Fract, substantiv
Sinonime:
buletin de transport, foaie de expediție, fraht, scrisoare de trăsură, taxă de transport.
Fracţie, substantiv
Sinonime:
fracțiune, parte, porțiune, (învechit) sfărâmătură; (fracţie zecimală) număr zecimal.
Fracţiona, verb
Sinonime:
a dedubla, a descompune, a divide, a diviza, a fărămiţa, a fragmenta, a îmbucătăţi, a împărţi, a partaja, a rupe, a scinda, a secționa, a subdiviza.
Fracțional, adjectiv
Sinonime:
fracționist, scizionist.
Fracționar, adjectiv
Sinonime:
parcelar, segmentar.
Fracţionare, substantiv
Sinonime:
împărţire, descompunere, scindare.
Fracţionat, adjectiv
Sinonime:
divizat, fragmentat, îmbucătățit, împărţit, segmentat.
Fracționism, substantiv
Sinonime:
deviaționism, disidență, dizidență, sciziune, secesiune, separatism.
Fracţionist, substantiv și adjectiv
Sinonime:
scizionist.
Fracţiune, substantiv feminin
Sinonime:
(învechit) ruptură, bucată, diviziune, fragment, frântură, grup, parte, porțiune; fracție.
Fractura, verb
Sinonime:
a frânge, a rupe, a zdrobi. Fractură, substantiv
Sinonime:
ruptură, (popular) frântură; (la figurat) despărțire; casură; falie.
Fracturabil, adjectiv
Sinonime:
casabil, fragil, frangibil.
Fracturare, substantiv
Sinonime:
(medicină) frângere, rupere.
Fracturat, adjectiv
Sinonime:
(medicină) frânt, rupt.
Câtime, substantiv feminin Sinonime:
parte, fragment, fracţiune; număr, mărime, volum, cantitate.
Dărab, substantiv neutru (regional)
Sinonime:
bucată, parte, fragment, crâmpei, fracţiune, frântură, porţiune, secţiune, tranşă.
Descompune, verb
Sinonime:
a (se) altera, a (se) decompoza, a (se) desface, a (se) despărți, a (se) destrăma, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) putregăi, a (se) râncezi, a (se) scinda, a (se) separa, a dezmembra, a fermenta, a putrezi, a se acri, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (figurat) a se contracta, (figurat) a se crispa, (învechit și regional) a se sărbezi, (învechit și regional) a se sminti, (prin Banat) a se pâșcăvi, (prin Transilvania) a se scoace, (rar) a (se) dezalcătui, (rar) a (se) putrefia, (regional) a se mocni, (regional) a se zeri.
Despărţire, substantiv feminin
Sinonime:
delimitare, răzleţire, hotărnicire; îndepărtare, distanţare, înstrăinare; separare, divorţ; desprindere, detaşare, izolare, separaţie, (învechit) dezunire, (rar) segregare, segregaţie, descompunere, desfacere, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, (rar) dezalcătuire, compartiment; circă, circumscripţie, secţie.
Falie, substantiv feminin
Sinonime:
casură, crachelură, crevasă, fantă, fisură, fractură, interstițiu, spărtură, renură, ruptură, despicătură, (geologie) paraclază; deficiență, feblețe, slăbiciune.
Fragment, substantiv neutru
Sinonime:
(regional) crâmpot, bucată, corpuscul, crâmpei, diviziune, episod, fracţiune, frântură, parte, porţiune; alineat, extras, pasaj, text.
Fragmenta, verb
Sinonime:
a disocia, a divide, a diviza, a fracţiona, a frânge, a îmbucătăţi, a împărţi, a partaja, a rupe în fragmente, a scinda, a secționa, a segmenta, a subdiviza, a tăia.
Frânge, verb
Sinonime:
a bate, a birui, a curma, a devia, a extenua, a fractura, a înceta, a îndoi, a înfrânge, a întrece, a întrerupe, a învinge, a opri, a rupe, a se refracta.
Frântură, substantiv feminin
Sinonime:
bucată, crâmpei, fărâmă, fracțiune, fragment, frângere, parte, porţiune; blenoragie, fractură, gaură, gonoree, ruptură, spărtură.
Grup, substantiv neutru
Sinonime:
adunare, ansamblu, anturaj, asociație, asortiment, atrupament, bandă, castă, categorie, ceată, cenaclu, cerc, clan, clasă, clică, club, cohortă, colectiv, colecție, comitet, comunitate, confrerie, congregație, coterie, echipă, escuadă, etnie, facţiune, falanster, familie, fanfară, formație, formațiune, fracţiune, gamă, gang, gaşcă, gen, grupare, grupuscul, hoardă, ligă, mișcare, națiune, organizație, partid, pâlc, pluton, popor, populație, rang, reuniune, sectă, secțiune, serie, societate, specie, stol, tabără, tranșă, trib, trupă, uniune, varietate; (matematică) (grup abelian) grup comutativ.
