Bun-simţ, substantiv
Sinonime:
(învechit și popular) simţire.
Noimă, substantiv feminin
Sinonime:
accepție, bun-simț, cauză, coerență, considerent, conținut, îndreptățire, însemnare, înțeles (adânc), justificare, logică, menire, mobil, motiv, motivare, motivație, obiectiv, pricină, prilej, rațiune, rol, rost, scop, semnificaţie, sens, simbol, șir, tâlc, temei, ţel, țintă, valoare.
Sănătos (sănătoasă), adjectiv
Sinonime:
adecvat, bun, conform, convenabil, corespunzător, curat, cuvenit, echilibrat, folositor, gândit, grozav, igienic, intact, în bună stare, întreg, judicios, natural, nealterat, neatins, nevătămat, nevătămător, neviciat, nimerit, normal, oportun, oxigenat, ozonat, potabil, prielnic sănătății, proaspăt, pur, purificat, rațional, recomandabil, recomandat, rezistent, rezonabil, salubru, salutar, serios, socotit, solid, stăruitor, strașnic, tare, teafăr, temeinic, teribil, util, valid, viguros, zdravăn, (figurat) bine consolidat, (figurat) chibzuit, (figurat) cinstit, (figurat) corect, (figurat) cu bun-simț, (figurat) cu prestigiu, (figurat) de bun-simț, (figurat) durabil, (figurat) indicat, (figurat) instructiv, (figurat) intangibil, (figurat) înțelept, (figurat) moral, (figurat) onest, (figurat) potrivit, (învechit și regional) nebântuit, (învechit și regional) sânătos, (învechit și regional) sinătos, (popular) nebolit, (popular) nestricat, (regional) neted.
Simți, verb Sinonime:
a băga de seamă, a prinde de veste, a adulmeca; a fi binecrescut, a avea bun-simţ; a fi mişcat, a fi impresionat.
Simţitor (simţitoare), adjectiv Sinonime:
sensibil, cu bun-simţ; apreciabil, mare, important, deosebit.
Dobitoceşte, adverb
Sinonime:
prosteşte, fără bun-simț.
Truculență, substantiv
Sinonime:
asprime, brutalitate, lipsă de bun-simț, obrăznicie, violență.
Judiciozitate, substantiv
Sinonime:
bună judecată, bun-simț, chibzuială, chibzuință, cumpănire, înțelegere, pricepere.
