Ca, adverb Sinonime:
cum, după cum, precum, aşa cum, de exemplu, bunăoară; aproape, cam, aproximativ, circa, vreo. Ca, prepoziție Sinonime:
cât, la fel cu, în felul, decât, în calitate de, drept, în ce priveşte, cât priveşte, cu privire la. Ca, conjuncție Sinonime:
pentru ca, așa ca. Că, conjuncție Sinonime:
căci, fiindcă, deoarece, pentru că; încât, de, să; doar.
Ca-la-Breaza, substantiv
Sinonime:
(dans popular românesc) (articulat) breaza, (articulat) ungureasca, de doi.
Cab, substantiv
Sinonime:
cabrioletă, caleașcă, landau, tilbury.
Cabac, substantiv (regional)
Sinonime:
bostan.
Cabadai, substantiv (învechit)
Sinonime:
brigand, hoțoman, voinic; fanfaron, lăudăros.
Cabadaiu, substantiv (învechit)
Sinonime:
viteaz, voinic, (învechit) cabadai, (învechit) pazvangiu.
Cabală, substantiv feminin Sinonime:
uneltire, intrigă, aranjament, complot, conjuraţie, conspiraţie, maşinaţie; magie, spiritism, făcătură, vrăjitorie.
Căbălaică, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
(regional) căbăloaică.
Cabaletă, substantiv
Sinonime:
(muzică) frază muzicală de final, încheiere.
Cabalin, adjectiv
Sinonime:
(zoologie) cavalin.
Cabalină, substantiv
Sinonime:
cal.
Cabalist, substantiv
Sinonime:
astrolog, exorcist, mag.
Cabalistic (cabalistică), adjectiv Sinonime:
magic, misterios, enigmatic, tainic, obscur, întortocheat, neclar.
Cabană, substantiv
Sinonime:
adăpost, baracă, cabană-dormitor, cabană-hotel, cabană-restaurant, casă, chalet, șalet; ghebă, manta, (învechit) capot, (învechit) căpeneag, (învechit) chepeneag, (regional și învechit) chebe, (regional) cabon.
Câbânaș, substantiv (regional)
Sinonime:
(haină) cabană, cabon (mic).
Cabaniță, substantiv feminin (învechit) Sinonime:
mantie, manta, dulamă, caftan.
Cabanos, substantiv
Sinonime:
cârnat (uscat, lung și subțire), (variantă) gabanos.
Cabaret, substantiv
Sinonime:
bar, bistrou, club, dancing, discotecă, local de petrecere, night-club.
Cabaretier, substantiv
Sinonime:
cafetier, gerant, restaurator, tavernier.
Cabarga, substantiv
Sinonime:
(biologie) mosc.
Câbărit, substantiv
Sinonime:
(învechit) căblărit, dijmă.
Cabaz, substantiv masculin (învechit) Sinonime:
(om) poznaş, glumeţ, hazliu, hâtru, ghiduş; bufon, iluzionist, măscărici, paiaţă, prestidigitator, scamator.
Cabazlâc, substantiv neutru (învechit) Sinonime:
păcăleală, poznă, glumă, ghiduşie; farsă, poantă.
Cabinet, substantiv neutru Sinonime:
odaie, încăpere, birou, laborator, salon; guvern, consiliu de miniştri.
Câblă, substantiv
Sinonime:
(învechit; unitate de măsură în Moldova) găleată, patru ferdele, vadră.
Cablaj, substantiv
Sinonime:
cablare.
Cablu, substantiv neutru Sinonime:
fir răsucit, funie, odgon, frânghie, împletitură de fire; (învechit, figurat) telefon; (figurat) televiziune.
Căbluncă, substantiv (regional)
Sinonime:
crivea, (regional) hreapcă.
Cabon, substantiv (regional)
Sinonime:
(haină) cabană, manta, (învechit) cabaniță, (învechit) cabeniță, (învechit) căbăniță.
