Boncălui
Boncălui, verb
Sinonime: a mugi, a rage; a boncăi.  
 
Boncăluit
Boncăluit, substantiv
Sinonime: boncănit.  
 
Boncăi
Boncăi, verb
Sinonime: a boncălui, (regional) a râncăi, a râncălui.  
 
Boncăit
Boncăit, substantiv
Sinonime: boncăluit.  
 
Răncălui
Răncălui, verb
Sinonime: a boncălui, a mugi, a rage, a râncălui.  
 
Râncăială
Râncăială, substantiv (regional)
Sinonime: boncăluit, (variantă) răncuială.  
 
Râncăitură
Râncăitură, substantiv (regional)
Sinonime: boncăluit.  
 
 

Linkuri utile


Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie
Reduceri online!
RSS


Meniu
Dictoo.eu
Dictoo.eu
Reduceri
Dicționar