Deşert, substantiv neutru
Sinonime:
pustiu, pustietate, teren arid, pustă, (rar) pustiire, (regional) pustieşag, (învechit) ariniş, pustiiciune; (deşert de argilă) takâr; (deşert de nisip) erg; (deşert de piatră) hamadă; (anatomie) flămânzare, (popular) bărdăhan, (prin Banat) slabină.
Deşert (deșartă), adjectiv
Sinonime:
gol, pustiu, nelocuit, nepopulat; vanitos, mândru, orgolios; amăgitor, efemer, găunos, iluzoriu, ineficace, ineficient, infructuos, inutil, ireal, înşelător, nefolositor, netrebuincios, neutil, pieritor, schimbător, scorburos, temporar, trecător, van, vremelnic, zadarnic.
Deșerta, verb
Sinonime:
a goli, a scoate, a elimina, a descărca.
Deşertăciune, substantiv feminin
Sinonime:
orgoliu, vanitate, inutilitate, nimic, nimicnicie, zădărnicie, (învechit) mişelie, nimicie.
Deşertare, substantiv
Sinonime:
descărcare, golire, deșertat.
Deşertat, substantiv
Sinonime:
descărcare, golire. Deşertat, adjectiv
Sinonime:
golit, descărcat.
Deșertațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
deșertăciune.
Deșertic, adjectiv
Sinonime:
arid, de deșert, infertil, pustiu, steril, (variantă) dezertic.
Deșerticol, adjectiv
Sinonime:
(botanică) eremofil.
Deșertifica, verb
Sinonime:
a pustii, (figurat) a se depopula.
Deșertificare, substantiv
Sinonime:
pustiire, (figurat) depopulare.
Arid (aridă), adjectiv Sinonime:
uscat, sec, sterp, nisipos, neroditor, pustiu, deşertic, vid, steril; (figurat) sărac, lipsit de farmec, fad; neatrăgător.
Ariditate, substantiv feminin Sinonime:
uscăciune, pustietate, deşert, sterilitate; sărăcie.
Descărca, verb
Sinonime:
a scăpa de, a se uşura; a se dezlănţui, a se revărsa, a deşerta, a goli, (rar) a vida, (popular) a zvânta, (învechit şi regional) a scurge, (prin vestul Munteniei) a sicni; a trage, (învechit şi popular) a slobozi.
Fum, substantiv neutru
Sinonime:
brumă, ceață, dezinfectare, emanație, exhalație, fumerolă, fumigație, gaz, mofetă, negură, pâclă, praf, smog; (învechit) casă, cămin, gospodărie; (figurat) amăgire, deșertăciune, înceţoşare, întunecare; (figurat, la plural) aroganţă, făloșenie, fudulie, împăunare, înfumurare, îngâmfare, preţiozitate, trufie.
Găunos (găunoasă), adjectiv
Sinonime:
buturos, cariat, chitrofor, fără miez, găurit, gol, scobit, scorburos, sec, stricat, (figurat) lipsit de caracter, (figurat) nevaloros, (învechit și regional) scorboroșit, (rar) deșert, (regional) bortos, (regional) boșturos, (regional) budugănios, (regional) buștihos, (regional) corobăios, (regional) corobănos, (regional) scrobos, (regional) stupos.
Gol (goală), adjectiv
Sinonime:
autentic, desculț, despuiat, deșert, dezbrăcat, exact, golit, lipsit de conținut, neacoperit, neîncărcat, nelocuit, neocupat, nescris, neumblat, nud, pleșuv, pustiu, secat, secătuit, simplu, vid, (astăzi rar) sleit; (figurat) sărac, neavut, golaş; (figurat) sec, fără conţinut, fără fond.
Goli, verb
Sinonime:
a descărca, a despuia, a deşerta, a dezbrăca, a dezgoli, a evacua, a jefui, a prăda, a rămâne gol, a seca, a secătui, a vărsa, (astăzi rar) a slei; (familiar) a evacua fecalele, a urina.
Infructuos (infructuoasă), adjectiv
Sinonime:
fără rezultate, fără roade, ineficace, ineficient, inoperant, inutil, neeficace, nefertil, nefolositor, nefructuos, netrebuincios, neutil, oțios, steril, superfluu, van, zadarnic, (figurat) deșert, (figurat) gratuit, (figurat) sterp, (învechit) netrebnic, (învechit) prisoselnic, (învechit) prisositor.