Cabota, verb
Sinonime:
a naviga.
Cabotaj, substantiv neutru Sinonime:
navigaţie, drum pe apă.
Cabotier, substantiv neutru Sinonime:
navă, vaporaş, şlep.
Cabotin, substantiv
Sinonime:
actor, bufon, comediant, histrion, șarlatan, teatragiu, (învechit) baladin.
Cabotin (cabotină), adjectiv
Sinonime:
disimulat, fals, ipocrit, prefăcut, snob, teatral.
Cabotinaj, substantiv
Sinonime:
cabotinism.
Cabotor, substantiv
Sinonime:
cabotier, navă costieră.
Cabra, verb
Sinonime:
a braca, a redresa, a se încorda, a se ridica (cu botul în sus), a urca; (în special despre cai) a se ridica în două picioare, a se ridica pe picioarele dinapoi.
Cabraj, substantiv
Sinonime:
cabrare.
Cabrare, substantiv
Sinonime:
cabraj, încordare, ridicare.
Cabrioletă, substantiv feminin Sinonime:
trăsurică, brişcă, docar, şaretă.
Cabul, substantiv (învechit)
Sinonime:
acord, consimțământ.
Cabulipsi, verb
Sinonime:
a binevoi, a consimți, a catadicsi.
Cabulipsire, substantiv (turcism învechit)
Sinonime:
catadicsire, (turcism învechit) cabulipsit.
Caca, substantiv
Sinonime:
excrement, căcat; (figurat) rahat, lipsa mare. Căca, verb
Sinonime:
a defeca, a ieşi; a face lipsa mare.
Căcăcioase, substantiv la plural
Sinonime:
(botanică) corcodușe.
Căcăcios, adjectiv
Sinonime:
căcăreț, cufurit, fricos, laș, murdar, neajutorat, neputincios, nevoiaș, scârnav. Căcăcios, substantiv
Sinonime:
căcăreț, căcâcea.
Cacadâr, substantiv masculin (regional)
Sinonime:
(botanică) măceș, trandafir sălbatic; (variante) cacadăr, cacader, cacașdâr, cacașder, cacazdar, cacazder, căcădar, căcăder, căcădir, căcăzdâr, căcicădâr, călcădariu, câcădar, câcădâr, câcăzdar, câcăzdăr.
Căcădară, substantiv
Sinonime:
păducel. Căcădâră, substantiv
Sinonime:
măceaşă.
Cacaderie, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) căcădușă, măceașă, (variantă) căcădară, (variantă) căcăzdare, (variantă) câcădară.
Căcăduș, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) măceș.
Abandon (abandonuri), substantiv neutru Sinonime:
abdicare, apostazie, capitulare, concesionare, oprire, părăsire, rejectare, lepădare, renunţare, resemnare.
Abandona, verb Sinonime:
a părăsi, a renunţa, a lepăda; a abdica, a capitula, a ceda, a înceta, a declara forfait, a demisiona, a dezerta, a îngropa, a neglija, a se debarasa, a se da bătut, a se retrage.
Abatere (abateri), substantiv feminin
Sinonime:
aberație, anomalie, contravenție, culcare pe pământ, culpabilitate, culpă, deformare, deplasare, derivă, deviație, deviere, doborâre, eroare, excepție, greșeală, infracțiune, încălcare (de norme), îndepărtare, mutare, ocolire, păcat, schimbare, vină, vinovăție, (figurat) deprimare, (figurat) rătăcire, (învechit și figurat) rătăceală, (învechit și regional) teahnă, (învechit) cusur, (învechit) săblaznă, (învechit) scandal, (învechit) smintă, (învechit) sminteală, (livresc) eres, (Oltenia, Muntenia și Moldova) ponos, (rar) prihană, (regional) greș.
