Pă, prepoziție (regional)
Sinonime:
pe, (învechit) pre.
Păcală, substantiv
Sinonime:
ademenire, amăgire, farsă, festă, ghidușie, glumă, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, păcălitură, poznă, prostire, prostit, ștrengărie, trișare; (articulat) pepelea.
Păcăleală, substantiv feminin Sinonime:
glumă, farsă, festă, poznă, renghi, amăgire, cabazlâc, cacealma, banc.
Păcăleț, adjectiv (învechit)
Sinonime:
păcălitor.
Păcăli, verb Sinonime:
a înşela, a amăgi, a prosti, a juca renghiul, a face festa, a trage pe sfoară, a induce în eroare.
Păcălire, substantiv
Sinonime:
ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălit, prostire, prostit, trișare, (figurat) pingelire, (figurat) pingeluială, (figurat) pingeluire, (învechit) măglisitură, (învechit) prilăstire, (livresc) iluzionare, (Muntenia) mâgliseală, (regional) celuială, (regional) celuire, (regional) mâglisire, (regional) migliseală, (regional) păcală, (Transilvania și Banat) celșag.
Păcălitor (păcălitoare), adjectiv
Sinonime:
amăgitor, artificios, capțios, falacios, fals, fraudatoriu, fumist, insidios, ipocrit, înșelător, mincinos, tartuf.
Păcălitură, substantiv
Sinonime:
farsă, festă, ghidușie, glumă, păcăleală, poznă, ștrengărie, (Banat și Transilvania) mișculanță, (învechit) bosma, (popular și familiar) renghi, (popular și familiar) șotie, (prin Banat și Transilvania) șalmă, (prin Transilvania și Muntenia) șăncălie, (prin Transilvania) șăncălănie, (regional) năsărâmbă, (regional) păcală.
Păcăneală, substantiv
Sinonime:
păcănire, păcănit, păcănitură, pârâitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, țăcănitură.
Păcăni, verb Sinonime:
a ciocăni, a ţăcăni.
Păcănire, substantiv
Sinonime:
păcăneală, păcănit, păcănitură, pârâitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, țăcănitură.
Păcănit, substantiv
Sinonime:
păcăneală, păcănire, păcănitură, pârâitură, răpăit, şuierat, şuierătură, ţăcăneală, ţăcănire, ţăcănit, ţăcănitură.
Păcănitoare, substantiv
Sinonime:
castanietă.
Păcănitură, substantiv
Sinonime:
păcăneală, păcănire, păcănit, pârâitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, țăcănitură.
Păcat, substantiv neutru Sinonime:
vinovăţie, vină; rătăcire, abatere, greşeală; defect, cusur, meteahnă, viciu, slăbiciune, lipsă, scădere, imperfecţiune, neajuns.
Păcătos (păcătoasă), adjectiv
Sinonime:
abject, afurisit, culpabil, infam, josnic, mârșav, mizer, necăjit, necinstit, nemântuit, nemernic, nenorocit, netrebnic, nevoiaș, nevrednic, prăpădit, sărac, sărman, stricat, ticălos, vinovat.
Păcătoşenie, substantiv
Sinonime:
mizerie, nemernicie, păcătoşie, stare de decădere, ticăloșie, (învechit) păcătuinţă.
Păcătoșie, substantiv
Sinonime:
păcătoșenie, (învechit) păcătuință.
Păcătui, verb Sinonime:
a greşi, a se abate, a călca normele.
Păcătuinţă, substantiv (învechit)
Sinonime:
păcătoşenie, păcătoşie.
Păcătuire, substantiv
Sinonime:
adulter, păcat, sacrilegiu.
Păcătuitor, adjectiv (învechit)
Sinonime:
păcătos.
Pace, substantiv feminin
Sinonime:
linişte, tăcere, calm, serenitate, seninătate; împăcare, armonie, reculegere, reconciliere; înţelegere, acord, învoială.
Paceariz, substantiv (regional)
Sinonime:
neserios, pocit, urât.
