Agravare, substantiv
Sinonime:
înrăire, înrăutăţire, acutizare, (figurat) deteriorare.
Recrudescenţă, substantiv feminin
Sinonime:
agravare, exacerbare, intensificare, înrăire, înrăutăţire, reagravare.
Deteriorare, substantiv
Sinonime:
degradare, învechire, stricare, uzare, (învechit) degradaţie, ponosire; avariere, avarie, uzură, agravare, înrăire, înrăutăţire.
Exacerbație, substantiv
Sinonime:
exacerbare, agravare, exasperare, paroxism, recrudescență, supraexcitație, (învechit) esacerbație, (învechit) esacerbațiune, (variantă) exacerbațiune.
Exacerbațiune, substantiv
Sinonime:
acces, agravare, criză, exacerbare, exacerbație, intensificare, paroxism, recrudescență, supraexcitație.
Reşută, substantiv
Sinonime:
agravare, reapariție, recădere, recidivă.
Agravațiune, substantiv
Sinonime:
(termen juridic) agravare, circumstanță agravantă.
Înrăire, substantiv
Sinonime:
agravare, înrăutățire.
Intensificare, substantiv
Sinonime:
activare, agravare, amplificare, augmentare, creștere, dinamizare, distensie, exacerbare, extensiune, întărire, întețire, înviorare, mărire, multiplicare, potențare, recrudescență, sporire, stimulare.
Cățelire, substantiv
Sinonime:
agravare, ațâțare, cățelare, cățelat, cățelărire, cățelărit, cățelit, cățelitură, extindere, fătare, împerechere, încățelare, încățelat, încățelire, încățelit, încolțire, îndesire, înțelenire, reizbucnire, (albinărit) ouat.
Înrăutățire, substantiv
Sinonime:
agravare, înăsprire, înrăire, recrudescență, (familiar, la figurat) zbârlire, (figurat) deteriorare, (figurat) stricare, (învechit) înrăotățare; (concretizat, rar) faptă rea, răutate, ticăloșie.
Acutizare, substantiv
Sinonime:
agravare, înrăire, înrăutățire.
Înăsprire, substantiv
Sinonime:
agravare, ascuțire, asprire, înăsprit, încordare, înrăutățire, necomunicativitate, răcire (a vremii), scrobire, severitate, (învechit) năsprire.
