Acreditare, substantiv
Sinonime:
acreditat, atestare, confirmare, împuternicire, validare.
Permis, substantiv neutru
Sinonime:
acreditare, agrement, autorizație, bilet de tranzit, certificat, consimțământ, dispensă, exeat, învoire, licență, pasavant, permisie, permisiune, viză, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) pitac. Permis, adjectiv
Sinonime:
acceptat, admis, admisibil, autorizat, consimțit, încuviințat, îngăduit, legal, legitim, licit, tolerat.
Creditare, substantiv
Sinonime:
acreditare, creditat, împrumutare, vânzare pe datorie, (figurat) acordare de încredere, (învechit) credetăluire, (învechit) credetăluit.
Acredita, verb
Sinonime:
a autoriza, a confirma, a credibiliza, a da scrisori de acreditare, a face demn de crezare, a face să fie recunoscut, a instala, a împuternici, a valida; a credita, a da credit, a deschide un credit.
Abilitare, substantiv
Sinonime:
acreditare, autorizare, autorizație, permis, permisiune, (învechit) abilitațiune.
Credetăluire, substantiv (învechit)
Sinonime:
acreditare, creditare, creditat, (învechit) credetăluit.
Credetăluit, substantiv (învechit)
Sinonime:
acreditare, creditare, creditat, (învechit) credetăluire. Credetăluit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
acreditat, creditat.
