Ponos (ponoase), substantiv neutru
Sinonime:
abatere, belea, bucluc, consecință neplăcută, culpabilitate, culpă, cusur, dandana, defect, deficienţă, dezonoare, eroare, greşeală, imperfecţiune, insuficienţă, încurcătură, lacună, lipsă, meteahnă, năpastă, neajuns, necaz, necinste, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, nume, pacoste, păcat, plângere, pocinog, poreclă, rău, reclamație, rușine, scădere, slăbiciune, supărare, supranume, viciu, vină, vinovăție; (a trage ponoasele) a suferi consecințele nefaste ale unei acțiuni.
Ponoseală, substantiv
Sinonime:
degradare, deteriorare, ponosire, roadere, stricare, tocire, uzare.
Ponoșenie, substantiv (învechit)
Sinonime:
calomnie, defăimare, ocară, (învechit și regional) ponosluire.
Ponosi, verb Sinonime:
a se uza, a se strica, a se învechi, a se paradi, a se mototoli, a se degrada; a ponegri, a defăima, a calomnia, a vorbi de rău.
Ponosire, substantiv
Sinonime:
degradare, deteriorare, roadere, stricare, tocire, uzare, (rar) ponoseală.
Ponosit, adjectiv
Sinonime:
degradat, deteriorat, ros, stricat, tocit, uzat; abătut, amărât, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist.
Ponoslaş, substantiv
Sinonime:
reclamant.
Ponoslu, substantiv
Sinonime:
dezonoare, necinste, plângere, reclamaţie, ruşine.
Ponoslui, verb
Sinonime:
a bârfi, a blama, a calomnia, a cleveti, a defăima, a denigra, a denunţa, a discredita, a pârî, a ponegri, a reclama, a spune.
Ponosluire, substantiv
Sinonime:
bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală.
Ponosluitor, adjectiv și substantiv
Sinonime:
bârfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator; (doar substantiv) reclamant.
Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime:
aberație, anomalie, contravenție, culcare pe pământ, culpabilitate, culpă, deformare, deplasare, derivă, deviație, deviere, doborâre, eroare, excepție, greșeală, infracțiune, încălcare (de norme), îndepărtare, mutare, ocolire, păcat, schimbare, vină, vinovăție, (figurat) deprimare, (figurat) rătăcire, (învechit și figurat) rătăceală, (învechit și regional) teahnă, (învechit) cusur, (învechit) săblaznă, (învechit) scandal, (învechit) smintă, (învechit) sminteală, (livresc) eres, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (rar) prihană, (regional) greș.
Amărât (amărâtă), adjectiv Sinonime:
mâhnit, necăjit, trist, supărat, indispus; (figurat) uzat, ponosit, de aruncat, jerpelit, degradat, nenorocit, prăpădit, pârlit.
Bârfă, substantiv feminin
Sinonime:
bârfeală, bârfire, bârfit, bâzâit, calomnie, calomniere, cancan, cleveteală, clevetire, clevetit, comeraj, defăimare, denigrare, discreditare, mahalagism, ponegreală, ponegrire, șoaptă, vorbă, vorbire de rău, (argotic) prostituată, (Banat) tonocie, (familiar și figurat) încondeiere, (familiar și figurat) înnegrire, (familiar) mâncătorie, (familiar) ștafetă, (învechit și regional) bârfitură, (învechit și regional) ponos, (învechit și regional) ponosluire, (învechit și regional) voroavă, (învechit) ascultătură, (învechit) balamuție, (învechit) catigorie, (învechit) clevetă, (învechit) dosnicie, (învechit) mozavirie, (popular) hulă, (popular) hulire, (popular) năpăstuire, (popular) pâră, (regional) cârcăială, (regional) lihăială, (regional) voșcot, (regional; la plural) pletcuri.
Buleandră, substantiv feminin (popular) Sinonime:
zdreanţă, cârpă, fleandură, (la plural) boarfe, catrafuse, boscârţe, buclucuri, bodrocuţe, lucruri, calabalâc, bagaj, haine ponosite; (depreciativ) femeie imorală, târfă, curvă, căzătură, cocotă, parașută.
Deficienţă, substantiv feminin
Sinonime:
carenţă, cusur, debilitate, defect, defectuozitate, deficit, feblețe, fragilitate, greșeală, imperfecțiune, indigență, insuficienţă, lacună, lichea, lipsă, meteahnă, neajuns, nedesăvârșire, păcat, penurie, racilă, răutate, scădere, slăbiciune, tară, teahnă, viciu, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (popular și familiar) beteșug, (regional și familiar) hibă, (regional) madea.