Îmbucătăţire, substantiv feminin
Sinonime:
dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, împărțire, rupere, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (figurat) destrămare, (rar) segmentație.
Număr, substantiv neutru
Sinonime:
bucată, cantitate, ceată, cifră, colectivitate, dimensiune, ediție, exemplar, grup, masă, mărime, mulţime, parte, seamă, spectacol, sumă, talie, total, (învechit) cislă, (număr fracţionar) număr raţional, (număr zecimal) fracţie zecimală; (familiar, locuţiune) (numărul unu) de prima calitate, excelent, fără pereche, fenomenal, strașnic.
Partaj, substantiv neutru Sinonime:
împărţire, divizare, distribuţie, repartizare, diviziune, separare, fracţionare, fragmentare, partiționare, sciziune; dezmembrare.
Partaja, verb Sinonime:
a distribui, a împărţi, a diviza, a fragmenta, a segmenta, a secţiona, a separa, a fracţiona, a repartiza; a repartira.
Parte, substantiv feminin Sinonime:
porţiune, fracţiune, bucată, fragment, felie; cotă, raţie, porţie, contribuţie; constituent, component; regiune, ţinut, loc; margine, latură, extremitate; direcţie, sens.
Rupe, verb Sinonime:
a frânge, a fractura; a se jerpeli, a se zdrenţui, a distruge.
Scinda, verb Sinonime:
a despărţi, a fracționa, a separa, a subdiviza.
Sciziune, substantiv feminin Sinonime:
despărţire, ruptură, fracţionare, divizare, dezbinare, scizionare.
Scrânti, verb Sinonime:
a luxa, a se fractura; (figurat) a se zăpăci, a se ţicni, a-şi pierde dreapta judecată.
Scrântitură, substantiv feminin Sinonime:
luxație, fractură.
Secţiune, substantiv feminin Sinonime:
tăietură, fragmentare, fracţionare; porţiune, parte, despărţământ, sector.
Separa, verb Sinonime:
a despărţi, a desface, a desprinde, a izola, a detaşa, a dezmembra, a disloca, a divide, a diviza, a tăia, a fracţiona, a împărţi, a fragmenta, a secţiona.
Descompunere, substantiv
Sinonime:
desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare, (rar) dezalcătuire; putrefacţie, alterare, râncezire; corupţie, decadenţă, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăţ, dezmembrare, imoralitate, perdiţie, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune.
Despărţi, verb
Sinonime:
a (se) desprinde, a (se) detaşa, a (se) izola, a (se) rupe, a (se) separa, a răzleţi, a divorţa, (învechit şi regional) a despreuna, (învechit) a dezuni, (rar) a (se) segrega, (învechit şi popular) a (se) deosebi, a (se) osebi, a (se) descompune, a (se) desface, a (se) divide, a (se) fracţiona, a (se) împărţi, a (se) scinda, (rar) a (se) dezalcătui, a compartimenta; a dezbina, a învrăjbi.
Dezalcătuire, substantiv
Sinonime:
descompunere, desfacere, despărţire, divizare, fracţionare, împărţire, scindare, separare.
Dezagrega, verb
Sinonime:
a se desface în părțile constitutive, a se dezintegra, a-și pierde coeziunea, a se decompoza, a se diviza, a se fracționa, a se putrifica, a se scinda, a se separa.
Dezalcătui, verb
Sinonime:
a descompune, a desface, a despărţi, a divide, a fracţiona, a împărţi, a scinda.
Diferenţiere, substantiv
Sinonime:
catalogare, deosebire, distincție, diversificație, diviziune, fracționare, individuație, modificație, segmentație, segregaţie, separare, separaţie, transformație, transformare.
Disidenţă, substantiv
Sinonime:
fracționism, eterodoxie, heterodoxie, sciziune, schismă; dezacord, rebeliune, revoltă.
Dividere, substantiv
Sinonime:
divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație.
Divizat, adjectiv
Sinonime:
fracţionat, fragmentat, împărţit, segmentat.
Deviaționism, substantiv
Sinonime:
deviație, disidență, erezie, eterodoxie, fracționism, heterodoxie, originalitate, separatism.
Casură, substantiv
Sinonime:
spărtură, ruptură, fisură, fractură, falie. Cașura, verb
Sinonime:
a cașa, a cașera.
Fărâmițare, substantiv
Sinonime:
atomizat, dezmembrare, dilacerare, fracționare, mărunțire, rupere, sfărâmare, (învechit și regional) smăcinătură, (învechit) crâmpeiere, (învechit) fărâmicare, (învechit) smăcinare, (popular) dumicare, (regional) groire, (variantă) fărămițare, (variantă) fărămițire.
