Spârc, substantiv masculin Sinonime:
(familiar) copilandru, pici, prichindel, mucos, puşti, ţângău; (regional) zgârci, cartilaj.
Spârcâire, substantiv (învechit)
Sinonime:
cufurire, găinățare.
Sparchetă, substantiv
Sinonime:
(botanică) sparcetă.
Spârcui, verb (învechit) Sinonime:
a sfâşia, a sfârteca, a ciopârţi, a zdrobi; a distruge, a nimici, a risipi, a împrăştia, a pune pe fugă, a face praf.
Furaj, substantiv neutru
Sinonime:
fân, iarbă, masă verde, nutreț, paie, păiuș, sparcetă, sparchetă, (învechit și popular) strânsură, (regional) nutriment, (regional) zaherea.
Cufurit, adjectiv
Sinonime:
căcăcios, murdărit, (regional) cofârștit, (regional) spârcăcios.
Defeca, verb
Sinonime:
(fiziologie) a ieşi, (popular) a se căca, a se cufuri, a se scârnăvi, a se spârcâi, (regional) a se spurca.
Baltacină, substantiv
Sinonime:
(botanică) iarbă-săracă, sparcetă, sparcetă-de-munte.
Jarcă, substantiv
Sinonime:
(regional) bucată, halcă, harchină, hârșie, jarchină, oaie bătrână și slabă, pelcea, piele de oaie (în stare proastă), spârc; cojoc vechi și jerpelit.
Iarbă-săracă, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) sparcetă.
Sfâșiat, adjectiv
Sinonime:
ferfenițit, găurit, hărtănit, rupt, sfârtecat, sfârticat, spintecat, uzat, zdrențăros, zdrențuit, (figurat) întristat, (figurat) mâhnit, (învechit și regional) mursecat, (învechit și regional) spârcuit, (învechit) sfâșiet, (învechit) spart, (popular și familiar) ferfenițos, (popular) zdrențos, (regional) peticit.
Sfârtecat, adjectiv
Sinonime:
jerpelit, rupt, sfâșiat, (învechit și regional) mursecat, (învechit și regional) spârcuit, (variantă) sfârticat.
Unguroancă, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) narcisă, sparcetă, ungureancă, unguroaică; (și depreciativ) maghiară.
