Prioritar, adjectiv
Sinonime:
favorizat, privilegiat, protimisitor, (învechit) întâietor.
Prioritate, substantiv feminin
Sinonime:
antecedență, anterioritate, întâietate, precădere, preempțiune, preferință, preponderență, prevalare, prevalență, primat, primordialism, primordialitate, (învechit) precelenție, (învechit) protie, (învechit) protimie, (învechit) protimisire, (învechit) protimisis.
Prioritiza, verb
Sinonime:
a avantaja, a privilegia, a pune pe primul plan; a clasifica, a clasa, a organiza, a reglementa, a ordona, a structura.
Prioritizare, substantiv
Sinonime:
ierarhizare, clasificare, ordonare, organizare, structurare.
Întâietate, substantiv feminin
Sinonime:
precădere, preponderență, prim rang, primat, primordialitate, prioritate, supremație, (desuet) întâiere, (învechit) întăință, (învechit) protie, (învechit) protimie, (învechit) protimisire, (învechit) protimisis, (învechit) protocatedrie.
Precădere, substantiv feminin Sinonime:
întâietate, prioritate, preferinţă.
Preponderenţă, substantiv feminin
Sinonime:
ascendenţă, întâietate, precădere, precumpănire, predominanță, predominare, predominație, primat, primordialitate, prioritate, superioritate, supremație, (învechit) predomnire, (învechit) preponderație, (învechit) protie, (învechit) protimie, (învechit) protimisire, (învechit) protimisis.
Primat, substantiv neutru Sinonime:
primordialitate, prioritate, preponderenţă, întâietate.
Primordialitate, substantiv feminin
Sinonime:
întâietate, precădere, preponderență, primat, primordialism, prioritate, superioritate, (învechit) protie, (învechit) protimie, (învechit) protimisire, (învechit) protimisis.
Privilegia, verb
Sinonime:
a avantaja, a favoriza, a înlesni, a părtini, a prefera, a prima, a prioritiza, a proteja, (învechit și regional) a pristăni, (învechit) a fățărnici, (învechit) a privileghia, (învechit) a privilighia, (învechit) a priviligia.
A priori, locuțiune adjectivală (sau adverbială)
Sinonime:
aprioric, intuitiv, în principiu, la prima vedere.
Aprioric (apriorică), adjectiv
Sinonime:
(filozofie) a priori, transcendental.
Antecedenţă, substantiv
Sinonime:
prioritate, precădere, preferință.
Anterioritate, substantiv
Sinonime:
antecedență, precedență, preexistență, prioritate.
Clasament, substantiv
Sinonime:
top, aranjare, clasificare, ordonare, prioritizare, nomenclatură; calibraj.
Drept, adverb
Sinonime:
aţă, direct, perpendicular, vertical, (învechit) prost, ţeapăn; adevărat, just, corect; chiar, exact, întocmai, precis, tocmai, (popular) oblu, taman, (învechit şi regional) prisne, (prin Oltenia) tam, (învechit, în Transilvania) acurat, (popular, figurat) curat. Drept, substantiv
Sinonime:
jurisprudenţă, (învechit şi popular, la plural) legile, (învechit) drit; calitate, împuternicire, privilegiu; (drept de preferință) prioritate; (drept de reproducere) (englezism) copyright. Drept, prepoziție
Sinonime:
lângă, de, în față, alături de, pentru, ca, în calitate de, în loc de; (drept care) așadar, prin urmare, deci.
Protimisitor, adjectiv
Sinonime:
prioritar.
Protimis, substantiv
Sinonime:
predilecţie, preferinţă, prioritate.
Protie, substantiv
Sinonime:
întâietate, precădere, preponderenţă, primat, primordialitate, prioritate.
Protimie, substantiv
Sinonime:
ardoare, bunăvoință, întâietate, precădere, preponderenţă, primat, primordialitate, prioritate, râvnă, sârguinţă, străduinţă, zel.
Protimisi, verb
Sinonime:
a prefera, a da prioritate.
Protimisire, substantiv
Sinonime:
întâietate, precădere, preponderenţă, primat, primordialitate, prioritate.
Protimisis, substantiv
Sinonime:
întâietate, precădere, preponderenţă, primat, primordialitate, prioritate.
Întâietor, adjectiv (învechit)
Sinonime:
dintâi, prioritar, (variantă) întâitor.
Întâiere, substantiv (învechit)
Sinonime:
întâietate, prioritate, (variantă) întâire.
Întâia, verb (învechit)
Sinonime:
a avantaja, a prioritiza, a privilegia.
Predominanță, substantiv
Sinonime:
hegemonie, precumpănire, predominare, predominație, preeminență, preponderență, prevalare, prevalență, prioritate, superioritate, supremație, (învechit) precelenție, (învechit) predomnire, (învechit) preponderație, (variantă) (regional) predominență.
Prevalență, substantiv
Sinonime:
avantaj, dominare, precădere, precumpănire, predominanță, predominare, predominație, preeminență, preponderență, prevalare, primat, prioritate, superioritate.
