Casa, verb
Sinonime:
a anula, a desfiinţa; a scoate din serviciu, a scoate din uz.
Casă, substantiv feminin
Sinonime:
imobil, clădire, locuinţă, cămin, domiciliu, familie, dinastie, neam; întreprindere, firmă; casierie, ghişeu de plăţi; coşmelie. Casa, substantiv articulat
Sinonime:
(astronomie) gemma, perla. Cașa, verb
Sinonime:
a cașera.
Casabil, adjectiv
Sinonime:
casant, destructibil, distructibil, fragil, friabil, (despre o hotărâre judecătorească) anulabilă.
Casant (casantă), adjectiv
Sinonime:
casabil, delicat, destructibil, fragil, friabil, slab, (figurat) tăios, (neobișnuit) hotărât, (popular) spărgăcios, (regional) spărtigos.
Casap, substantiv masculin (regional) Sinonime:
măcelar; gâde, călău.
Căsăpi, verb (popular) Sinonime:
a tăia, a omorî, a ucide, a măcelări, a distruge.
Căsăpie, substantiv feminin (învechit) Sinonime:
măcelărie.
Căsăpire, substantiv
Sinonime:
ciopârţire, distrugere, exterminare, masacrare, măcelărire, nimicire, sfârtecare, sfâşiere, stârpire.
Căsăpit, adjectiv
Sinonime:
ciopârțit, făcut bucăți, măcelărit, (figurat) bătut, (neobișnuit) cioplit. Căsăpit, substantiv
Sinonime:
căsăpire.
Casapniţă, substantiv
Sinonime:
măcelărie.
Căsar, substantiv
Sinonime:
bărbat, gospodar, soţ; căsaş.
Casare, substantiv
Sinonime:
fărâmare, sfărâmare, spargere, zdrobire. Caşare, substantiv
Sinonime:
(acoperire a unei țesături cu o peliculă care imită pielea) caşurare.
Căşărie, substantiv
Sinonime:
stână, târlă.
Casarmă, substantiv
Sinonime:
cazarmă.
Căsași, substantiv masculin la plural
Sinonime:
(învechit) oameni de casă ai domnului; rude.
Casat, adjectiv
Sinonime:
spart.
Casație, substantiv
Sinonime:
abrogație, anulație, remiză, rezoluție, (variantă) casațiune.
Căsător, substantiv
Sinonime:
bărbat, soţ.
Căsătoresc, adjectiv
Sinonime:
casnic, conjugal, matrimonial.
Căsători, verb
Sinonime:
(popular) a se căpătui, (regional) a se toldui, a se lega, a se uni, (popular) a se însoţi, a se lua; a se cununa, a se însura, a se mărita.
Căsătorie, substantiv feminin
Sinonime:
bigamie, casă, căsătorie, căsnicie, coabitare, conviețuire, cununie, însurat, însurătoare, mariaj, măritat, măritiș, menaj, mezalianță, monogamie, nuntă, partidă, poliandrie, poligamie, protogamie, recăsătorire, trigamie, unire, uniune, viaţă conjugală, (grecism învechit) sinichesion, (învechit) însurăciune, (învechit) maritagiu, (livresc) matrimoniu, (poetic) himeneu, (popular) căpătuială, (popular) căpătuire, (popular) însoțire, (popular) luare, (popular) mărit, (popular) nuntire, (popular) nuntit, (rar) confareație, (rar) gospodărie, (rar) însurare, (rar) măritare.
Căsătorit (căsătorită), adjectiv Sinonime:
însurat, măritată, familist.
Căsătornic, adjectiv (învechit)
Sinonime:
căsătoresc.
Amfitrion, substantiv masculin
Sinonime:
gazdă, mecena, stăpân (de casă).
Anula, verb Sinonime:
a desfiinţa, a suprima, a abroga, a aboli, a revoca, a contramanda, a decomanda, a şterge, a radia, a casa, a rezilia, a distruge.
