Cuvânt, substantiv neutru
Sinonime:
vorbă, zicere, spusă, trigramă; cuvântare, discurs, conferinţă; promisiune, făgăduială; punct de vedere, opinie, părere; (figurat) motiv, raţiune, cauză; veste, informaţie, zvon, termen, (livresc) verb, vocabulă, (regional) boace, grai, limbă, parolă, vorbire, voroavă; (cuvânt imitativ) onomatopee; (la plural) text; cazanie, intervenţie; (cuvânt introductiv) introducere; (cuvânt înainte) prefaţă; afirmaţie, angajament, glas, pretext; acord, aranjament, combinaţie, considerent, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, mobil, pact, pricină, prilej, ştire, temei, tranzacţie.
Cuvânt-valiză, substantiv
Sinonime:
(lingvistică) cuvânt telescopat, cuvânt telescopizat, haplologie.
Cuvânta, verb Sinonime:
a vorbi, a grăi, a zice, a spune; a ţine un discurs, a conferenţia, a expune.
Cuvântar, substantiv
Sinonime:
dicţionar, lexicon, vocabular.
Cuvântare, substantiv feminin
Sinonime:
alocuțiune, comunicare, conferință, cugetare, cuvânt, declarare, discurs, enunțare, exprimare, expunere, fală, grăire, predică, spunere, zicere, (familiar și depreciativ) logos, (învechit) conversație, (învechit) prefață, (învechit) rațiune, (învechit) voroavă, (popular) vorbă, (popular) vorbire.
Cuvântăreţ, adjectiv
Sinonime:
(rar) cuvântător, vorbitor.
Cuvântariu, substantiv (învechit)
Sinonime:
cuvânt.
Cuvântător, adjectiv
Sinonime:
orator, vorbitor. Cuvântător, substantiv
Sinonime:
conferenţiar, orator, vorbitor; procurator, avocat.
Cheie (chei), substantiv feminin
Sinonime:
deschizător (de conserve), întinzător, paspartu, robinet, șperaclu; acordor, cordar, strună, croșetă, dantelă; bază, piatră unghiulară; alegorie, clarificare, cuvânt șablon, deslușire, dezlegare, elucidare, explicare, lămurire, limpezire, mijloc, precizare, rezolvare, secret, simbol, soluție, soluționare; (la plural) defileu, strâmtoare, trecătoare, vale.
Combinaţie, substantiv feminin
Sinonime:
acord, amalgam, amestec, aranjament, asociere, calcul, combinare, compus, contract, convenție, corp compus, gând, idee, intenție, îmbinare, împreunare, îngemănare, întâlnire de dragoste, înțelegere, învoială, învoire, legământ, manevră, melanj, mixtură, pact, plan, proiect, reunire, sinteză, socoteală, tranzacție, unire, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit) așezământ, (învechit) cuvânt, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Muntenia) prinsoare, (variantă) combinațiune.
Conferinţă, substantiv feminin Sinonime:
cuvântare, expunere orală; reuniune, consfătuire, convorbire, întrunire, congres.
Consemn, substantiv neutru
Sinonime:
comandament, cuvânt de ordine, directivă, dispoziţie, ghid, instrucțiune, lozincă, manual, mod de operare, ordin, parolă, procedură, regulament, regulă, vademecum; pedeapsă, privațiune, (învechit) privație, (învechit) puniție; (învechit) consigniu.
Discurs, substantiv neutru
Sinonime:
apologism, expunere, cuvântare, alocuţiune, cuvânt, (englezism) speech, (popular) vorbă, vorbire, (învechit) voroavă, logos; (discurs funebru) oraţie funebră, (învechit) propovedanie.
Expresie, substantiv feminin
Sinonime:
alegorie, clișeu, exprimare, expunere, formulare, formulă, grup de cuvinte, idiotism, limbaj, locuțiune, vorbire, cuvânt, metaforă, sintagmă, slogan, termen, vocabulă, vorbă, (popular) zicere; înfăţişare, mimică, privire, figură, formă, fizionomie, mască; (expresie identic-adevărată) tautologie, (expresie validă) tautologie.