Abătut (abătută), adjectiv Sinonime:
descurajat, deznădăjduit, deprimat, demoralizat, amărât, mâhnit, descumpănit; melancolic, care nu este în apele lui, supărat.
Abdica, verb
Sinonime:
a abandona, a capitula, a ceda, a demisiona, a părăsi (o funcție înaltă), a renunța, a se coborî din scaun, (figurat) a se resemna, (învechit și figurat) a coborî, (învechit și figurat) a se resigna, (învechit) a paretisi, (învechit) a se prosti.
Aberaţie (aberaţii), substantiv feminin
Sinonime:
eroare, rătăcire, absurditate, elucubrație, anomalie, anormalitate, demență, dereglare, nebunie, idioțenie, iluzie, non-sens, sofism, stupiditate; abatere, depărtare, deturnare, deviere; îndepărtare de adevăr; (aberație cromatică) cromatism; (aberație vizuală) astigmatism.
Abia, adverb Sinonime:
cu greu, cu efort, dificil, anevoie, anevoios.
Abil (abilă), adjectiv
Sinonime:
agil, capabil, competent, descurcăreț, destoinic, deștept, dibaci, dotat, emerit, fin, ingenios, iscusit, isteț, îndemânatic, meșter, priceput, subtil, șiret, șmecher, viclean, (familiar și figurat) breaz, (învechit și regional) pricopsit, (învechit) lest, (învechit) meșteșugareț, (învechit) practic, (popular) mehenghi, (prin Transilvania) prinzaci.
Abominabil (abominabilă), adjectiv
Sinonime:
abject, cumplit, cutremurător, dezgustător, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, macabru, monstruos, odios, oribil, repugnant, respingător, sângeros, teribil, urât, zguduitor.
Abracadabrant (abracadabrantă), adjectiv Sinonime:
aiuritor, baroc, delirant, demențial, incredibil, ciudat, bizar, straniu, neobişnuit, extraordinar, uluitor, stupefiant.
Abraş (abrașă), adjectiv (popular) Sinonime:
nărăvaş, rău, nedomolit, cu toane, violent.
Abrevia, verb Sinonime:
a condensa, a tăia, a rezuma, a prescurta, a scurta, a reduce, a micşora, a simplifica.
Absenta, verb Sinonime:
a lipsi, a nu fi de faţă, a nu se prezenta, a chiuli.
Absenţă, substantiv feminin Sinonime:
lipsă, inexistenţă, carență, dispariție, omisiune; neatenţie, distracţie.
Absolut (absolută), adjectiv Sinonime:
autoritar, categoric, complet, despotic, dictatorial, total, nelimitat, infinit, plin, integral, perfect, radical, totalitar.
Absorbi, verb Sinonime:
a acapara, a anexa, a aspira, a asimila, a suge, a încorpora, a îngloba, a înghiţi, a inhala, a îngurgita, a lua, a digera; (figurat) a preocupa, a captiva, a capta, a atrage.
Absurditate, substantiv feminin Sinonime:
prostie, contradicție, extravaganță, incoerență, non-sens, lipsă de logică, inepţie, aberaţie, elucubraţie, bazaconie, stupiditate.
Abundent (abundentă), adjectiv Sinonime:
bogat, îmbelşugat, mult, din plin, amplu, considerabil, dens, generos, numeros, opulent, pantagruelic, planturos, prolific.
Abundenţă, substantiv feminin Sinonime:
acumulare, multitudine, belşug, bogăţie, îndestulare, surplus, îmbelşugare, opulență, cantitate, prosperitate.
Aburi, verb
Sinonime:
a se umezi, a se înceţoşa; a învălui cu vorbele, a minți, a păcăli.
Academic (academică), adjectiv Sinonime:
conform, convențional, universitar, distins, solemn.
Acar, substantiv masculin
Sinonime:
macagiu, muncitor feroviar; cutioară, cutiuță, (regional) acarniță, (regional) acăriță. Acar, adverb (învechit și regional)
Sinonime:
acăr, măcar. Acar, conjuncție (regional)
Sinonime:
cu toate că, deși, fie, măcar că, ori.