Aşezare, substantiv feminin Sinonime:
fixare, stabilire, instalare, punere, aranjare, amenajare, situare, dispunere; casă, adăpost, locuinţă; localitate, comună, oraş; poziție.
Balamuc, substantiv neutru Sinonime:
ospiciu, casă de nebuni, spital de nebuni; (figurat) larmă, gălăgie, zgomot, tărăboi, ceartă; zăpăceală, dezordine; necaz, supărare, încurcătură, bucluc, belea, rău, pagubă, pacoste.
Balenă, substantiv feminin
Sinonime:
belugă, cașalot, cetaceu, jubartă, megapter, orcă, (învechit) chit; fanon, (turcism învechit) balâcdiș; lamă, lamelă; (astronomie; articulat) (învechit) chitul.
Bina, substantiv feminin (învechit) Sinonime:
clădire, casă; schelă, şantier.
Bârlog, substantiv neutru Sinonime:
culcuş, vizuină; cocină, coteţ; (figurat) locuinţă, casă, cămin, adăpost, sălaş.
Bloc, substantiv neutru Sinonime:
bucată, stei, aglomerat; casă cu etaje, imobil; alianţă, înţelegere, grup, coaliţie, cartel, uniune.
Blochaus, substantiv neutru (învechit)
Sinonime:
bloc, casă cu etaje, cazemată, (variantă) blockhaus, (variantă) blokhaus.
Bojdeucă, substantiv feminin (regional) Sinonime:
bordei, casă sărăcăcioasă, cocioabă, magherniţă, şandrama, budă, colibă.
Bomba, verb Sinonime:
a (se) arcui, a (se) bolti, a (se) curba; a umfla, a deforma. Bombă, substantiv feminin Sinonime:
proiectil; cârciumă sordidă, speluncă, bordel, casă de toleranţă, lupanar; știre de senzație, știre senzaţională.
Bordel, substantiv neutru Sinonime:
casă de toleranţă, speluncă, bombă, lupanar; dezordine, mizerie.
Cameristă, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
bonă, fată în casă, guvernantă, servantă, servitoare, subretă.
Casnic (casnică), adjectiv Sinonime:
de casă, domestic.
Călău, substantiv masculin Sinonime:
gâde, casap; (figurat) rău, tiran, ucigaş, criminal. Călâu, adjectiv
Sinonime:
căldicel, căldişor, călduţ, încropit.
Cămăraş, substantiv masculin (învechit) Sinonime:
intendent, fecior de casă, camerier, cămărăşel.
Cămin, substantiv neutru Sinonime:
şemineu, sobă; (figurat) casă părintească, familie.
Căpătui, verb Sinonime:
a reuşi (în viaţă), a avea un rost; a se îmbogăţi, a parveni; (familiar) a se căsători, a face o partidă.
Căpătuială, substantiv feminin Sinonime:
(depreciativ) îmbogăţire, parvenire; rost, situaţie, stare, avere; (familiar) căsătorie, partidă.
Căsnicie, substantiv feminin Sinonime:
căsătorie, viaţă conjugală, mariaj.
Cere, verb Sinonime:
a solicita, a ruga, a petiţiona, a face o petiţie; a pretinde, a revendica; a peţi, a cere în căsătorie; a dori, a pofti, a voi, a vrea; (reflexiv) a se impune, a obliga.
Ciopârţi, verb
Sinonime:
a tăia în bucăţi, a îmbucătăţi, a sfârteca, a sfâşia, (popular) a căsăpi, (popular) a dumica, (regional) a crâmpoţi, a măcelări, (Moldova, Bucovina şi Banat) a ciocârti, (prin Moldova) a cârnosi, (prin Banat) a cârti, (Moldova şi Bucovina) a hăcui.
Clădire, substantiv feminin Sinonime:
construcţie, edificiu, imobil, casă.
Colibă, substantiv
Sinonime:
casă modestă, cocioabă, magherniţă, bojdeucă, bordei, (regional) obor, (Transilvania) cobaşă, (Moldova şi Transilvania) poiată, (prin Banat) zomoniţă; stână, târlă; (astronomie, articulat) gemma, perla.
