Dumica, verb Sinonime:
a sfărâma, a rupe, a fărămiţa, a ciopârţi; a distruge, a nimici.
Dumicare, substantiv
Sinonime:
fărâmițare, măcinare, savurare, (învechit și popular) ciopârțire, (învechit și regional) nimicire, (învechit și regional) rănire, (învechit și regional) zdrobire, (învechit) dumicătură, (popular) dumicat, (regional) îmbucătură, (variantă) dimicare.
Dumicat, substantiv
Sinonime:
gură, îmbucătură, înghiţitură, muşcătură.
Dumicătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
dumicare, dumicat, (regional) îmbucătură, (variantă) dimicătură.
Ciopârţi, verb
Sinonime:
a tăia în bucăţi, a îmbucătăţi, a sfârteca, a sfâşia, (popular) a căsăpi, (popular) a dumica, (regional) a crâmpoţi, a măcelări, (Moldova, Bucovina şi Banat) a ciocârti, (prin Moldova) a cârnosi, (prin Banat) a cârti, (Moldova şi Bucovina) a hăcui.
Îmbucătură, substantiv feminin Sinonime:
înghiţitură, dumicat.
Fărâmițare, substantiv
Sinonime:
atomizat, dezmembrare, dilacerare, fracționare, mărunțire, rupere, sfărâmare, (învechit și regional) smăcinătură, (învechit) crâmpeiere, (învechit) fărâmicare, (învechit) smăcinare, (popular) dumicare, (regional) groire, (variantă) fărămițare, (variantă) fărămițire.
Smicura, verb
Sinonime:
a biciui, a dezghioca, a dumica, a frânge, a lovi, a mărunți, a pisa, a sdruncina, a sfărâma, a șfichiui, a zdrobi, (figurat) a călca în picioare, (variantă) a smicuri.
Muşcătură, substantiv
Sinonime:
gură, îmbucătură, înghițitură, (popular) dumicat, (prin Transilvania) bușcă; înțepătură, usturime; (botanică) muşcată.
Dămnica, verb
Sinonime:
a dumica.
Dumicuș, substantiv (regional)
Sinonime:
dumicat, îmbucătură, (învechit) dumicătură.
Dimicătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
dumicare, dumicat, (învechit) dumicătură, (regional) îmbucătură.