Denunţa, verb
Sinonime:
a acuza, a pârî, a reclama, a (se) plânge, a demasca, a spune, (popular) a vinde, (Moldova, Transilvania şi Maramureș) a ponoslui, (învechit) a jelui, a vădi, (familiar, figurat) a aranja, a turna, a scuipa; a dezaproba; a dezvălui, a raporta.
Descurajat (descurajată), adjectiv
Sinonime:
abătut, deprimat, timorat, demoralizat, deznădăjduit, descumpănit, (figurat) demobilizat, amărât, indispus, îndurerat, întristat, mâhnit, necăjit, supărat, trist, (popular) obidit, (învechit şi regional) scârbit, supărăcios, (învechit) dosădit, ponosit, pricăjit, (figurat) cătrănit, pleoştit, plouat.
Deteriora, verb
Sinonime:
a (se) degrada, a se învechi, a (se) strica, a (se) uza, (Moldova) a (se) hrentui, (familiar) a (se) hârbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi, a (se) ponosi; a avaria, a agrava, a înrăi, a înrăutăţi.
Nemulțumire, substantiv feminin
Sinonime:
belea, bucluc, contrarietate, dandana, decepție, frustrare, frustrație, inconvenient, ingratitudine, insatisfacție, iritare, iritație, încurcătură, întristare, mâhnire, năpastă, neajuns, necaz, nenorocire, neplăcere, nerecunoștință, nesatisfacție, nevoie, pacoste, pocinog, rău, supărare, (Banat, Maramureș și Bucovina) bedă, (învechit și popular) poznă, (învechit și popular) răutate, (învechit și regional) nacafa, (învechit și regional) nagodă, (învechit și regional) scârbă, (învechit) neodihnă, (învechit) neodihnire, (învechit) nesosință, (învechit) nevoință, (învechit) paraponiseală, (învechit) patimă, (învechit) pricinuire, (învechit) satara, (învechit) stenahorie, (învechit, regional și familiar) parapon, (Moldova) chichion, (Oltenia și Banat) cotoarbă, (Oltenia, Banat și Transilvania) dabilă, (popular) alagea, (popular) daraveră, (popular) păcat, (popular) ponos, (popular) potcă, (popular) poticală, (popular) zăduf, (prin Moldova) bacală, (regional) dănănaie, (regional) încurcală, (regional) năzbâcă, (regional) năzdrăvănie, (regional) nemulțămire, (regional) păcostenie, (regional) șugă, (regional) șugubină, (regional) toroapă, (Transilvania) bai.
Ponegri, verb
Sinonime:
a bârfi, a blama, a calomnia, a cleveti, a defăima, a denigra, a detracta, a huli, a ponosi, a trata cu hule, a vorbi de rău.
Bârfire, substantiv
Sinonime:
bârfă, bârfeală, bârfit, calomnie, calomniere, cancan, cleveteală, clevetire, clevetit, criticare, criticat, defăimare, defăimat, denigrare, discreditare, flecărire, hulă, hulire, năpăstuire, pâră, ponegreală, ponegrire, șoaptă, vorbire de rău, (Banat) tonocie, (familiar și figurat) încondeiere, (familiar și figurat) înnegrire, (învechit și regional) ponosluire, (învechit) balamuție, (învechit) balamuțire, (învechit) catigorie, (învechit) clevetă, (învechit) defaimă, (învechit) defăimăciune, (învechit) defăimătură, (învechit) mozavirie.
Bârfit, adjectiv
Sinonime:
calomniat, defăimat, denigrat, discreditat, ponegrit, (familiar și figurat) încondeiat, (învechit) balamuțit, (popular) năpăstuit. Bârfit, substantiv
Sinonime:
bârfă, bârfeală, bârfire, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, criticare, defăimare, denigrare, discreditare, flecărire, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (Banat) tonocie, (familiar și figurat) încondeiere, (familiar și figurat) înnegrire, (învechit și regional) ponosluire, (învechit) auzitură, (învechit) balamuție, (învechit) balamuțire, (învechit) balamuțit, (învechit) catigorie, (învechit) clevetă, (învechit) mozavirie, (popular) hulă, (popular) hulire, (popular) năpăstuire, (popular) pâră.
