Condemna, verb (învechit)
Sinonime:
a condamna, a declara pierdut fără speranță, a obliga la, a osândi, (figurat) a reproba; a astupa (o ușă).
Condemnabil, adjectiv (învechit)
Sinonime:
blamabil, condamnabil, criticabil, neîngăduit, neonorabil, nepermis, regretabil, reprobabil, rușinos, urât, vinovat, (învechit) ocarnic, (învechit) ocărâtor, (învechit) rușinător, (livresc) reprehensibil.
Condemnare, substantiv (învechit)
Sinonime:
blam, blamare, condamnare, condamnațiune, dezaprobare, înfierare, neaprobare, osândă, pedeapsă, pedepsire, reprobare, reprobațiune, respingere, sancționare, stigmatizare, (figurat) veștejire, (învechit și regional) lege, (învechit și regional) ștraf, (învechit) certare, (învechit) judecată, (învechit) oblicire, (învechit) pilduire, (învechit) prihană, (livresc) dezavuare, (livresc) penitență, (livresc) reprehensiune, (popular) osândire, (regional) pedepsie.
Condemnat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
condamnat, criticat, incurabil, nevindecabil, osândit, pedepsit, (învechit) certat, (învechit) necurabil. Condemnat, substantiv (învechit)
Sinonime:
condamnare, condamnat, deținut, ocnaș, osândit, pușcăriaș, (glumeț) pensionar, (popular) rob.
Condemnație, substantiv (învechit)
Sinonime:
condamnare, condamnație, condamnațiune.
Condamnație, substantiv
Sinonime:
condamnare, condamnațiune, osândă, (învechit) condemnațiune.