Acătării, adjectiv Sinonime:
bun, convenabil, potrivit; frumos; prezentabil, cumsecade, vrednic.
Accepta, verb Sinonime:
a primi, a admite, a aproba, a fi de acord, a încuviinţa, a consimţi, a tolera, a suporta.
Acceptabil (acceptabilă), adjectiv
Sinonime:
accesibil, admisibil, bun, bunicel, convenabil, corect, credibil, decent, moderat, mulțumitor, onest, plauzibil, potrivit, rezonabil, satisfăcător, scuzabil, suportabil, sustenabil, tolerabil, valabil, verosimil, (familiar) pasabil, (învechit) de primire, (învechit) sortabil, (învechit) suferibil, (învechit) suferit, (livresc) modic.
Accesibil (accesibilă), adjectiv
Sinonime:
abordabil, practicabil, convenabil, elementar, simplu, ușor, inteligibil, la îndemână.
Accidenta, verb
Sinonime:
a avaria, a carambola, a deteriora, a răni, a suferi un accident, a vătăma; (muzică) a varia.
Acerb (acerbă), adjectiv
Sinonime:
acrimonios, agresiv, aspru, caustic, dur, incisiv, îndârjit, înverşunat, mordant, necruţător, neîndurat, vexant, virulent.
Acesta (aceasta), pronume Sinonime:
(popular) ăsta, aista, cesta, ista.
Achita, verb Sinonime:
a plăti, a onora, a restitui o datorie, (familiar) a omorî, a ucide, a trimite pe lumea cealaltă, a suprima, a ierta, a absolvi de pedeapsă, a scuza, a grația, a disculpa.
Achiziţiona, verb Sinonime:
a procura, a obţine, a face rost; a aduna, a colecta, a strânge, a cumpăra, a poseda.
Aclimatiza, verb Sinonime:
a (se) adapta, a (se) obişnui, a (se) acomoda; a (se) deprinde, a (se) familiariza, a se învăţa (cu ceva), a se iniția.
Acompania, verb Sinonime:
a întovărăşi, a însoţi, a conduce, a escorta, a flanca, a urma, a ghida.
Acord, substantiv neutru Sinonime:
alianță, înţelegere, învoire, consens, învoială, tranzacţie, convenţie, pact, armonie, asentiment, consonanţă, acceptare, agrement, autorizație, compromis, contract.
Acorda, verb Sinonime:
a atribui, a da, a aproba, a îngădui, a permite, a ajusta, a alinia, a autoriza, a consimți.
Act, substantiv neutru Sinonime:
document, atestat, zapis, hrisov, uric, faptă, acţiune, realizare, buletin, certificat, constatare, contract, convenție, proces-verbal, testament, protocol, tratat.
Actor, substantiv masculin
Sinonime:
arlechin, artist, bufon, cabotin, clovn, comic, compars, figurant, iluzionist, interpret, jongler, june-prim, măscărici, mim, paiață, pantomim, păpușar, personaj, prestidigitator, protagonist, saltimbanc, scamator, star, tragedian, vedetă, (depreciativ) actoraș, (figurat) stea, (franțuzism învechit) baladin, (ieșit din uz) gagist, (învechit și regional) statist, (învechit) aftor, (învechit) comedian, (învechit) comediant, (învechit) pehlivan, (la romani) histrion, (la romani) prolog, (rar) teatralist, (rar) tragic, (regional) boscar; (compuse) actor-cântăreț, actor-dansator-cântăreț, actor-director-animator.
Actual (actuală), adjectiv Sinonime:
de azi, contemporan, din zilele noastre, prezent, la ordinea zilei, în uz, curent, modern.
