Plenitudine
Plenitudine, substantiv feminin
Sinonime: deplinătate, desăvârşire, integritate, maturitate, plinătate, totalitate; (învechit) plinăciune, plineală.  
 

Deplinătate
Deplinătate, substantiv feminin
Sinonime: desăvârșire, dezvoltare completă, integritate, întregime, perfecțiune, plenitudine, plinătate, (învechit) plinăciune, (învechit) plineală.  
 
Integritate
Integritate, substantiv feminin
Sinonime: cinste, probitate, cumsecădenie, onestitate; deplinătate, plenitudine.  
 
Întregime
Întregime, substantiv feminin
Sinonime: deplinătate, integritate, întreg, plenitudine, totalitate, (figurat) sănătate, (învechit) întregăciune, (învechit) întregătate, (învechit) întregie, (învechit) întregiune.  
 
Maturitate
Maturitate, substantiv feminin
Sinonime: adâncime, coacere, majorat, majoritate, plenitudine, profunzime, seriozitate, temeinicie, vârstă adultă, (învechit) bărbăție; (examen de maturitate) bacalaureat.  
 
Plinătate
Plinătate, substantiv feminin
Sinonime: plenitudine.  
 
Sonoritate
Sonoritate, substantiv feminin
Sinonime: acustică, amploare, armonie, fonie, muzicalitate, plenitudine, rezonanță, sunet, timbru, unisonanță.  
 
Desăvârşire
Desăvârşire, substantiv
Sinonime: perfecţionare; deplinătate, plenitudine, plinătate, (învechit) plinăciune, plineală; perfecţiune, sublim, puritate.  
 
Plinăciune
Plinăciune, substantiv (învechit)
Sinonime: deplinătate, desăvârşire, plenitudine, plinătate, (învechit) pliniciune.  
 
Plineală
Plineală, substantiv
Sinonime: achitare (a unei datorii), deplinătate, desăvârşire, executare silită, îndeplinire (a unei hotărâri), plenitudine, plinătate.  
 
Totalitate
Totalitate, substantiv
Sinonime: ansamblu, exhaustivitate, generalitate, globalitate, integralitate, integritate, întregime, maximum, plenitudine, sumă, tot unitar, total, unanimitate, universalitate.  
 
Pliniciune
Pliniciune, substantiv (învechit)
Sinonime: deplinătate, desăvârșire, plenitudine, plinătate, (învechit) plinăciune.  
 
Întregăciune
Întregăciune, substantiv (învechit)
Sinonime: integritate, întregime, plenitudine, (învechit) întregătate, (învechit) întregiune.  
 
Întregiune
Întregiune, substantiv (învechit)
Sinonime: deplinătate, integritate, plenitudine, (învechit) întregăciune, (învechit) întregătate.  
 
 


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Reduceri online!
RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Reduceri
Dicționar