Conac, substantiv neutru Sinonime:
casă, vilă boierească; (învechit) han, beilic.
Construcţie, substantiv feminin Sinonime:
clădire, edificiu, casă, lucrare, monument, turn; alcătuire, compunere, compoziţie, constituţie, edificare, elaborare, structură.
Copil, substantiv masculin
Sinonime:
băieţaş, băieţel, tinerel, făt, prunc, (familiar) puradel, zgâmboi, (peiorativ) plod, pui, fiu, odraslă, progenitură, vlăstar, (popular şi familiar) prăsilă, (învechit) naştere; (copil din flori) bastard; (copil de casă) paj; (botanică) (regional) copileţ, frate, furie, puică, puieţ, soră.
Coş, substantiv neutru
Sinonime:
paner, (popular) coşarcă, paporniţă, (Transilvania şi Muntenia) corfă, (prin Banat şi Transilvania) targă;
(tehnică) ladă, (regional) casă, cutie, drob, durbană, ţarc; burduf, (regional) ceahol, cutubă, (regional, mai ales în Moldova) poclit; cămin, horn, (regional) bageacă, cubea, cucuvaie, fumar, horneţ, marchioţă, ursoaie, (prin Transilvania) budureţ, buduroi, hogeac, (Moldova) hogeag,
(prin Transilvania) ştiol, (prin Moldova şi Bucovina) şuber; (coşul pieptului) torace; (medicină) (popular) zgrăbunţă; coşar, coşciug, coviltir, dos, pătul, porumbar, sicriu, stup.
Culă (cule), substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
ascunzătoare, beci boltit, bogăție, boltă, casă boierească fortificată, conac boieresc, cupolă, foișor, hrubă, pivniţă, subterană, tezaur, turn (circular, de apărare), visterie.
Culcuş, substantiv neutru
Sinonime:
pat; vizuină, bârlog, adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş; (botanică) (culcuşul-vacii) vulturică.
Cunună, substantiv feminin
Sinonime:
coroană, jerbă, coronişte, cosoroabă, diademă; cununie; funie. Cununa, verb
Sinonime:
a se căsători, (popular) a se nunti; a încorona, a încununa, a răsplăti, a recompensa.
Curte, substantiv feminin
Sinonime:
ogradă, bătătură; rezidenţă, sediu; atenţie, interes, afecţiune (faţă de o femeie); (regional) arman, batişte, ocol, (prin Banat şi Transilvania) arie, (Banat şi prin
Transilvania) avlie, (Transilvania) odor, (prin Banat) voreţ; palat, conac; (curte de casaţie) (învechit; în Transilvania, Maramureș şi Banat) tablă; împrejmuire.
Deretica, verb
Sinonime:
a curăţa prin casă, a scutura, a face curăţenie, a aranja, a pune ceva în ordine, a strânge, (învechit şi regional) a griji, (regional) a rândui, (prin Bucovina) a cioroboti, (Transilvania) a câştiga, (Banat şi Transilvania) a orândui, (Transilvania) a tăgăşi, (Transilvania şi Maramureș) a ticăzui, (Transilvania) a tistăli.
Descinde, verb Sinonime:
a coborî, a veni, a se trage (din cineva); a se opri, a trage (la o casă); a se deplasa, a pleca.
Domiciliu, substantiv neutru
Sinonime:
locuinţă; (figurat) acoperiș, adăpost, adresă, casă, rezidență.
Familie, substantiv feminin
Sinonime:
cămin, casă, ai casei, menaj; ascendență, descendenţă, filiație, filiațiune, genealogie, generație, provenienţă, viţă, spiţă, neam, rasă, sușă; (figurat) dinastie, castă, clan, trib, (livresc) stirpe, (astăzi rar) seminţie, (învechit şi popular) sămânţă, (învechit şi regional) seminţenie, tălaie, (Moldova şi Transilvania) pojijie, (învechit) femeie, rudă, rudenie, sânge; (fizică) (familie radioactivă) serie radioactivă.