Acumula, verb Sinonime:
a aduna, a strânge, a concentra, a înmagazina, a capitaliza, a colecționa, a stoca, a economisi, a tezauriza.
Acuza, verb Sinonime:
a învinui, a învinovăţi, a recrimina, a incrimina, a pune ceva pe seama cuiva, a ataca, a critica, a imputa, a inculpa, a taxa. Acuză, substantiv
Sinonime:
acuzare, acuzație, învinovățire, învinuire.
Adagiu, substantiv neutru Sinonime:
maximă, sentinţă, cugetare, dicton, aforism, precept, proverb.
Adaos, substantiv neutru
Sinonime:
anexă, apendice, completare, spor, supliment, surplus, (adaos comercial) rabat comercial, (variantă) adaus.
Adapta, verb Sinonime:
a (se) acomoda; a (se) potrivi, a (se) deprinde, a (se) armoniza, a (se) ajusta, a (se) aclimatiza, a se familiariza, a transpune, a asambla, a combina, a se conforma.
Adăpost, substantiv neutru Sinonime:
refugiu, pavăză, ocrotire, protecţie, oblăduire; bârlog, clădire, ascunzătoare, depozit, garaj, haltă, hangar, chioșc, loc.
Adăuga, verb Sinonime:
a crește, a adiționa, a pune în plus, a completa, a suplimenta, a spori, a alătura, a îmbogăți, a alungi.
Adecvat (adecvată), adjectiv Sinonime:
apt, conform, convenabil, potrivit, corespunzător, nimerit, bun.
Ademeni, verb Sinonime:
a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, a îmbia, a corupe, a amăgi, a înşela, a tenta.
Adevărat (adevărată), adjectiv Sinonime:
real, netăgăduit, incontestabil, indiscutabil, nefalsificat, veridic, verosimil, corect, just, drept, întemeiat, autentic, sigur.
Adeveri, verb Sinonime:
a întări, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a proba, a garanta, a autentifica.
Adeverinţă, substantiv feminin Sinonime:
act, brevet, buletin, diplomă, garanție, probă, dovadă, act doveditor, certificat, atestat, înscris. Adeverința, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) adeveri.
Adiţiona, verb (rar) Sinonime:
a aduna, a adăuga, a pune laolaltă, a completa, a reuni, a totaliza.
Adâncitură, substantiv feminin Sinonime:
scufundătură, groapă, cavitate, cavernă, scobitură, grotă.
Administra, verb Sinonime:
a conduce, a cârmui, a gospodări, a chivernisi, a gestiona, a gera.
Admite, verb Sinonime:
a accepta, a consimţi, a fi de acord, a încuviinţa, a aproba, a îngădui, a permite, a agrea, a suporta, a tolera.
Admonestare, substantiv feminin
Sinonime:
admonestație, admonițiune, blamare, condamnare, critică, dojană, dojenire, mustrare, observaţie, reprimandă.
Adnota, verb Sinonime:
a consemna, a marca, a însemna, a nota, a înregistra, a comenta.
Adormi, verb Sinonime:
(figurat) a liniști, a potoli, a domoli, a astâmpăra, a alina, a calma, a uşura, a hipnotiza, a anestezia.
Aduce, verb Sinonime:
a transporta, a purta; a produce, a rodi, a face; a fi la fel cu, a semăna cu.
Aducţie, substantiv feminin Sinonime:
aducere, transport, construcție, apeduct.
Adulmeca, verb
Sinonime:
a căuta să afle, a da de urmă, a descoperi, a mirosi, a observa, a simţi, a supraveghea, a umbla după, a urmări, (învechit) a adulma, (Muntenia și Oltenia) a mâșâi, (rar) a puncta, (regional) a adurmeca, (regional) a mușina, (regional) a mușlui, (regional) a ulma, (regional) a vetri.
Aduna, verb Sinonime:
a strânge, a pune la un loc, a colecta, a îngrămădi, a culege, a concentra, a însuma, a reuni, a condensa.
