Motivare, substantiv
Sinonime:
argument, explicare, explicaţie, justificare, logică, motiv, motivație, noimă, raţiune, rost, scuză, sens, temei.
Cauzalitate, substantiv feminin Sinonime:
condiţionare, interdependenţă, determinare, motivare.
Explicaţie, substantiv feminin Sinonime:
lămurire, clarificare, desluşire, limpezire; informaţie, îndrumare, orientare, explicare; justificare, motivare, motiv, pricină, cauză; expunere, predare, explicare (a unei lecţii, a unei teme).
Justificare, substantiv feminin Sinonime:
îndreptăţire, motivare; dezvinovăţire, explicare, disculpare, dovedire; motiv, temei, raţiune.
Noimă, substantiv feminin
Sinonime:
accepție, bun-simț, cauză, coerență, considerent, conținut, îndreptățire, însemnare, înțeles (adânc), justificare, logică, menire, mobil, motiv, motivare, motivație, obiectiv, pricină, prilej, rațiune, rol, rost, scop, semnificaţie, sens, simbol, șir, tâlc, temei, ţel, țintă, valoare.
Pretext, substantiv neutru Sinonime:
subterfugiu, motivare, scuză, motiv.
Scuza, verb Sinonime:
a prezenta scuze, a se dezvinovăţi, a se justifica, a motiva; a ierta, a scuti, a trece cu vederea. Scuză, substantiv feminin Sinonime:
dezvinovăţire, justificare, motivare; părere de rău.
Scuzare, substantiv
Sinonime:
dezvinovăţire, disculpare, iertare, justificare, motivare, motivaţie, scuză.
Motivaţie, substantiv
Sinonime:
argument, argumentare, cauză, justificare, mobil, motiv, motivare, rezon, scuză; ambiție, determinație, hotărâre, rezoluție, voință.
Pricinuire, substantiv
Sinonime:
animozitate, ceartă, conflict, creare, determinare, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, împotrivire, învrăjbire, litigiu, motiv, motivare, neînțelegere, nemulțumire, neplăcere, ocazie, opoziție, opunere, pretext, pricină, prilej, producere, provocare, rezistență, stârnire, supărare, vrajbă, zâzanie.
Legitimare, substantiv
Sinonime:
identificare, îndreptățire, justificare, legitimație, legitimizare, motivare, motivație, oficializare, rațiune, recunoaștere, temei.
Îndreptăţire, substantiv
Sinonime:
autoritate, calitate, cădere, competență, drept, dreptate, îndrituire, justificare, legitimare, legitimitate, motivare, motivație, rațiune, temei, (învechit) rezon, (învechit) voinicie, (popular) noimă.
Legitimism, substantiv
Sinonime:
legitimitate, (figurat) justificare, (figurat) motivare, (învechit) leghitimitală.
Legitimitate, substantiv
Sinonime:
îndreptățire, justificare, legitimism, motivare, motivație, rațiune, temei, (învechit) leghitimitală, (învechit) pravilnicie.
Legitimație, substantiv
Sinonime:
act, document, hârtie, justificare, legitimare, motivare, (figurat) dovadă, (figurat) probă, (în trecut) condicuță, (învechit) adopție, (învechit) înfiere, (învechit) leghitimație, (învechit) legitimăciune, (învechit) legitimățiune, (rar) legitimațiune.