Paceaură, substantiv
Sinonime:
buleandră, cârpă, fleandură, otreapă, petică, zdreanță; curvă, femeie desfrânată, prostituată, târâtură, târfă; (variantă) paceavură.
Păcelui, verb (învechit)
Sinonime:
a împăca, a pacifica.
Păceluire, substantiv
Sinonime:
pacificare.
Pacemaker, substantiv
Sinonime:
(medicină) stimulator cardiac.
Pacheșcă (pachești), substantiv (folosit mai ales la plural)
Sinonime:
(regional) bretea, (la plural) bretele; (variantă) pateșcă, (la plural) patești.
Pachet, substantiv neutru Sinonime:
colet.
Pachetaj, substantiv
Sinonime:
împachetare; echipament, efecte.
Pachețel, substantiv
Sinonime:
pachet (mic), pungă, punguliță, (regional) paclă.
Pachetizare, substantiv
Sinonime:
aranjare în pachete; containerizare, paletizare.
Pacient, substantiv masculin Sinonime:
bolnav, suferind.
Pacient (pacientă), adjectiv Sinonime:
răbdător, supus, ascultător, îngăduitor, obedient.
Paciență, substantiv feminin Sinonime:
răbdare, îngăduinţă, supunere, ascultare, obedienţă.
Pacific, adjectiv
Sinonime:
liniștit, pacifist, paşnic, placid, tranchil, (învechit) pacefic.
Pacifica, verb
Sinonime:
a aduce împăcarea, a alina, a aplana, a armoniza, a atenua (durerea fizică), a calma, a concilia, a descrește, a diminua, a domoli, a împăca, a împăciui, a înlătura, a linişti, a micșora, a modera, a pondera, a potoli, a pune capăt, a readuce la pace, a reduce, a restabili liniștea sufletească, a restabili ordinea, a restabili pacea, a scădea, a slăbi, a tempera, a tranchiliza.
Pacificare, substantiv
Sinonime:
aplanare, împăcare, înlăturare, liniștire, odihnă de veci, pace, restabilire a păcii, (învechit) pacificație, (învechit) păceluire, (învechit) păciuilire, (învechit) păciuire.
Pacificat, adjectiv
Sinonime:
domolit, împăcat, liniștit, potolit, supus.
Pacificaţie, substantiv (învechit)
Sinonime:
conciliere, împăcare, menținerea păcii, pacificare, reconciliere, restabilirea păcii, (variantă) pacificațiune.
Pacificațiune, substantiv
Sinonime:
pacificare, pacificație.
Pacificator, adjectiv
Sinonime:
conciliator, împăciuitor.
Pacifism, substantiv
Sinonime:
antimilitarism, irenism, umanitarism.
Pacifist, adjectiv
Sinonime:
antimilitarist, irenic, irenist, nonviolent, (învechit) pacific.
Pacios, substantiv
Sinonime:
(ihtiologie) chefal.
Pacişe, substantiv la plural
Sinonime:
(popular, la plural) câlţi, (regional, la plural) câlţişori, (la plural) pacişele, (la plural) păşunele.
Pacişele, substantiv la plural
Sinonime:
pacişe.
Păciui, verb
Sinonime:
a împăca.
Păciuilire, substantiv
Sinonime:
pacificare.
Aba (abale), substantiv feminin
Sinonime:
dimie, postav, pănură, ţesătură groasă de lână; (popular) suman; (regional) saiac, zeghe.
Abandon (abandonuri), substantiv neutru Sinonime:
abdicare, apostazie, capitulare, concesionare, oprire, părăsire, rejectare, lepădare, renunţare, resemnare.
Abandona, verb Sinonime:
a părăsi, a renunţa, a lepăda; a abdica, a capitula, a ceda, a înceta, a declara forfait, a demisiona, a dezerta, a îngropa, a neglija, a se debarasa, a se da bătut, a se retrage.