Adunător (adunătoare), adjectiv Sinonime:
econom, strângător, socotit, cumpătat, gospodar.
Adunătură, substantiv feminin (depreciativ) Sinonime:
mulţime, grup, ceată, gloată, strânsură, bandă, clan.
Adus (adusă), adjectiv Sinonime:
aplecat, încovoiat, cocoșat.
Advers (adversă), adjectiv Sinonime:
opus, contrar, potrivnic, oponent.
Adversar, substantiv masculin Sinonime:
rival, oponent, concurent, dușman.
Aerian (aeriană), adjectiv
Sinonime:
aflat în aer, supraterestru; (figurat) transparent, diafan, vaporos, cu capul în nori.
Afabil (afabilă), adjectiv
Sinonime:
afectuos, amabil, binevoitor, condescendent, cordial, omenos, prietenesc, prietenos, serviabil, sociabil, tandru, (figurat) cald, (figurat) călduros, (învechit) apropielnic, (învechit) omenesc, (învechit) peripiiticos.
Afacere, substantiv feminin Sinonime:
treabă, problemă, combinaţie, aranjament.
Afecta, verb Sinonime:
a altera, a întrista, a îndurera, a mâhni; a atribui, a da, a destina, a acorda, a consacra, a desemna, a rezerva.
Afectare, substantiv feminin
Sinonime:
aer, aparență, artificialitate, bombasticism, căutare, comportare nenaturală, emfază, exagerare, fandoseală, grandilocvență, impresionare, întristare, manieră, manierism, patos, prejudiciere, prețiozitate, retorism, sclifoseală, (popular și familiar) izmeneală, (popular și familiar) scălâmbăială; destinare, ipotecare; afectație.
Afectat (afectată), adjectiv Sinonime:
alterat, rănit, mâhnit, trist, abătut, îndurerat; compuncțios, nenatural, emfatic, retoric, exagerat.
Afectivitate, substantiv feminin Sinonime:
căldură sufletească, sensibilitate, simţire, emotivitate.
Afectuos (afectuoasă), adjectiv
Sinonime:
afabil, afecționat, amabil, amical, atașat, binevoitor, bun, cordial, dezmierdător, drag, drăgăstos, duios, familiar, fraternel, frățesc, hipocoristic, intim, iubitor, languros, lipicios, mângâietor, prietenesc, prietenos, tandru, (figurat) cald, (figurat) călduros, (învechit) mângâios.
Afluenţă, substantiv feminin Sinonime:
îmbulzeală, îngrămădeală, mulţime; multitudine, cantitate, belşug, supraproducţie.
Aforism, substantiv neutru Sinonime:
maximă, cugetare, adagiu, sentinţă, dicton, proverb.
Afront, substantiv neutru Sinonime:
jignire, insultă, ofensă; calomnie, atingere, dezonorare, vexare.
Afuma, verb Sinonime:
(figurat) a se îmbăta, a se chercheli, a se ameţi, a bea prea mult, a se face matol.
Agale, adverb Sinonime:
domol, încet, cu binişorul, lento, ușurel.
Agasa, verb Sinonime:
a irita, a enerva, a indispune, a bate la cap, a supăra, a tachina, a necăji.
Agasant (agasantă), adjectiv
Sinonime:
antipatic, contrariant, crispant, dezagreabil, enervant, exasperant, importun, insuportabil, iritant, neplăcut, persecutant, plicticos, plictisitor, sâcâitor, stresant, supărător, (învechit) zădărâtor.
Agăţa, verb
Sinonime:
(variantă) a acăța, (livresc) a (se) acroșa, (prin Muntenia) a (se) atăgârța, (regional) a (se) tăgârța, (Transilvania) a (se) împrinde, a fixa, a (se) anina, a (se) atârna, a (se) prinde, a (se) spânzura, a (se) suspenda, a (se) zgrepțăna, a se apuca, (figurat) a se crampona; (familiar) a cuceri (o femeie), a acosta o femeie pe stradă. Agată, substantiv
Sinonime:
(mineralogie) agat.