Făgăduială, substantiv feminin
Sinonime:
angajament, asigurare, cuvânt, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (învechit și regional) juruită, (învechit) făgădueală, (învechit) promitere, (învechit) sfătuit, (Moldova) juruință, (regional) făgadă, (Transilvania) făgădaș, (turcism învechit) bacalâm.
Glas, substantiv neutru
Sinonime:
canon, cânt, ciripit, cuvânt, ghiers, grai, gură, ştire, termen, ton, veste, voce, vorbă, (învechit) rost, (livresc) verb, (popular) limbă, (regional) boace.
Grai, substantiv neutru
Sinonime:
accent, alocuțiune, argou, cuvânt, dialect, discurs, glas, idiom, învoială, limbaj, limbă, proverb, rostire, târguială, termen, verb, voce, vorbă, vorbire, zicală.
Grăi, verb
Sinonime:
a boteza, a conveni, a cuvânta, a denumi, a exprima prin grai, a glăsui, a intitula, a înţelege, a porecli, a reda prin cuvinte, a rosti, a scoate, a se chema, a se învoi, a se numi, a se pune de acord, a spune, a supranumi, a vorbi, a zice.
Grăire, substantiv feminin (învechit) Sinonime:
vorbă, cuvânt, zisă, zicere, spusă.
Gură, substantiv feminin
Sinonime:
afirmaţie, bot, buză, ceartă, chei, clanţă, clobanț, clonț, cuvânt, declaraţie, decolteu, deschidere, deschizătură, dușcă, fleancă, fofelniță, gaură, gălăgie, gât, gâtlej, glas, grai, hanță, harță, îmbucătură, înghiţitură, lamă, (Moldova şi Bucovina) leoapă, leoarbă, mal, margine, mărturisire, meliță, moară, muzicuță, ochi, orificiu, papagal, pas, persoană (care trebuie întreținută), plisc, pupăză, răscroială, râșniță, rât, relatare, sărut, sărutare, scandal, sfadă, sorbitură, spusă, strâmtoare, strigăt, tăiş, trombon, țarcă, țipăt, vad, vorbă, vorbitor, zisă, (argou) mestecău, (argou) muie, (Banat şi Transilvania) flit, (botanică) (gura-lupului) (regional) colțul-lupului; (gură căscată) gură-cască, cască-gură; (învechit) rost, (plural) buze, (regional) mordă, (regional) pieptar.
Imprecaţie, substantiv feminin Sinonime:
blestem, injurie, proferare, înjurătură, cuvânt greu.
Interveni, verb Sinonime:
a acţiona, a întreprinde; a lua cuvântul, a participa, a se amesteca; a surveni, a se întâmpla, a se isca, a se ivi.
Intervenţie, substantiv feminin Sinonime:
operaţie, acţiune; amestec, participare, demers, luare de cuvânt, vorbire.
Introducere, substantiv feminin Sinonime:
băgare, vârâre; includere, inserare, înglobare, adaos; instituire, stabilire, fixare; prefaţă, cuvânt înainte, predoslovie.
Învoială, substantiv feminin
Sinonime:
acord, angajament, angajare, aprobare, aranjament, asentiment, aviz, combinație, condiție, consimţământ, consimțire, contract, convenţie, împăcare, încuviințare, îngăduință, îngăduire, înţelegere, învoire, legământ, pact, permisie, permisiune, tranzacție, voie, voință, vorbă, vrere, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit și regional) poslușanie, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) așezământ, (învechit) concesie, (învechit) concurs, (învechit) cuvânt, (învechit) pozvol, (învechit) sfat, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (învechit) volnicie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Banat) pogoadă, (prin Muntenia) prinsoare, (prin Oltenia și Banat) pogodeală, (regional) tocmă.