Mişelie, substantiv feminin
Sinonime:
abjecție, deșertăciune, fărădelege, ignominie, infamie, inutilitate, josnicie, lipsă, mârșăvie, mizerie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, nevoie, nimic, sărăcie, ticăloşie, turpitudine, zădărnicie, (figurat) murdărie, (învechit) bazaconie, (învechit) blestemăciune, (învechit) nebunie, (învechit) necurat, (învechit) necurăție, (învechit) necurățire, (învechit) nimicnicie, (învechit) păgânătate, (învechit) păgânie, (învechit) verigășie, (popular și familiar) parșivenie, (popular) becisnicie, (popular) blestemăție, (popular) scârnăvie, (popular) spurcăciune, (rar) scelerație, (regional) mârșăvenie.
Nimicnicie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
deşertăciune, inutilitate, nimic, zădărnicie, (învechit) mișelie, (învechit) nimicie.
Pustietate, substantiv feminin Sinonime:
pustiu, deşert, pustă; (figurat) singurătate, solitudine, izolare.
Pustiu (pustie), adjectiv Sinonime:
necultivat, neîngrijit, nelocuit, părăginit, ruinat, părăsit; nepopulat, deşert, gol, vid; (figurat) fără rost, fără sens, zadarnic; singur, izolat, stingher.
Sec (seacă), adjectiv Sinonime:
uscat, arid, neproductiv, deşert; (figurat) fără sens, van, zadarnic; prost, tembel, tâmpit, absurd.
Steril (sterilă), adjectiv Sinonime:
sterp, neroditor, neproductiv, nefertil, deşert; pustiu, sec, (învechit) lovit de stârpiciune; (figurat) infructuos, nefolositor, zadarnic, inutil, van, ineficace; dezinfectat, antiseptic, igienic.
Turna, verb Sinonime:
a vărsa, a răsturna, a deşerta; (figurat) a potrivi, a aranja, a croi; a compune, a redacta, a formula; (figurat) a denunța, a reclama, a pârî.
Vacuitate, substantiv feminin Sinonime:
spaţiu gol, vid, deşert.
Van (vană), adjectiv Sinonime:
zadarnic, degeaba, fără sens, în deşert.
Vanitos (vanitoasă), adjectiv
Sinonime:
arogant, fudul, infatuat, insolent, încrezut, înfumurat, îngâmfat, orgolios, pretențios, prezumțios, trufaș, țanțoș, (figurat) deşert.
Vid (vidă), adjectiv
Sinonime:
deşert, gol, mort, necultivat, nelocuit, neocupat, nul, pustiit, pustiu, sălbatic, (figurat) fără expresie, (figurat) şters, (învechit și popular) sec, (învechit și popular) secat, (învechit și regional) săcret, (învechit) pustiicios.
Zadarnic (zadarnică), adjectiv Sinonime:
inutil, van, fără rost, deşert, fără folos, fără întrebuinţare.
Zădărnicie, substantiv feminin Sinonime:
nefolos, inutilitate, deşertăciune; vanitate, trufie, îngâmfare, ambiţie.
Cămilă, substantiv
Sinonime:
(zoologie) dromader, bactriană, (figurat) corabia deşertului.
Descărcare, substantiv
Sinonime:
descărcat, deşertare, deşertat, golire, golit; tragere, (învechit şi popular) slobozire.
Descărcat, substantiv
Sinonime:
descărcare, deșertare, golire, vidare.
Erg, substantiv
Sinonime:
(geografie) deşert de nisip, dună.
Flămânzare, substantiv (regional)
Sinonime:
(anatomie) deșert, ie, (Basarabia) uză, (învechit și regional) pohoială, (învechit) iie, (popular) bărdăhan, (prin Banat) slabină; (regional) cobie, cof, coștoafă, dobă, pocâlteală, puvuială, scof, sec, slabiță, slăbie.
Inanitate, substantiv
Sinonime:
deșertăciune, futilitate, inutilitate, vanitate, zădărnicie.
Hamadă, substantiv
Sinonime:
(geografie) deşert de piatră, podiș pietros deșertic.
Dezertic, adjectiv
Sinonime:
deșertic.
Necultivat, adjectiv
Sinonime:
deşert, gol, incult, înţelenit, neexploatat, nelucrat, primitiv, pustiit, pustiu, sălbatic, vid, virgin, (învechit şi regional) săcret, (învechit) pustiicios.
Golire, substantiv
Sinonime:
descărcare, despuiere, deșertare, dezbrăcare, dezgolire, evacuare.