Abate, verb Sinonime:
a devia, a schimba direcţia; a doborî, a tăia, a ucide, a anihila, a elimina, a epuiza, a lichida. Abate, substantiv
Sinonime:
(biserică) prior; stareţ, egumen.
Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime:
aberație, anomalie, contravenție, culcare pe pământ, culpabilitate, culpă, deformare, deplasare, derivă, deviație, deviere, doborâre, eroare, excepție, greșeală, infracțiune, încălcare (de norme), îndepărtare, mutare, ocolire, păcat, schimbare, vină, vinovăție, (figurat) deprimare, (figurat) rătăcire, (învechit și figurat) rătăceală, (învechit și regional) teahnă, (învechit) cusur, (învechit) săblaznă, (învechit) scandal, (învechit) smintă, (învechit) sminteală, (livresc) eres, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (rar) prihană, (regional) greș.
Abdica, verb
Sinonime:
a abandona, a capitula, a ceda, a demisiona, a părăsi (o funcție înaltă), a renunța, a se coborî din scaun, (figurat) a se resemna, (învechit și figurat) a coborî, (învechit și figurat) a se resigna, (învechit) a paretisi, (învechit) a se prosti.
Abdomen, substantiv neutru
Sinonime:
burtă, gaster, pântece, ventru, (familiar) burduhan, (învechit și popular) mațe, (popular) inimă, (prin Moldova) buft, (regional) bandor, (regional) bârdan, (regional) burduh, (regional) dobă, (regional) foale, (regional) rânză, (regional) slabină, (regional) slăbie, (regional) vintre.
Aberant (aberantă), adjectiv
Sinonime:
absurd, alogic, anomal, anormal, atipic, denaturat, derezonabil, elucubrant, eronat, extravagant, fals, greșit, grotesc, ilogic, inept, irațional, nebunesc, nefiresc, paradoxal, stupid.
Abil (abilă), adjectiv
Sinonime:
agil, capabil, competent, descurcăreț, destoinic, deștept, dibaci, dotat, emerit, fin, ingenios, iscusit, isteț, îndemânatic, meșter, priceput, subtil, șiret, șmecher, viclean, (familiar și figurat) breaz, (învechit și regional) pricopsit, (învechit) lest, (învechit) meșteșugareț, (învechit) practic, (popular) mehenghi, (prin Transilvania) prinzaci.
Abilitate (abilități), substantiv feminin
Sinonime:
agilitate, ușurință, îndemânare, pricepere, destoinicie, iscusinţă, dibăcie, ingeniozitate, virtuozitate; (la plural) deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri; (termen juridic) aptitudine legală, delegație, împuternicire, mandat, procură.
Abis, substantiv neutru Sinonime:
prăpastie, hău, genune, neant, vid.
Abject (abjectă), adjectiv
Sinonime:
abominabil, detestabil, dezgustător, groaznic, grosolan, ignobil, incalificabil, infam, înfiorător, josnic, mârșav, mișel, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, odios, oribil, repugnant, respingător, rușinos, sordid, ticălos, (Banat) bedaș, (figurat) infect, (figurat) murdar, (învechit și regional) ticăit, (învechit) fărădelege, (învechit) vil, (popular) becisnic, (regional) pălăvatic, (regional) proclet.
Abjura, verb Sinonime:
a nega, a tăgădui, a se lepăda, a renega, a renunța public la religia sa, a renunța la o opinie, a abandona o practică.
Abordabil (abordabilă), adjectiv Sinonime:
accesibil, la îndemână, rezonabil, primitor.
Aborigen (aborigenă), adjectiv Sinonime:
băştinaş, autohton, indigen, pământean, originar, nativ, localnic, omul locului.
Abrevia, verb Sinonime:
a condensa, a tăia, a rezuma, a prescurta, a scurta, a reduce, a micşora, a simplifica.
Abrupt (abruptă), adjectiv Sinonime:
accidentat, brusc, brutal, direct, dur, inegal, râpos, povârnit, înclinat.
