Denega, verb
Sinonime:
a contesta, a contrazice, a (se) dezice, a dezavua, a infirma, a nega, a obiecta, a refuza, a respinge, a tăgădui.
Denegație, substantiv
Sinonime:
denegare, denegațiune, dezmințire, infirmare, negare (în justiție).
Inacceptare, substantiv
Sinonime:
denegație, neacceptare, opoziție, recuzație, refuz, rejecție, respingere, veto.
Refutare, substantiv
Sinonime:
combatere, confutație, contradicție, denegație, negație, obiecție, prolepsă, refutaţie, respingere, (învechit) refutațiune.
Negaţie, substantiv
Sinonime:
contestare, denegare, dezmințire, negare, nihilism, refutație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire, (învechit) denegație, (învechit) infirmație, (învechit) negațiune, (învechit) tagă, (învechit) tăgăduință.
Dezagrea, verb
Sinonime:
a displace, a nu agrea, a nu fi de acord, (învechit) a denega.
Dezagreare, substantiv
Sinonime:
denegare, displacere, inacceptare, neacceptare, respingere.