Juruinţă, substantiv feminin
Sinonime:
angajament, asigurare, cuvânt, fagăduială, făgăduință, jurământ, legământ, promisiune, vorbă.
Limbă, substantiv feminin
Sinonime:
limbaj, vorbire, cuvânt, verb; grai, glas, subgrai; (învechit) informaţie, relaţie, veste, ştire; (învechit) popor, neam, naţiune.
Literatură, substantiv feminin
Sinonime:
arta cuvântului, beletristică, bibliografie, poezie, proză, roman, scriere, teatru, (depreciativ) autorlâc, (învechit) scrieri frumoase, (învechit) scriitorie, (la plural) litere, (la plural) scrisori, (literatură de anticipație) science-fiction, (literatură populară) folclor, (literatură științifico-fantastică) science-fiction.
Logos, substantiv neutru Sinonime:
cuvântare, discurs, cuvânt, expunere.
Parol, interjecție Sinonime:
pe cuvânt, zău, pe onoare, pe cinstea mea.
Parolă, substantiv feminin Sinonime:
convenţie, secret; cuvânt, vorbă; şuetă, conversaţie, cozerie, discuţie, taifas, taclale.
Parolist (parolistă), adjectiv Sinonime:
(familiar) prob, de cuvânt, cinstit, corect.
Pledoarie, substantiv feminin Sinonime:
apărare, apologie, discurs, cuvântare.
Preambul, substantiv neutru Sinonime:
introducere, capitol introductiv, precuvântare, cuvânt înainte; expunere, explicație, lămurire.
Precuvântare, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
cuvânt introductiv, cuvânt înainte, cuvântare, discurs, introducere, prefaţă, prolog, (învechit) predoslovie.
Predica, verb Sinonime:
a cuvânta, a propovădui; a învăţa, a moraliza. Predică, substantiv feminin Sinonime:
(figurat) morală, dăscăleală, îndrumare, îndemn.
Predoslovie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
cuvânt introductiv, cuvânt înainte, introducere, precuvântare, prefață, prolog; (variante) preadislovie, preadoslovie, preaduslovie, predislovie, pridislovie.
Prefață, substantiv feminin
Sinonime:
cuvânt introductiv, cuvânt înainte, didascalie, frontispiciu, introducere, precuvântare, predoslovie, preliminar, preludiu, procuvântare, prodrom, prolog, (grecism învechit) proimion, (învechit) introducţie, (livresc) preambul, (plural) prolegomene. Prefața, verb
Sinonime:
a anunța (un eveniment), a deschide, a inaugura cu un discurs, a introduce, a înzestra cu o prefață, a preluda, a prezenta printr-o prefață, a se afla la început.
Prelegere, substantiv feminin
Sinonime:
curs, lecţie, conferinţă, expunere, (învechit) prelecţie, propunere, cuvânt.
Recita, verb
Sinonime:
a declama, a psalmodia, a rosti, a spune (versuri), (popular) a cuvânta, (rar) a debita.
Reprezentant (reprezentantă), substantiv masculin şi feminin
Sinonime:
agent, ales, ambasador, avocat, brocăr, comis-voiajor, consul, corespondent, curtier, delegat, deputat, diplomat, emisar, eșantion, exemplar, exemplu, exponent, intermediar, împuternicit, înalt funcționar, înfățișător, însărcinat, legat, mandatar, mediator, mesager, ministru, misionar, model, negociator, nunțiu, parlamentar, persona grata, plasator, plenipotențiar, purtător de cuvânt, reprezentator, rezident, senator, sindic, sol, specimen, trimis, voiajor, (figurat) interpret, (învechit) ispravnic, (învechit) mandator, (învechit) misit, (învechit) reprezentante, (învechit) rugător, (învechit) solitor.
Spusă, substantiv feminin (popular) Sinonime:
vorbă, cuvânt, mărturisire, destăinuire.