Absenta, verb Sinonime:
a lipsi, a nu fi de faţă, a nu se prezenta, a chiuli.
Absenţă, substantiv feminin Sinonime:
lipsă, inexistenţă, carență, dispariție, omisiune; neatenţie, distracţie.
Absolut (absolută), adjectiv Sinonime:
autoritar, categoric, complet, despotic, dictatorial, total, nelimitat, infinit, plin, integral, perfect, radical, totalitar.
Absorbi, verb Sinonime:
a acapara, a anexa, a aspira, a asimila, a suge, a încorpora, a îngloba, a înghiţi, a inhala, a îngurgita, a lua, a digera; (figurat) a preocupa, a captiva, a capta, a atrage.
Absurditate, substantiv feminin Sinonime:
prostie, contradicție, extravaganță, incoerență, non-sens, lipsă de logică, inepţie, aberaţie, elucubraţie, bazaconie, stupiditate.
Abţine, verb Sinonime:
a evita, a se stăpâni, a se înfrâna, a se reţine, a nu participa, a se priva.
Abundent (abundentă), adjectiv Sinonime:
bogat, îmbelşugat, mult, din plin, amplu, considerabil, dens, generos, numeros, opulent, pantagruelic, planturos, prolific.
Abundenţă, substantiv feminin Sinonime:
acumulare, multitudine, belşug, bogăţie, îndestulare, surplus, îmbelşugare, opulență, cantitate, prosperitate.
Aburi, verb
Sinonime:
a se umezi, a se înceţoşa; a învălui cu vorbele, a minți, a păcăli.
Acătării, adjectiv Sinonime:
bun, convenabil, potrivit; frumos; prezentabil, cumsecade, vrednic.
Accelera, verb Sinonime:
a iuţi, a grăbi, a urgenta, a da zor, a precipita, a zori.
Accent, substantiv neutru
Sinonime:
ton, intonaţie, reliefare, punctuație, pronunție, întărire, (învechit) lovitor.
Accentua, verb Sinonime:
a mări, a exagera, a puncta, a sublinia, a întări, a apăsa, a reliefa, a scoate în evidență, a (se) intensifica, a (se) întări.
Accepta, verb Sinonime:
a primi, a admite, a aproba, a fi de acord, a încuviinţa, a consimţi, a tolera, a suporta.
Acceptabil (acceptabilă), adjectiv
Sinonime:
accesibil, admisibil, bun, bunicel, convenabil, corect, credibil, decent, moderat, mulțumitor, onest, plauzibil, potrivit, rezonabil, satisfăcător, scuzabil, suportabil, sustenabil, tolerabil, valabil, verosimil, (familiar) pasabil, (învechit) de primire, (învechit) sortabil, (învechit) suferibil, (învechit) suferit, (livresc) modic.
Accesibil (accesibilă), adjectiv
Sinonime:
abordabil, practicabil, convenabil, elementar, simplu, ușor, inteligibil, la îndemână.
Accesoriu, substantiv neutru Sinonime:
podoabă, garnitură, unealtă, instrument, ustensilă.
Aceră (acere), substantiv feminin (rar)
Sinonime:
acvilă, iepurar, pajură, vultur; aciră.
Acesta (aceasta), pronume Sinonime:
(popular) ăsta, aista, cesta, ista.
Achita, verb Sinonime:
a plăti, a onora, a restitui o datorie, (familiar) a omorî, a ucide, a trimite pe lumea cealaltă, a suprima, a ierta, a absolvi de pedeapsă, a scuza, a grația, a disculpa.
Achiziţiona, verb Sinonime:
a procura, a obţine, a face rost; a aduna, a colecta, a strânge, a cumpăra, a poseda.
Aciua, verb Sinonime:
a (se) adăposti, a se stabili, a găsi un adăpost, a (se) oploşi, a (se) pripăşi.
Acoperi, verb Sinonime:
a înveli, a îmbrăca, a pava; (figurat) a ascunde, a tăinui, a proteja.
