Pocal, substantiv neutru Sinonime:
cană, ulcică; cupă.
Pocăli, verb
Sinonime:
(regional) a se muta.
Pocâlteală, substantiv (regional)
Sinonime:
anemie, demobilizare, flămânzare (la vite), istovire de foame, pocâltire, slăbire accentuată.
Pocâlti, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a fi epuizat de foame, a hămesi, a se deșela, a se speti, a slăbi tare, a-și pierde toate puterile, (regional) a se cocâlti.
Pocâltit (pocâltită), adjectiv (popular) Sinonime:
hămesit, lihnit, slăbit.
Pocălui, verb
Sinonime:
(regional) a bate tare, a burduși în bătaie, a snopi.
Potir, substantiv neutru Sinonime:
cupă, pocal.
Coboc, substantiv
Sinonime:
pocal.
Flămânzare, substantiv (regional)
Sinonime:
(anatomie) deșert, ie, (Basarabia) uză, (învechit și regional) pohoială, (învechit) iie, (popular) bărdăhan, (prin Banat) slabină; (regional) cobie, cof, coștoafă, dobă, pocâlteală, puvuială, scof, sec, slabiță, slăbie.
Bocal, substantiv
Sinonime:
cupă, pahar; (variante) (Transilvania) bucal, pocal.
Hămesire, substantiv
Sinonime:
coleșire, foame mare, foame puternică, hămeseală, hămesie, hămesit, hămiseală, hămisire, hămisitură, lihneală, slăbiciune, (învechit și regional) pocâltire, (popular) flămânzenie, (regional) pocâlteală.