Aglutina, verb Sinonime:
a (se) uni, a (se) contopi, a (se) reuni, a (se) amesteca.
Agonisi, verb Sinonime:
a strânge, a aduna, a câştiga, a economisi, a-şi face rezerve, a acumula, a pune deoparte.
Agreabil (agreabilă), adjectiv Sinonime:
plăcut, convenabil, bun, confortabil, primitor, comod.
Agrega, verb Sinonime:
a (se) alipi, a (se) contopi, a (se) uni, a (se) amesteca.
Agresiv (agresivă), adjectiv Sinonime:
bătăios, războinic, belicos, provocator, combativ.
Aidoma, adverb Sinonime:
asemenea, întocmai, aievea, exact, într-adevăr, la fel, ca şi, identic.
Aievea, adverb Sinonime:
într-adevăr, în realitate, cu adevărat.
Aievea, adjectiv Sinonime:
adevărat, real, concret.
Aiura, verb Sinonime:
a delira, a vorbi într-aiurea, a-şi pierde şirul, a bate câmpii, a divaga.
Ajunge, verb Sinonime:
a sosi, a parveni, a reuşi, a izbuti, a atinge, a deveni (ceva sau cineva). Ajunge, interjecție
Sinonime:
atât! basta! destul! gata! isprăveşte! încetează! punct! sfârşeşte! stai! stop! termină! (regional) halt! ho!
Ajuns (ajunsă), adjectiv Sinonime:
îmbogăţit, bogat, cu situație, înstărit, parvenit, pricopsit.
Ajusta, verb Sinonime:
a adapta, a potrivi, a acomoda, a aranja, a acorda, a alinia, a combina, a regla, a egaliza.
Ajuta, verb Sinonime:
a sprijini, a da ajutor, a pune umărul, a susţine, a contribui, a coopera, a participa, a facilita.
Ajutător (ajutătoare), adjectiv Sinonime:
auxiliar, de sprijin, susţinător, participant, contribuitor.
Ajutor, substantiv neutru Sinonime:
asistent, angajat, colaborator, sprijin, reazem, ocrotire, susţinere; propteală.
Albeață, substantiv feminin
Sinonime:
(medicină) leucom, nefelion, noiță, pată pe ochi, pânză, (impropriu) cataractă, (învechit și regional) ceață, (Moldova și Transilvania) pohoială, (popular) apă-albă, (popular) perdea, (prin Transilvania și Banat) preveșteală, (regional) pieliță, (regional) pielușină, (regional) sclerotică; alb, albeală, alboare, căruntețe, (învechit) albie, (rar) albiciune, (rar) albime; (botanică) cerențel, punga-babei; (figurat) azur, claritate, lumină, orbire.
Albie, substantiv feminin Sinonime:
covată, copaie, troacă, moldă, căpistere, postavă; matcă (a unui râu), curs, făgaş.
Albișoară, substantiv feminin Sinonime:
obleț, sorean, (colectiv) albitură; (botanică) cuișoară.
Albit (albită), adjectiv Sinonime:
cărunt, cenuşiu (la păr).
Alcătui, verb
Sinonime:
a aduna, a aranja, a avea, a concepe, a consta (din), a constitui, a construi, a crea, a desemna, a dispune, a elabora, a face, a fi format din, a formula, a institui, a înființa, a înjgheba, a întocmi, a lua ființă, a numi, a organiza, a plăsmui, a realiza, a redacta, a scrie, a (se) compune, a (se) forma, a se preface, a se transforma, a stabili, a strânge, (figurat) a urzi, (învechit) a izvodi, (învechit) a înforma, (învechit) a redija, (învechit) a săvârși, (învechit) a tocmi.