Acord, substantiv neutru Sinonime:
alianță, înţelegere, învoire, consens, învoială, tranzacţie, convenţie, pact, armonie, asentiment, consonanţă, acceptare, agrement, autorizație, compromis, contract.
Acorda, verb Sinonime:
a atribui, a da, a aproba, a îngădui, a permite, a ajusta, a alinia, a autoriza, a consimți.
Act, substantiv neutru Sinonime:
document, atestat, zapis, hrisov, uric, faptă, acţiune, realizare, buletin, certificat, constatare, contract, convenție, proces-verbal, testament, protocol, tratat.
Activ (activă), adjectiv Sinonime:
harnic, dinamic, energic, vrednic, muncitor, eficace, influent, productiv, laborios.
Activa, verb
Sinonime:
a lucra, a munci, a acţiona, a anima, a stimula; a accelera, a excita, a precipita, a grăbi, a presa, a vivifica.
Activitate, substantiv feminin
Sinonime:
acţiune, afacere, exercițiu, funcție, îndeletnicire, job, muncă, ocupaţie, operațiune, profesie.
Activiza, verb Sinonime:
a da impuls, a impulsiona, a pune în mişcare, a dinamiza.
Actor, substantiv masculin
Sinonime:
arlechin, artist, bufon, cabotin, clovn, comic, compars, figurant, iluzionist, interpret, jongler, june-prim, măscărici, mim, paiață, pantomim, păpușar, personaj, prestidigitator, protagonist, saltimbanc, scamator, star, tragedian, vedetă, (depreciativ) actoraș, (figurat) stea, (franțuzism învechit) baladin, (ieșit din uz) gagist, (învechit și regional) statist, (învechit) aftor, (învechit) comedian, (învechit) comediant, (învechit) pehlivan, (la romani) histrion, (la romani) prolog, (rar) teatralist, (rar) tragic, (regional) boscar; (compuse) actor-cântăreț, actor-dansator-cântăreț, actor-director-animator.
Actual (actuală), adjectiv Sinonime:
de azi, contemporan, din zilele noastre, prezent, la ordinea zilei, în uz, curent, modern.
Actualmente, adverb
Sinonime:
acum, în acest timp, în momentul de față, în prezent, momentan, sub ochii noștri, (de) azi.
Acţiune, substantiv feminin Sinonime:
act, afacere, demers, gest, inițiativă, intervenție, proces, procedură, reacție, faptă, lucrare, manifestare, activitate.
Acut (acută), adjectiv Sinonime:
pătrunzător, ascuţit, puternic, violent.
Acuza, verb Sinonime:
a învinui, a învinovăţi, a recrimina, a incrimina, a pune ceva pe seama cuiva, a ataca, a critica, a imputa, a inculpa, a taxa. Acuză, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzație, învinovățire, învinuire.
Acvilă, substantiv feminin
Sinonime:
(ornitologie) hoală, iepurar, ortan, pajură, uligaie, vultan, vultur, zgripțor, zgripțoroaică, (rar) aceră, (regional) aciră.
Adagiu, substantiv neutru Sinonime:
maximă, sentinţă, cugetare, dicton, aforism, precept, proverb.
Adapta, verb Sinonime:
a (se) acomoda; a (se) potrivi, a (se) deprinde, a (se) armoniza, a (se) ajusta, a (se) aclimatiza, a se familiariza, a transpune, a asambla, a combina, a se conforma.
Adăpost, substantiv neutru Sinonime:
refugiu, pavăză, ocrotire, protecţie, oblăduire; bârlog, clădire, ascunzătoare, depozit, garaj, haltă, hangar, chioșc, loc.
Adăuga, verb Sinonime:
a crește, a adiționa, a pune în plus, a completa, a suplimenta, a spori, a alătura, a îmbogăți, a alungi.
Adecvat (adecvată), adjectiv Sinonime:
apt, conform, convenabil, potrivit, corespunzător, nimerit, bun.