Bârfitor, adjectiv
Sinonime:
calomniator, calomnios, cancanier, clevetitor, criticant, defăimător, denigrator, detractor, fluieros, ponegritor, slab de gură, (învechit) mozavirnic, (învechit) balamut, (învechit) clevetnic, (învechit) năpăstuitor, (învechit) ponosluitor, (popular) dosnic, (popular) hulitor, (popular) prost, (regional) pontoros, (turcism învechit) mozavir. Bârfitor, substantiv
Sinonime:
calomniator, cancanier, clevetitor, criticant, defăimător, denigrator, detractor, ponegritor, vorbitor de rău, (argotic) trâmbițar, (familiar) farfara, (familiar) ștafetar, (învechit) balamut, (învechit) bârfelnic, (învechit) clevetnic, (învechit) năpăstuitor, (învechit) ponosluitor, (învechit) vorovitor, (popular) hulitor, (regional) orfălău, (turcism învechit) mozavir.
Calomniator, adjectiv
Sinonime:
bârfitor, calomnios, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor; (adjectiv și substantiv) bârfitor, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (livresc) detractor, (popular) hulitor, (învechit) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism învechit) mozavir.
Calomniere, substantiv
Sinonime:
bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, şoaptă, (popular) hulă, hulire, năpăstuire, pâră, (învechit şi regional) ponosluire, (Banat) tonocie, (învechit) balamuţie, catigorie, clevetă, mozavirie, (figurat) încondeiere, înnegrire.
Cleveti, verb
Sinonime:
a bârfi, a blama, a calomnia, a defăima, a denigra, a detracta, a discredita, a ponegri, a vitupera, (familiar și figurat) a încondeia, (învechit și popular) a ocărî, (învechit) a balamuți, (învechit) a măscări, (învechit) a mozaviri, (învechit) a pohlibui, (învechit) a ponosi, (învechit) a ponoslui, (învechit) a prilesti, (învechit) a vrevi, (popular și figurat) a înnegri, (popular) a huli, (popular) a năpăstui, (popular) a povesti, (prin Oltenia) a publica.
Clevetire, substantiv
Sinonime:
bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (Banat) tonocie, (familiar și figurat) încondeiere, (familiar și figurat) înnegrire, (învechit și regional) ponosluire, (învechit) balamuție, (învechit) catigorie, (învechit) clevetă, (învechit) mozavirie, (popular) hulă, (popular) hulire, (popular) năpăstuire, (popular) pâră.
Clevetitor, adjectiv
Sinonime:
bârfitor, calomniator, calomnios, defăimător, denigrator, ponegritor, (învechit) balamut, (învechit) clevetnic, (învechit) mozavirnic, (învechit) năpăstuitor, (învechit) ponosluitor, (livresc) detractor, (popular) hulitor, (popular) prost, (turcism învechit) mozavir. Clevetitor, substantiv
Sinonime:
bârfitor, calomniator, defăimător, denigrator, ponegritor, (învechit) balamut, (învechit) clevetnic, (învechit) năpăstuitor, (învechit) ponosluitor, (livresc) detractor, (popular) hulitor, (turcism învechit) mozavir.
Degradare, substantiv
Sinonime:
ruinare, deteriorare, ponosire, depreciere, prostire; decădere, declasare, înjosire.
Degradat, adjectiv
Sinonime:
ruinat, deteriorat, ponosit, depreciat, decăzut, înjosit.
Denigra, verb
Sinonime:
a vorbi de rău, a huli, a ponegri, a ponosi, a blama, a defăima, a cleveti, a calomnia, a bârfi, a discredita.
Deteriorare, substantiv
Sinonime:
degradare, învechire, stricare, uzare, (învechit) degradaţie, ponosire; avariere, avarie, uzură, agravare, înrăire, înrăutăţire.
Deteriorat, adjectiv
Sinonime:
degradat, învechit, stricat, uzat, (Moldova) hrentuit, (familiar) hârbuit, hodorogit, paradit, rablagit, (familiar, rar) răblărit, ponosit; avariat, înrăutăţit.
Dezonoare, substantiv
Sinonime:
necinste, ruşine, (popular) ocară, (învechit şi regional) ponos, ponoslu.
Uzare, substantiv
Sinonime:
consumare, deteriorare, folosire, învechire, ponosire, uzură.
Răblări, verb
Sinonime:
a ponosi, a uza.
Deteriorație, substantiv
Sinonime:
aneantizare, avarie, avariere, coroziune, decadență, decădere, declin, degradare, delabrare, descompunere, deteriorare, diminuare, distrugere, eroziune, învechire, ponosire, putrefacție, ruinare, stricare, uzare, uzură, (învechit) degradație, (învechit) deteriorațiune.
Jerpelire, substantiv
Sinonime:
degradare, învechire, ponosire, uzare, zdrențuire.