Termen, substantiv neutru Sinonime:
soroc, dată; limită, sfârșit. Termen, substantiv masculin Sinonime:
cuvânt, expresie, denumire, vocabulă.
Tiradă, substantiv feminin Sinonime:
discurs, cuvântare, retorică, oratorie.
Viers, substantiv neutru (popular)
Sinonime:
arie, cânt, cântare, cântat, cântec, ciripit, cuvânt, glas, melodie, timbru, ton, voce, (popular) ghiers, (variantă) vers, (variantă) virș.
Vocabulă, substantiv feminin Sinonime:
cuvânt, vorbă.
Vorbă, substantiv feminin Sinonime:
cuvânt, grai, vocabulă; convorbire, conversaţie, discuţie, taifas; promisiune, făgăduinţă; zvon, veste, ştire, informaţie; zicală, zicătoare; proverb, expresie; înţelegere, învoială, târguială, acord, tocmeală.
Vorbi, verb Sinonime:
a spune, a zice, a grăi, a cuvânta, a discuta; (reflexiv) a se sfătui, a se înţelege, a se învoi.
Vorbire, substantiv feminin Sinonime:
limbaj, limbă, exprimare, rostire, cuvântare.
Zicere, substantiv feminin Sinonime:
cuvânt, vorbă, vorbire; expresie, zicală, zicătoare, maximă, aforism.
Zisă, substantiv feminin
Sinonime:
afirmaţie, aserțiune, cuvânt, declarație, mărturisire, propoziție, proverb, relatare, spusă, vorbă, zicală, zicătoare, (învechit) voroavă, (astăzi rar) parolă, (figurat) gură; (învechit) îndemn, ordin, poruncă, sfat.
Adresa, verb
Sinonime:
a expedia, a înainta, a orienta către cineva, a prevedea cu adresă, a trimite direct; a (se) exprima, a face apel la, a formula, a lua cuvântul, a vorbi cuiva.
Adresă, substantiv
Sinonime:
destinație, domiciliu, loc, (la plural) coordonate; dexteritate, îndemânare, pricepere; (informatică) pointer; petiție, scrisoare oficială, (învechit) mehtup; (adresă electronică) e-mail, poștă electronică.
Afirma, verb
Sinonime:
a declara, a mărturisi, a relata, a spune, a zice, (popular) a cuvânta, (învechit) a mărturi; a se auzi, a se spune, a se şopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (învechit) a (se) suna, (reg.) a se slomni; a manifesta; a susţine; a se evidenţia, a se impune, a se remarca.
Afirmaţie, substantiv
Sinonime:
adeverire, afirmare, aserţiune, atestare, confirmare, cuvânt, declarare, declaraţie, demonstrare, demonstrație, mărturie, mărturisire, propoziţie, reafirmare, spunere, spusă, susținere, teoremă, teză, vorbă, zisă, (învechit) afirmațiune, (învechit) voroavă, (rar) parolă.
Angajament, substantiv
Sinonime:
asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (învechit şi regional) juruită, (regional) făgadă, (Transilvania) tagădaş, (Moldova) juruinţă, (învechit) promitere, sfătuit, (turcism învechit) bacalâm; îndatorire, obligaţie, sarcină, (popular) legătură.
Palindrom, substantiv
Sinonime:
(cuvânt sau grup de cuvinte care se poate citi în cele două sensuri) cuvânt inversat; frază inversată.
Chiriacodromion, substantiv
Sinonime:
cazanie, cuvânt, omilie, predică.
Neologism, substantiv
Sinonime:
(lingvistică) cuvânt nou, sens nou, novicism.
Conectiv, adjectiv
Sinonime:
conjunctiv, reunificator, unificator. Conectiv, substantiv
Sinonime:
conector, functor, operator; conjuncție, cuvânt, prepoziție; (botanică) țesut celular.
Conferenţiar, substantiv
Sinonime:
orator, sentențios, vorbitor, (rar) cuvântător.