Săcret, adjectiv
Sinonime:
afurisit, ascuns, blestemat, câinos, deşert, dosit, dosnic, ferit, gol, hain, izolat, îndrăcit, lăturalnic, necălcat, necultivat, nelocuit, nepopulat, nestrăbătut, neumblat, pustiu, rău, retras, sălbatic, singuratic, tainic, tăinuit, ticălos, vid. Săcret, substantiv
Sinonime:
afurisit, blestemat, câinos, hain, îndrăcit, rău, ticălos.
Nefructuos, adjectiv
Sinonime:
fără rezultate, fără roade, ineficace, ineficient, infructuos, inoperant, inutil, neeficace, nefertil, nefolositor, netrebuincios, neutil, oțios, steril, superfluu, van, zadarnic, (figurat) deșert, (figurat) gratuit, (figurat) sterp, (învechit) netrebnic, (învechit) prisoselnic, (învechit) prisositor.
Pustieşag, substantiv
Sinonime:
calamitate, catastrofă, deșert, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustietate, pustiire, pustiu, sinistru, urgie; ogor lăsat în paragină, pământ necultivat.
Pustiicios, adjectiv
Sinonime:
deșert, devastator, dezastruos, distructiv, distrugător, gol, necultivat, nelocuit, nepopulat, nimicitor, pustiitor, pustiu, ruinător, sălbatic, vid.
Pustiiciune, substantiv
Sinonime:
calamitate, catastrofă, deșert, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustietate, pustiire, pustiu, sinistru, urgie.
Pustiire, substantiv
Sinonime:
deşert, devastare, dezastru, distrugere, nimicire, pustietate, pustiu.
Inutilitate, substantiv
Sinonime:
balivernă, deşertăciune, futilitate, inanitate, ineficacitate, lipsă de utilitate, (învechit) mişelie, neutilitate, nimic, nimicie, nimicnicie, redundanţă, vanitate, zădărnicie.
Infertil, adjectiv
Sinonime:
arid, deșertic, improductiv, infecund, infructuos, ingrat, inutil, necultivabil, neproductiv, neroditor, sărac, steril, sterp, van, zadarnic.
Slăbie, substantiv
Sinonime:
(învechit) anemie, debilitate, deșert, flămânzare, șold; cusur, defect, epuizare, extenuare, istoveală, istovire, meteahnă, nărav, patimă, secătuială, sfârșeală, slăbiciune, sleire, surmenaj, surmenare, viciu, vlăguire; (regional) lipsă (de avere), neavere, nevoie, sărăcie.
Sicni, verb
Sinonime:
(regional) a descărca, a deșerta, a goli, a seca.
Netrebuincios, adjectiv
Sinonime:
ineficace, ineficient, infructuos, inoperant, inutil, nefolositor, nenecesar, neutil, oțios, redundant, superfluu, van, zadarnic, (învechit) netrebnic, (învechit) prisoselnic, (învechit) prisositor; (figurat) deșert, gratuit, parazit, parazitar, steril, sterp.
Vanitate (vanități), substantiv
Sinonime:
ambiție neîntemeiată, aroganță, fatuitate, gloriolă, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, ostentație, pretenție, suficiență, trufie, țanțoșie; (la plural) deșertăciune, futilitate, himeră, inanitate, insignifianță, inutilitate, zădărnicie.
Neeficient, adjectiv
Sinonime:
deșert, gratuit, ineficace, ineficient, infructuos, inoperant, inutil, nefolositor, neproductiv, netrebuincios, neutil, oțios, steril, sterp, superfluu, van, zadarnic, (învechit) netrebnic, (învechit) prisoselnic, (învechit) prisositor.
Ineficient, adjectiv
Sinonime:
deșert, gratuit, ineficace, infructuos, inoperant, inutil, neeficient, nefolositor, netrebuincios, neutil, oțios, steril, sterp, superfluu, van, zadarnic, (învechit) netrebnic, (învechit) prisoselnic, (învechit) prisositor.
Nimicie, substantiv (învechit)
Sinonime:
deșertăciune, inutilitate, nimic, nimicnicie, zădărnicie, (variantă) nimiccie.
Vida, verb
Sinonime:
a aneantiza, a descărca, a deşerta, a face vid, a goli, a lipsi complet de aer.
Nefertil, adjectiv
Sinonime:
arid, deșertic, improductiv, infecund, infertil, neproductiv, neroditor, nerodnic, sărac, sărăcăcios, sec, slab, steril, sterp, (învechit) neproducător, (învechit) sterpos, (Transilvania) macru.