Familist (familistă), adjectiv
Sinonime:
căsătorit, cu familie, cununat, însurat.
Fată, substantiv feminin
Sinonime:
copilă, (învechit şi regional) pruncă, fecioară, fiică, tânără, virgină, duduie, domnișoară; (fată mare) femeie nemăritată; (fată în casă) servitoare; (astronomie) (fata-mare) lebăda; (fata morgana) (popular) apa-morţilor. Faţă, substantiv feminin
Sinonime:
chip, figură, obraz, mutră, înfăţişare, aspect; culoare, nuanţă; pagină; fizionomie, oval, profil, (la plural) ochi, persoană; avers; recto; faţadă; acoperitoare, învelitoare; (față de masă) masă, peșchir, pânzătură, (regional) măsai, mesală, mesanică, (Banat și Transilvania) măsar, măsăriță, (Banat) măsarnică, (Transilvania și Maramureș) măsoaie; (prin Transilvania și Maramureș) sac, (prin Transilvania) tăbuieț; suprafață; personaj, vopsea; (botanică) (faţa-mâţei) sugel alb, tapoşnic, urzică moarţă; (locuțiune) (а fi de faţă) a fi prezent. Făta, verb
Sinonime:
a naşte, a face (pui), a da viaţă, (prin Transilvania) a pui. Fâţă, substantiv
Sinonime:
(ihtiologie) baboi, plevuşcă, zvârlugă; fufă.
Fragil (fragilă), adjectiv
Sinonime:
alterabil, casabil, casant, debil, delicat, efemer, fin, firav, friabil, gingaş, instabil, lejer, nerezistent, nesigur, perisabil, precar, sensibil, slab, volatil, vulnerabil.
Friabil (friabilă), adjectiv Sinonime:
fragil, fărâmicios, casant, casabil.
Fum, substantiv neutru
Sinonime:
brumă, ceață, dezinfectare, emanație, exhalație, fumerolă, fumigație, gaz, mofetă, negură, pâclă, praf, smog; (învechit) casă, cămin, gospodărie; (figurat) amăgire, deșertăciune, înceţoşare, întunecare; (figurat, la plural) aroganţă, făloșenie, fudulie, împăunare, înfumurare, îngâmfare, preţiozitate, trufie.
Gâde, substantiv masculin Sinonime:
călău, casap, gealat.
Gospodar, substantiv masculin
Sinonime:
bărbat, cârmuitor, conducător, domn, domnitor, gazdă, monarh, om chibzuit, om econom, om înstărit, proprietar, soţ, stăpânitor, suveran, vodă, voievod, (învechit) căsar, căsaş. Gospodar, adjectiv
Sinonime:
bogat, chibzuit, econom, harnic, îndemânatic, îndestulat, înstărit, priceput, socotit, vrednic.
Gospodări, verb Sinonime:
a chivernisi, a orândui, a administra; (reflexiv) a se căpătui, a se aşeza la casa lui, a se căsători.
Gospodărie, substantiv feminin
Sinonime:
avere, casă, cămin, căsătorie, căsnicie, menaj, (învechit şi regional) namestie, (plural) acareturi.
Hărăbaie, substantiv feminin Sinonime:
casă mare, hambar.
Hecatombă, substantiv feminin
Sinonime:
căsăpire, grămadă de cadavre, jertfă, masacru, măcel, omor în masă, sacrificare, ucidere, (învechit) ecatomvă, (variantă) ecatombă.
Huhurez, substantiv masculin
Sinonime:
(ornitologie) bufniţă, buhă, ciovică, ciuf, ciuhurete, ciuhurez, cucuvaie, gaie, huhurete, hurez, (huhurez de casă) strigă.
Imobil, substantiv neutru Sinonime:
clădire, casă, locuinţă, bloc.
Însoţi, verb Sinonime:
a întovărăşi, a acompania, a escorta; a se alătura, a (se) împerechea, a se asocia, a se uni; a (se) căsători, a se cununa.