Reclamant, substantiv
Sinonime:
revendicator, solicitant, solicitator, (familiar) reclamagiu, (învechit și regional) pârâș, (învechit și regional) pârâtor, (învechit) jeluitor, (învechit) suplicant, (prin Transilvania) ponosluitor, (regional) ponoslaș.
Roadere, substantiv
Sinonime:
coroziune, degradare, deteriorare, erodare, eroziune, frecare, măcinare, ponosire, săpare, săpat, stricare, tocire, uzare, (popular) mâncătură, (popular) rosătură, (rar) ponoseală.
Ros, adjectiv
Sinonime:
consumat, deteriorat, distrus (la suprafață), erodat, măcinat, mâncat, ponosit, săpat, subțiat, uzat, (figurat) chinuit de.
Balamuție, substantiv (învechit)
Sinonime:
bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (învechit și regional) blojitură, (învechit) clevetă, (învechit) mozavirie, (popular) ponos, (regional) blojeritură.
Insuficienţă, substantiv
Sinonime:
carență, cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, racilă, sărăcie, scădere, slăbiciune, tară, viciu, (învechit) greșeală, (învechit) lichea, (învechit) neajungere, (învechit) nedesăvârșire, (învechit) răutate, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (popular și familiar) beteșug, (regional și familiar) hibă, (regional) madea, (regional) teahnă.
Stricat (stricată), adjectiv
Sinonime:
acrit, acru, alterat, avariat, becisnic, bolnav, cariat, certat, contrafăcut, corupt, dărăpănat, decăzut, defect, defectat, defectuos, deformat, degradat, denaturat, depravat, deranjat, dereglat, descompus, desfăcut, desfrânat, destrăbălat, deteriorat, dezmățat, falsificat, fermentat, forțat, găunos, găurit, greșit, hârbuit, hodorogit, imoral, incorect, împuțit, înăcrit, învechit, măcinat, mâniat, mutilat, necorect, nerușinat, paradit, părăginit, pervertit, pocit, poluat, ponosit, prăpădit, prost, rablagit, rău, rânced, ros, ruinat, rupt, scâlciat, schilod, schilodit, schimonosit, spart, spălăcit, stătut, stâlcit, stropșit, supărat, șters, tocit, uzat, vătămat, viciat, vicios, (figurat) schingiuit, (învechit și popular) searbăd, (învechit și regional) rușinat, (învechit și regional) scorboroșit, (învechit și regional) scorburos, (învechit) aselghicesc, (învechit) demoralizat, (învechit) preacurvar, (învechit) preacurvitor, (învechit) spurcat, (livresc) libertin, (Moldova) hrentuit, (popular și familiar) parșiv, (popular) curvar, (popular) deșucheat, (prin Maramureș) scopt, (rar) deșănțat, (rar) detracat, (rar) răblărit, (rar) smintit, (regional și familiar) părăduit, (regional) mocnit, (regional) răntuit, (regional) sărbezit, (regional) șucheat, (regional) teșmenit.
Stricare, substantiv
Sinonime:
acrire, alterare, avariere, călcare, corupere, daună, dărăpănare, decădere, deformare, degradare, depravare, deranjare, descompunere, desfacere, deteriorare, distrugere, fermentare, forțare, împuțire, înăcrire, încălcare, înrăutățire, învechire, măcinare, nesocotire, nimicire, pagubă, părăginire, pervertire, pierdere, poluare, ponosire, prăpădire, prejudiciu, râncezire, roadere, ruinare, rupere, schimbare în rău, spargere, stricăciune, tocire, uzare, viciere, violare, (învechit) degradație, (popular) vătămare, (rar) ponoseală.
Clevetitoare, substantiv feminin
Sinonime:
bârfitoare, calomniatoare, defăimătoare, denigratoare, detractoare, hulitoare, logoviperă, mâncătoare de rahat, ponegritoare, (figurat) javră, (învechit) balamută, (învechit) năpăstuitoare, (învechit) ponosluitoare, (regional) cuță.
Bârfitoare, substantiv feminin
Sinonime:
calomniatoare, clevetitoare, criticantă, defăimătoare, denigratoare, detractoare, hulitoare, limbă de șarpe, mâncătoare de rahat, muieroi, ponegritoare, vorbitoare de rău, (argotic) ceaclă, (învechit) balamută, (învechit) bârfelnică, (învechit) năpăstuitoare, (învechit) ponosluitoare, (popular și familiar) cutră, (popular) cumătră, (regional) cijmătoare, (regional) ciofală, (regional) leliță, (regional) suveică, (regional) teleleică.
