Oprobriu, substantiv
Sinonime:
afront, blam, dezaprobare, dezonoare, difamație, dispreț, ignominie, indignitate, infamie, înfierare, reprobare, rușine, vindictă publică, (figurat) lapidare, (figurat) sentință, (variantă greșită) oprobiu.
Oprobiu, substantiv neutru (formă greșită)
Sinonime:
(formă corectă) oprobriu.
Scandal, substantiv neutru
Sinonime:
ceartă, tărăboi, zarvă, gălăgie, vâlvă, harță; indignare, revoltă, oprobriu; infamie, ruşine, josnicie.
Indignitate, substantiv
Sinonime:
abjecție, dezonoare, infamie, lipsă de demnitate, nemernicie, oprobriu, ticăloșie.
Condamnațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
anatematizare, anatemă, anatemizare, blam, cenzură, condamnare, damnare, damnațiune, deportare, deportație, excomunicare, excomunicație, exil, expatriere, maledicție, oprobriu, osândă, pedeapsă, proscripție, proscripțiune, punițiune, reprobație, reprobațiune, sancțiune, (învechit) puniție, (variantă) condamnație.
Lapidare, substantiv
Sinonime:
lapidație, lovire (cu pietre); (figurat) oprobriu.
