Agrafă, substantiv
Sinonime:
sponcă, clamă; (medicină) copcă.
Ataşa, verb Sinonime:
a alătura, a anexa, a alipi, a adăuga, a lega, a lipi, a adera, a agrafa, a asocia, a cupla, a înlănțui, a fixa.
Broşa, verb Sinonime:
a lega, a cartona, a compacta; a lipi la un loc. Broșă, substantiv
Sinonime:
broșetă, tijă; bijuterie; agrafă.
Spelcă, substantiv feminin (regional) Sinonime:
agrafă.
Ac (ace), substantiv neutru
Sinonime:
frunză (de brad), ghimpe, indicator, instrument de cusut, macaz, minutar, (ac de păr) agrafă, (ac obturator) poantou, (popular) bold, (popular) spelcă, (regional) bumbușcă, (regional) schimbător; (la plural) înțepătură, junghi.
Clamă, substantiv
Sinonime:
agrafă.
Copcă, substantiv
Sinonime:
agrafă, bară, capsă, cataramă, clemă, coftă, gaură, ochi, salt, săritură, scoabă, scobitură, spărtură, traversă, (Moldova) produșcă, (prin Moldova) știoalnă, (prin Muntenia) scorbură, (regional) beucă, (regional) burduf, (regional) copce, (regional) copcie, (regional) produf, (regional) sponcă, (regional) toană, (regional) vad.
Fibulă, substantiv
Sinonime:
agrafă; (anatomie) peroneu.
Fixaţie, substantiv
Sinonime:
agrafaj, agrafare, amaraj, ancorare, crampon, fixaj; (la figurat) determinație, idee fixă.
Sponcă, substantiv
Sinonime:
agrafă, cataramă, copcă.
Șnală, substantiv (regional)
Sinonime:
clanță, ivăr, încuietoare; agrafă, bold.
Brucoi, substantiv
Sinonime:
agrafă.
Clips, substantiv
Sinonime:
agrafă, broșă, cercel.