Segmentar, adjectiv
Sinonime:
divizat, fracționar, fragmentar.
Subdiviza, verb
Sinonime:
a dezuni, a disocia, a diviza, a fracționa, a împărți a doua oară, a partaja, a repartiza, a scinda, a secționa, a separa, a subdivide, a subîmpărți.
Fragmentat, adjectiv
Sinonime:
compartimentat, dezmembrat, divizat, fracţionat, îmbucătățit, împărţit, partajat, scindat, secționat, segmentat, separat.
Frângere, substantiv
Sinonime:
frântură, rupere; fracturare.
Frânt, adjectiv
Sinonime:
extenuat, fracturat, rupt, sleit, spart, stricat, zdrobit, zigzagat; (la figurat) învins, înfrânt.
Subdiviziune, substantiv
Sinonime:
cazier, celulă, circumscripție, compartiment, district, diviziune, epocă, eră, etaj, fracțiune, fragment, lot, parcelă, parte, perioadă, porțiune, ramificație, sciziune, secțiune, separație, subîmpărțire, tranșă, varietate.
Segmentaţie, substantiv
Sinonime:
decupaj, dividere, divizare, diviziune, fracţionare, fragmentare, fragmentație, îmbucătăţire, împărţire, (biologie) metamerie, partaj, (biologie) sciziparitate, sciziune, secţionare, segmentare, separație, tăiat, tăiere, (variantă) segmentațiune.
Separatism, substantiv
Sinonime:
autonomism, fracționism, independentism, izolare, izolaționism, secesionism, secesiune.
Dezagregație, substantiv
Sinonime:
decompoziție, degradare, degradație, delabrare, delichescență, destrucție, deteriorare, deteriorațiune, dezagregare, dezintegrare, dezintegrație, dezmembrare, dezorganizare, dezorganizație, dezunire, disjuncție, dislocare, dislocație, disociație, disociere, disoluție, dispersie, diviziune, fracționare, fragmentare, fragmentație, lichefacție, lichefiere, pulverizare, pulverizație, ruptură, scizionare, sciziune, separare, separație.
Jarchină, substantiv
Sinonime:
(regional) bâtă, bucată, ciomag, crâmpei, fracțiune, fragment, frântură, măciucă, parte, porțiune, secțiune, tranșă.
Partitiv, adjectiv
Sinonime:
(gramatică) cantitativ. Părțițiv, adjectiv
Sinonime:
(învechit; despre numeral) fracționar.
Frâmtură, substantiv (învechit)
Sinonime:
bucată, fractură, fracțiune, frântură.
Părtenie, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
bucată, crâmpei, fracțiune, fragment, frântură, parte, porțiune, secțiune, tranșă.
Secţionare, substantiv
Sinonime:
debitare, debitat, dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, scindare, secțiune, segmentare, separare, subdivizare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație.
Segmentare, substantiv
Sinonime:
dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, secționare, segmentație, tăiat, tăiere.
Rupere, substantiv
Sinonime:
abrogare, anulare, aplecare, culegere, descompunere, desfacere, despărțire, desprindere, detașare, fracturare, frângere, izolare, împrăștiere, întrerupere, răsfirare, răzlețire, revărsare, risipire, roadere, rupt, ruptură, separare, sfâșiere, smulgere, spargere, spintecare, spintecat, stricare, surpare, uzare, zdrobire, (figurat) distrugere, (figurat) îndepărtare, (figurat) înstrăinare, (figurat) ruinare, (învechit) împărțire, (învechit) jefuire, (învechit) rumpere, (învechit; la figurat) întristare, (la jocul de cărți) tăiere, (rar) fărâmițare, (regional) sfărâmare.
Îmbucătățit, adjectiv
Sinonime:
fracționat, fragmentat, (medicină) cominutiv.
Fracht, substantiv
Sinonime:
(ieșit din uz) scrisoare de trăsură; (variante) fract, fraht, frahte.
Eșalonare, substantiv
Sinonime:
eșalonat, fracționare, ierarhizare, împărțire, repartizare, segmentare, (variantă) eșelonare.
Separare, substantiv
Sinonime:
delimitare, demarcaj, demarcare, demarcație, descompunere, desfacere, despărțire, despărțit, desprindere, detașare, diferențiere, dihotomie, disjuncție, disjungere, disociație, disociere, divizare, diviziune, divorț, fracționare, hotărnicie, izolare, împărțire, scindare, scizionare, separație, (învechit) dezunire, (popular) despărțenie, (rar) dezalcătuire, (rar) segregare, (rar) segregație.
Șoldeală, substantiv (regional)
Sinonime:
(despre șold) fractură, luxare, luxație, scrântitură; bătaie zdravănă.