Copulă, substantiv
Sinonime:
cuvânt de legătură; verb copulativ. Copula, verb
Sinonime:
a se împreuna, a se acupla.
Alocuțiune, substantiv
Sinonime:
discurs, cuvântare ocazională scurtă.
Dicţionar, substantiv
Sinonime:
enciclopedie, glosar, lexic, lexicon, nomenclatură, repertoar, repertoriu, tezaur, vocabular; (învechit) condică, cuvântar, vorbar.
Substantiv, substantiv
Sinonime:
nume, nume comun, nume propriu, categorie gramaticală, unitate lexicală, cuvânt.
Didahie, substantiv
Sinonime:
cazanie, cuvânt, învățătură, morală, omilie, predică.
Onomatopee, substantiv
Sinonime:
(lingvistică) cuvânt imitativ, mimologie.
Făgadă, substantiv
Sinonime:
angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă.
Făgădaş, substantiv
Sinonime:
angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă.
Lexem, substantiv
Sinonime:
cuvânt, lexie, monem, morfem lexical, rădăcină, semantem, unitate lexicală.
Plurativ, substantiv
Sinonime:
cuvânt fără singular; (locuțiune latină) plurale tantum, (la plural) pluralia tantum.
Verb, substantiv
Sinonime:
categorie gramaticală, cuvânt, glas, grai, gură, limbaj, locuțiune, parolă, sintagmă, termen, voce, vorbă.
Inițială, substantiv
Sinonime:
literă (cu care începe un cuvânt), majusculă.
Poroganie, substantiv
Sinonime:
cuvântare, istorie hazlie, palavră, pătăranie, pățanie, snoavă, (variantă) porogănie.
Ultimat, substantiv (învechit)
Sinonime:
exigență imperativă, hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt, ultimatum.
Latinism, substantiv
Sinonime:
cuvânt de origine latină, împrumut din limba latină.
Hapax, substantiv
Sinonime:
cuvânt ad-hoc, hapax legomenon.
Proimion, substantiv
Sinonime:
cuvânt introductiv, cuvânt înainte, introducere, prefață, prolog.
Propovedanie, substantiv
Sinonime:
cazanie, cuvânt, discurs funebru, omilie, orație funebră, predică, propovăduire.
Predicare, substantiv
Sinonime:
cazanie, cuvânt, omilie, predică, propovăduire.
Predicaţie, substantiv
Sinonime:
butadă, cazanie, cuvânt, discurs, exhortație, omilie, predică, propovăduire, (variantă) predicațiune.
Exortațiune, substantiv
Sinonime:
cuvântare, discurs; imbold, încurajare, îndemn, înflăcărare; (variante) exhortație, exhortațiune, exortație.
Novicism, substantiv
Sinonime:
cuvânt nou, împrumut lexical recent, neologism, străinism.
Juruită, substantiv
Sinonime:
angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduință, legământ, promisiune, vorbă.
Promitere, substantiv
Sinonime:
angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduință, legământ, promisiune, vorbă.
Afirmațiune, substantiv
Sinonime:
afirmație, alegație, aserțiune, atestație, comunicație, confirmație, cuvânt, declarație, mărturisire, proclamație, propoziție, relatare, spusă, teză, vorbă, zisă, (astăzi rar) parolă, (figurat) gură, (învechit) voroavă.
Străinism, substantiv
Sinonime:
(lingvistică) barbarism, cuvânt de jargon.
Internaționalism, substantiv
Sinonime:
cuvânt internațional.
Boace, substantiv
Sinonime:
(regional) cuvânt, glas, grai, gură, termen, voce, vorbă.
Introducție, substantiv
Sinonime:
(învechit) cuvânt introductiv, cuvânt înainte, introducere, început, prefață, (învechit) introducțiune.
Speech, substantiv
Sinonime:
alocuțiune, cuvânt, cuvântare, discurs, elogiu, spici, toast.
