca, a naște, a pricinui, a prilejui, a produce, a provoca, a se afla întâmplător, a se folosi de ocazie, a se întâmpla, a se nimeri, a se petrece, a se potrivi, a stârni, a surveni.
Prilejuire, substantiv
Sinonime:
cauzare, declanșare, determinare, generare, pricinuire, producere, provocare, (rar) provocație.
Proxenisi, verb (învechit)
Sinonime:
a cauza, a pricinui, a produce.
Pro domo, locuțiune adverbială
Sinonime:
pentru cauza sa, pentru el însuși.
Prigonire, substantiv
Sinonime:
acțiune, animozitate, asuprire, cauză, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, exploatare, gâlceavă, împilare, învrăjbire, judecată, litigiu, năpăstuire, neînțelegere, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigoană, proces, urgisire, vrajbă, zâzanie, (figurat) apăsare, (figurat) despuiere, (figurat) stoarcere, (învechit) avanie, (învechit) obidă, (învechit) obidire, (învechit) obijduire, (învechit) strânsoare, (popular) asupreală, (popular) silnicie.
Stârnire, substantiv
Sinonime:
asmuțire, ațâțare, bătaie, cauzare, creare, declanșare, determinare, dezlănțuire, generare, goană, gonire, hăituială, hăituire, incitare, incitație, instigare, instigație, iscare, izbucnire, înălțare, începere, întărâtare, naștere, pornire, pricinuire, prilejuire, producere, provocare, provocație, răscolire, ridicare, stârneală, trezire, trezit, tulburare, venire, (învechit și regional) scornire, (învechit) prilejire, (învechit) prorupere, (învechit) prorupție, (învechit) scociorâre, (popular) zădărâre, (popular) zgornire.
Pominoci, verb (învechit și regional)
Sinonime:
(referitor la o cauză) a se consacra, a se dărui, a se devota, a se jertfi.