Nefolositor, adjectiv
Sinonime:
ineficace, ineficient, infructuos, inoperant, inutil, netrebuincios, neutil, oțios, superfluu, van, zadarnic, (figurat) deșert, (figurat) gratuit, (figurat) steril, (figurat) sterp, (învechit) netrebnic, (învechit) prisoselnic, (învechit) prisositor.
Nelocuit, adjectiv
Sinonime:
deșert, gol, nepopulat, pustiu, (învechit și regional) săcret, (învechit) pustiicios.
Nepopulat, adjectiv
Sinonime:
deșert, gol, nelocuit, pustiu, (învechit și regional) săcret, (învechit) pustiicios.
Pohoială, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
albeaţă, cataractă, deșert, flămânzare, prapur, vintre, (învechit) pohoeală, (învechit) povoială.
Takâr, substantiv
Sinonime:
(geografie) deşert de argilă.
Nălucință, substantiv (învechit)
Sinonime:
deșertăciune, farmec, vanitate, vrajă.
Știolnă, substantiv (regional)
Sinonime:
deșert (la cal), galerie (în mină), lutărie, (regional) știoalnă.
Abandonat, adjectiv
Sinonime:
delăsat, deșertat, fără familie, inutilizat, lăsat în paragină, nefrecventat, nepopulat, neterminat, părăsit, repudiat, uitat, vid, (învechit și popular) oropsit, (învechit și regional) năpustit. Abandonat, substantiv
Sinonime:
abandon, renunțare.
Nefrecventat, adjectiv
Sinonime:
delăsat, deșert, nepopulat, neutilizat.
Tebaidă, substantiv
Sinonime:
deșert, schimnicie.
Areic, adjectiv
Sinonime:
(geologie) arid, deșertic, dezertic, lipsit de apă, secetos, uscat.
Arenizare, substantiv
Sinonime:
deșertificare.
Semiarid, adjectiv
Sinonime:
aproape deșert, semideșertic, subdeșertic.
Subdeșertic, adjectiv
Sinonime:
aproape deșert, semiarid.
Slabiță, substantiv (regional)
Sinonime:
(la animale) deșert, flămânzare, slabină.
Iie, substantiv (învechit)
Sinonime:
(la vite) deșert, flămânzare, stinghie; (la bou) gușă, salbă; (la om) cimț, măruntaie, rărunchi, viscere; (la cal) chișiță; (variante) ie, (Banat) iu.
Înșelător, substantiv
Sinonime:
escroc, fraudator, fripon, hoț, impostor, păcălici, pungaș, seducător, șarlatan, șnapan, (familiar) coțcar, (familiar) pehlivan, (familiar) pișicher, (figurat) panglicar, (figurat) papugiu, (figurat) scamator, (învechit și popular) șălar, (învechit și popular) șălărel, (învechit și regional) mafler, (învechit și regional) pârlaci, (învechit) calpazan, (învechit) calpuzan, (învechit) diavol, (învechit) geambaș, (învechit, în Moldova) șuler, (Moldova, Bucovina și Dobrogea) șalvir, (popular și familiar) pezevenchi, (popular și familiar) potlogar, (rar) pârlea, (regional) ciolar, (regional) pasmarghiol, (regional) potcaș. Înșelător, adjectiv
Sinonime:
ademenitor, amăgitor, deluzoriu, fraudatoriu, iluzoriu, incorect, insidios, mincinos, mințitor, neîntemeiat, păcălitor, perfid, seducător, specios, viclean, (figurat) deșert, (figurat) rabinic, (figurat) șugubăț, (figurat) vulpesc, (învechit și regional) părut, (învechit) amăgelnic, (învechit) balamut, (învechit) capțios, (învechit) celuitor, (învechit) înșelăcios, (învechit) lăstitoriu, (învechit) marafetos, (învechit) mângăicios, (învechit) părăros, (învechit) prilăsteț, (învechit) prilăstitor, (învechit) prilesteț, (învechit, în Transilvania) alnic, (Muntenia) mâglisitor, (rar) momitor, (rar) părelnic, (regional) cofaș, (regional) hichetău, (regional) hitetău, (regional) îmbăguiat, (Transilvania și Banat) cealău.
Pustieciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
deșert, pustiu, (învechit) pustiiciune.
Deșartaciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
deșertăciune. Deșartăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
deșertăciune. Deșărtăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
deșertăciune.
Dișărtăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
deșertăciune.
Deșirtare, substantiv (regional)
Sinonime:
deșertare.