Adeveri, verb Sinonime:
a întări, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a proba, a garanta, a autentifica.
Adeverinţă, substantiv feminin Sinonime:
act, brevet, buletin, diplomă, garanție, probă, dovadă, act doveditor, certificat, atestat, înscris. Adeverința, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) adeveri.
Ad-interim, adjectiv Sinonime:
interimar, locţiitor, provizoriu, supleant, tranzitoriu.
Adiţiona, verb (rar) Sinonime:
a aduna, a adăuga, a pune laolaltă, a completa, a reuni, a totaliza.
Adânc, substantiv neutru Sinonime:
afund, abis, hău, genune, profund.
Adâncime, substantiv feminin Sinonime:
profunzime, afund, adânc, abis.
Administrator, substantiv masculin Sinonime:
econom, intendent, manager, șef, patron, gestionar, gerant; (învechit) epistat, logofăt, vechil, vătaf.
Admite, verb Sinonime:
a accepta, a consimţi, a fi de acord, a încuviinţa, a aproba, a îngădui, a permite, a agrea, a suporta, a tolera.
Adolescent, substantiv masculin Sinonime:
tânar, băietan, băieţandru, june, puber, flăcău.
Adopta, verb Sinonime:
a înfia, a asimila, a îmbrățișa, a accepta, a-şi însuşi, a primi, a urma, a vota.
Adora, verb Sinonime:
a admira, a adula, a iubi, a glorifica, a idolatriza, a proslăvi, a venera, a diviniza, a slăvi, a preamări.
Adormi, verb Sinonime:
(figurat) a liniști, a potoli, a domoli, a astâmpăra, a alina, a calma, a uşura, a hipnotiza, a anestezia.
Adormițele, substantiv feminin
Sinonime:
(botanică) (la plural) dediţei, zorele, suflețele, vânturele; dedițel, volbură.
Aduce, verb Sinonime:
a transporta, a purta; a produce, a rodi, a face; a fi la fel cu, a semăna cu.
Adulmeca, verb
Sinonime:
a căuta să afle, a da de urmă, a descoperi, a mirosi, a observa, a simţi, a supraveghea, a umbla după, a urmări, (învechit) a adulma, (Muntenia și Oltenia) a mâșâi, (rar) a puncta, (regional) a adurmeca, (regional) a mușina, (regional) a mușlui, (regional) a ulma, (regional) a vetri.
Aduna, verb Sinonime:
a strânge, a pune la un loc, a colecta, a îngrămădi, a culege, a concentra, a însuma, a reuni, a condensa.
Advers (adversă), adjectiv Sinonime:
opus, contrar, potrivnic, oponent.
Afabil (afabilă), adjectiv
Sinonime:
afectuos, amabil, binevoitor, condescendent, cordial, omenos, prietenesc, prietenos, serviabil, sociabil, tandru, (figurat) cald, (figurat) călduros, (învechit) apropielnic, (învechit) omenesc, (învechit) peripiiticos.
Afacere, substantiv feminin Sinonime:
treabă, problemă, combinaţie, aranjament.
Afanisi, verb (învechit)
Sinonime:
a anihila, a distruge, a nimici, a potopi, a prăpădi, a sfărâma, a zdrobi, a zvânta, (rar) a (se) enerva, (rar) a plictisi, (variantă) a afinisi.
Afectare, substantiv feminin
Sinonime:
aer, aparență, artificialitate, bombasticism, căutare, comportare nenaturală, emfază, exagerare, fandoseală, grandilocvență, impresionare, întristare, manieră, manierism, patos, prejudiciere, prețiozitate, retorism, sclifoseală, (popular și familiar) izmeneală, (popular și familiar) scălâmbăială; destinare, ipotecare; afectație.
Afectiv (afectivă), adjectiv
Sinonime:
afectuos, emotiv, emoțional, mișcător, pasional, sensibil, sentimental, sufletesc, (figurat) visceral.
