Mesteca, verb Sinonime:
a zdrobi, a măcina.
Mestecălău, substantiv (regional)
Sinonime:
făcăleţ, (regional) mestecar, (regional) mestelnic.
Mestecănaş, substantiv
Sinonime:
(botanică) mesteacăn (mic), mesteacăn pufos.
Mestecănet, substantiv
Sinonime:
mestecăniș, (regional) mestecăniște, (regional) mestecărie, (regional) mesteciș, (variantă) mesteacănet.
Mestecăniş, substantiv
Sinonime:
mestecănet, (regional) mestecănişte, mestecărie, mesteciş.
Mestecănişte, substantiv (regional)
Sinonime:
mestecănet, mestecăniş.
Mestecare, substantiv
Sinonime:
amestecare, mestecat.
Mestecărie, substantiv (regional)
Sinonime:
mestecănet, mestecăniș.
Mestecător, substantiv neutru Sinonime:
făcăleţ, mestecău, vergea.
Mestecău, substantiv
Sinonime:
făcăleţ, gură, sucitor, vergea.
Brighidău (brighidaie), substantiv neutru (regional) Sinonime:
bătător, mâtcă, mestecător (pentru lapte).
Făcăleţ, substantiv neutru
Sinonime:
retevei, (popular) melesteu, mestecău, (regional) culeşer, mămăligar, mămăligător, mămăligău, mămăligoi, mestecar, mestecălău, mestelnic, (prin Banat) brucelnic, brucer, (Maramureș) tocănău, (Maramureș şi Transilvania) tocăner, sucitor.
Gumă, substantiv feminin
Sinonime:
cauciuc, elastic, gumilastic, radieră, rășină, (familiar) raşpă, (gumă arabică) clei, (gumă de mestecat) (englezism) chewing-gum, (variantă) gomă.
Gură, substantiv feminin
Sinonime:
afirmaţie, bot, buză, ceartă, chei, clanţă, clobanț, clonț, cuvânt, declaraţie, decolteu, deschidere, deschizătură, dușcă, fleancă, fofelniță, gaură, gălăgie, gât, gâtlej, glas, grai, hanță, harță, îmbucătură, înghiţitură, lamă, (Moldova şi Bucovina) leoapă, leoarbă, mal, margine, mărturisire, meliță, moară, muzicuță, ochi, orificiu, papagal, pas, persoană (care trebuie întreținută), plisc, pupăză, răscroială, râșniță, rât, relatare, sărut, sărutare, scandal, sfadă, sorbitură, spusă, strâmtoare, strigăt, tăiş, trombon, țarcă, țipăt, vad, vorbă, vorbitor, zisă, (argou) mestecău, (argou) muie, (Banat şi Transilvania) flit, (botanică) (gura-lupului) (regional) colțul-lupului; (gură căscată) gură-cască, cască-gură; (învechit) rost, (plural) buze, (regional) mordă, (regional) pieptar.
Masticaţie, substantiv feminin Sinonime:
mestecare, zdrobire, fărâmiţare, zdrumicare, măcinare.
Mânca, verb Sinonime:
a mesteca, a înghiţi; a se hrăni, a se alimenta; (figurat) a omite, a lua; (figurat) a nimici, a răpune, a distruge, a prăpădi; a pişca, a ciupi, a roade, a măcina.
Rumega, verb Sinonime:
a mesteca, a mânca; (figurat) a medita, a gândi, a reflecta.
Amestecare, substantiv
Sinonime:
combinare; mestecare; corcire.
Amestecat, adjectiv
Sinonime:
adunat laolaltă, amalgamat, angrenat, bariolat, combinat, compozit, corcit, diferit, eteroclit, eterogen, felurit, heteroclit, hibrid, împestrițat, încâlcit, încrucișat, încurcat, mestecat, mixat, mixt, panașat, pestriț, reunit, variat, (figurat) confuz, (figurat) nehotărât, (învechit) nedelimitat, (Oltenia) mistrițat, (popular) mistreț, (prin Banat) mistricioi. Amestecat, adverb
Sinonime:
adunat laolaltă, angrenat, combinat, împestrițat, încurcat, pus în legătură, reunit, (învechit) incestuos. Amestecat, substantiv
Sinonime:
amestecare, mestecat.
Chewing-gum, substantiv (englezism)
Sinonime:
gumă de mestecat.
Șterţ (șterțuri), substantiv
Sinonime:
(regional) felinar (portativ), feştilă, fitil, lampă (de mină), opaiţ; băț, făcăleț, mestecău; mătură uzată; basma, broboadă, cârpă (de șters).
Masticațiune, substantiv
Sinonime:
manducație, masticare, masticație, mestecare.
Potroşi, verb (regional)
Sinonime:
a distruge, a mesteca, a nimici, a omorî, a potopi, a prăpădi, a prelucra (prin amestecare), a sfărâma, a trăi de azi pe mâine, a trăi greu, a zdrobi, a zvânta.
Molfăitură, substantiv
Sinonime:
clefăială, clefăit, mestecătură, molfăială, molfăire, molfăit, plescăială, plescăit.
Mesteciş, substantiv (regional)
Sinonime:
mestecănet, mestecăniș.
Remastica, verb
Sinonime:
(despre rumegătoare) a mesteca din nou, a rumega.
Bucăli, verb (regional)
Sinonime:
a mesteca.
Sucăleață, substantiv (regional)
Sinonime:
făcăleț, plăcintar, sucitor, sul, vergea, (popular) mestecău, (regional) melesteu, (regional) plăcintor.
Amestecăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
amestec, amestecare, promiscuitate, (învechit) mestecăciune.