Literalmente, adverb
Sinonime:
absolutamente, așa cum s-a spus, cu totul, cuvânt cu cuvânt, de tot, exact, formalmente, în adevăratul înțeles al cuvântului, în mod literal, în sens strict, întocmai, literă cu literă, stricto sensu.
Propoziţie, substantiv
Sinonime:
afirmație, aforism, alegație, aserțiune, axiomă, corolar, cuvânt, declarație, enunț, expresie, frază, ipoteză, maximă, mărturisire, negație, paradox, postulat, precept, premisă, relatare, spusă, teoremă, teză, vorbă, zisă; ofertă, propunere; (variantă) propozițiune.
Acronim, substantiv
Sinonime:
abreviere, cuvânt telescopat, cuvânt telescopizat, cuvânt-valiză, prescurtare, siglă.
Poucenie, substantiv (învechit)
Sinonime:
cazanie, cuvânt, document, învățătură, omilie, predică, (variantă) paucenie, (variantă) păucenie.
Etimologiza, verb
Sinonime:
a căuta etimologia unui cuvânt, a da etimologia unui cuvânt.
Discursa, verb
Sinonime:
a comunica, a confera, a conferi, a conversa, a dialoga, a discuta, a exprima, a lua cuvântul, a se adresa, a se întreține, a sta de vorbă, a vorbi.
Sfătuit, substantiv
Sinonime:
angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduință, legământ, promisiune, vorbă.
Exactemente, adverb (învechit)
Sinonime:
cuvânt cu cuvânt, exact, precizamente, verbatim, (învechit) absolutamente, (învechit) strictamente.
Verbatim, adverb (latinism)
Sinonime:
cuvânt cu cuvânt, exact, (învechit) exactemente.
Lexis, substantiv (grecism învechit)
Sinonime:
cuvânt, (rar) lex.
Spici, substantiv
Sinonime:
alocuțiune, cuvântare, discurs, speech.
Mărturisire, substantiv
Sinonime:
afirmare, afirmație, aserțiune, confesiune, confidență, cuvânt, declarație, depoziție, destăinuire, dezvăluire, divulgare, indiciu, împărtășire, încredințare, mărturie, probă, propoziție, recunoaștere, relatare, revelare, spovedanie, spovedire, spusă, susținere, vorbă, zisă, (astăzi rar) parolă, (figurat) gură, (învechit și popular) spovadă, (învechit și regional) spovedeală, (învechit) mărturisanie, (învechit) mărturiseală, (învechit) mărturisit, (învechit) mărturisitură, (învechit) tacrir, (învechit) voroavă, (la plural; rar) sincerități.
Autohtonism, substantiv
Sinonime:
autohtonie, autohtonitate; cuvânt autohton.
Etimon, substantiv
Sinonime:
(lingvistică) cuvânt de bază, etimologie, origine, rădăcină, sușă.
Procuvântare, substantiv (învechit)
Sinonime:
cuvânt introductiv, cuvânt înainte, introducere, prefață.
Particulă, substantiv
Sinonime:
atom, corpuscul, electron, firicel, foton, gluon, grăunte, microobiect, moleculă, negatron, neutrino, neutron, părticică, poziton, pozitron, proton, quarc, quark; afix, conjuncție, cuvânt ajutător, prefix, prepoziție, sufix; (învechit) particul.
Arhaism, substantiv
Sinonime:
cuvânt obsolet, expresie arhaică.
Lexie, substantiv
Sinonime:
cuvânt, expresie, frază, item, lexem, locuțiune, monem, morfem, sintagmă, turnură sintactică, unitate lexicală.
Trunchiere, substantiv
Sinonime:
afereză, apocopă, ciuntire, cuvânt telescopat, eliziune, fragment, fragmentare, mutilare, parte, retezare, scurtare, sincopă, suprimare, (figurat) denaturare, (figurat) falsificare, (învechit și regional) trunchiare.