Afectuos (afectuoasă), adjectiv
Sinonime:
afabil, afecționat, amabil, amical, atașat, binevoitor, bun, cordial, dezmierdător, drag, drăgăstos, duios, familiar, fraternel, frățesc, hipocoristic, intim, iubitor, languros, lipicios, mângâietor, prietenesc, prietenos, tandru, (figurat) cald, (figurat) călduros, (învechit) mângâios.
Afecţiune, substantiv feminin Sinonime:
dragoste, simpatie, iubire, prietenie, tandreţe, ataşament; boală, suferinţă, necaz.
Aforism, substantiv neutru Sinonime:
maximă, cugetare, adagiu, sentinţă, dicton, proverb.
Afuma, verb Sinonime:
(figurat) a se îmbăta, a se chercheli, a se ameţi, a bea prea mult, a se face matol.
Afund (afundă), adjectiv Sinonime:
adânc, profund, depărtat.
Afurisenie, substantiv feminin
Sinonime:
afurisire, afurisit, anatemă, blestem, excludere, excomunicare, (învechit) proclețenie, (învechit) procleție, (variantă) afurisanie.
Agasant (agasantă), adjectiv
Sinonime:
antipatic, contrariant, crispant, dezagreabil, enervant, exasperant, importun, insuportabil, iritant, neplăcut, persecutant, plicticos, plictisitor, sâcâitor, stresant, supărător, (învechit) zădărâtor.
Agăţa, verb
Sinonime:
(variantă) a acăța, (livresc) a (se) acroșa, (prin Muntenia) a (se) atăgârța, (regional) a (se) tăgârța, (Transilvania) a (se) împrinde, a fixa, a (se) anina, a (se) atârna, a (se) prinde, a (se) spânzura, a (se) suspenda, a (se) zgrepțăna, a se apuca, (figurat) a se crampona; (familiar) a cuceri (o femeie), a acosta o femeie pe stradă. Agată, substantiv
Sinonime:
(mineralogie) agat.
Ageamiu (ageamie), adjectiv Sinonime:
începător, novice, debutant, neinițiat, profan; nepriceput, neştiutor.
Ager (ageră), adjectiv Sinonime:
iute, sprinten, vioi, isteţ, deştept, priceput, iscusit, pătrunzător, ingenios, agil.
Agerime, substantiv feminin Sinonime:
sprinteneală, vioiciune, isteţime, deşteptăciune, pătrundere, inteligenţă, agilitate, vivacitate.
Agita, verb Sinonime:
a (se) frământa, a (se) nelinişti, a (se) tulbura, a (se) mișca, a (se) preocupa; a răzvrăti, a revolta.
Agonisi, verb Sinonime:
a strânge, a aduna, a câştiga, a economisi, a-şi face rezerve, a acumula, a pune deoparte.
Agreabil (agreabilă), adjectiv Sinonime:
plăcut, convenabil, bun, confortabil, primitor, comod.
Agrement, substantiv neutru Sinonime:
plăcere, distracţie, divertisment, amuzament.
Agresiv (agresivă), adjectiv Sinonime:
bătăios, războinic, belicos, provocator, combativ.
Ahtiat (ahtiată), adjectiv Sinonime:
setos, însetat, dornic, pasionat de (ceva), avid.
Ai, substantiv masculin (regional)
Sinonime:
(botanică) usturoi; (ai sălbatic) (regional) pur; (aiul şarpelui) (regional) pur.
Aiura, verb Sinonime:
a delira, a vorbi într-aiurea, a-şi pierde şirul, a bate câmpii, a divaga.
Aiureală, substantiv feminin
Sinonime:
aberație, absurditate, aiurare, bazaconie, delir, delirare, dezordine, elucubrație, enormitate, fantasmagorie, prostie, sminteală, stupiditate, tulburare, țicneală, vorbire lipsită de sens, zăpăceală, (familiar și figurat) țăcăneală, (învechit și regional) bâiguială, (învechit și regional) bâiguire.
