Amăgi, verb Sinonime:
a înşela, a duce cu vorba, a ispiti, a ademeni, a deruta, a induce în eroare, a atrage, a păcăli.
Amăgiaș, substantiv
Sinonime:
păcăleală.
Amăgie, substantiv (învechit)
Sinonime:
amăgire.
Amăgire, substantiv
Sinonime:
înşelare; seducere; iluzie, (livresc) himeră, (figurat) minciună.
Amăgișag, substantiv (regional)
Sinonime:
înșelare.
Amăgit, adjectiv
Sinonime:
înşelat; sedus.
Amăgitoare, substantiv (regional)
Sinonime:
(ornitologie) berbecel.
Amăgitor (amăgitoare), adjectiv Sinonime:
înşelător, derutant, ademenitor, ispititor, iluzoriu; (rar) falacios.
Amăgitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
amăgire, escrocherie, înșelăciune.
Ademeni, verb Sinonime:
a atrage, a ispiti, a momi, a seduce, a îmbia, a corupe, a amăgi, a înşela, a tenta.
Amăgeală, substantiv feminin Sinonime:
amăgire, momeală, viclenie, minciună, șiretlic, capcană.
Aromi, verb (popular)
Sinonime:
a ademeni, a adormi, a atrage, a ațipi, a dormita, a ispiti, a încânta, a înșela, a minți, a momi, a moțăi, a păcăli, a picoti, a piroti, a purta, a rosti, a seduce, a tenta, a trișa, (figurat) a calma, (figurat) a liniști, (figurat) a ogoi, (figurat) a potoli, (învechit) a amăgi, (învechit) a aroma, (învechit) a tămâia, (popular) a zăpăci.
Deşert (deșartă), adjectiv
Sinonime:
gol, pustiu, nelocuit, nepopulat; vanitos, mândru, orgolios; amăgitor, efemer, găunos, iluzoriu, ineficace, ineficient, infructuos, inutil, ireal, înşelător, nefolositor, netrebuincios, neutil, pieritor, schimbător, scorburos, temporar, trecător, van, vremelnic, zadarnic.
Duce, verb
Sinonime:
a (se) transporta, a căra; a merge, a (se) deplasa, a pleca, a colinda, a cutreiera; a trăi, a vieţui, a-şi petrece viaţa, a porni, (popular) a (se) mişca, (învechit şi regional) a păsa, a trece, a aduce, a ghida, a însoţi, a purta, a transmite, a se îndrepta, a trasa, a răspândi, a desfăşura, a întreţine, a suporta, a rezista, a-i merge, a sfârşi, a muri; a ademeni, a amăgi, a cârmui, a conduce, a dirigui, a domni, a guverna, a încânta, a înşela, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a stăpâni, a trişa.
Dus (dusă), adjectiv
Sinonime:
îngândurat, preocupat, absorbit, pierdut, căzut, înfundat; ademenit, amăgit, înşelat, păcălit, prostit, trişat.
Frige, verb
Sinonime:
a (se) arde, a dogori, a pârjoli, a pârli, a perpeli, a prăji, a pune la foc; (familiar) a se păcăli, a se înşela, a păgubi, a ademeni, a amăgi, a încânta, a înşela, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trişa; a suferi un eșec, a rămâne păgubaș.
Fum, substantiv neutru
Sinonime:
brumă, ceață, dezinfectare, emanație, exhalație, fumerolă, fumigație, gaz, mofetă, negură, pâclă, praf, smog; (învechit) casă, cămin, gospodărie; (figurat) amăgire, deșertăciune, înceţoşare, întunecare; (figurat, la plural) aroganţă, făloșenie, fudulie, împăunare, înfumurare, îngâmfare, preţiozitate, trufie.
Himeră, substantiv feminin
Sinonime:
amăgire, fantasmă, fantomă, folie, iluzie, imaginație, închipuire, miraj, nălucire, utopie; (variante) chimeră, imeră.
Iluzie, substantiv feminin Sinonime:
închipuire, himeră, fantezie, nălucire, înşelăciune, amăgire.
Iluziona, verb Sinonime:
a-şi închipui, a visa, a se amăgi, a se lăsa dus, a pluti în ireal.
Iluzoriu (iluzorie), adjectiv Sinonime:
amăgitor, înșelător, ireal, irealizabil.
Încânta, verb Sinonime:
a captiva, a fermeca, a vrăji, a entuziasma; a amăgi, a înşela, a duce cu vorba.
Înşela, verb Sinonime:
a induce în eroare, a amăgi, a minţi, a dezamăgi, a falsifica, a trage pe sfoară, a păcăli.
Înşelătorie, substantiv feminin Sinonime:
tragere pe sfoară, inducere în eroare, amăgire, minciună, păcăleală, falsificare.
Legăna, verb Sinonime:
a se balansa, a se clătina, a oscila; (reflexiv) a se amăgi, a se lăsa dus.
Luneca, verb Sinonime:
a se strecura, a se deplasa; a cădea, a se prăvăli, a coborî; (învechit) a se amăgi, a se înşela.
Mângâietor (mângâietoare), adjectiv
Sinonime:
afectuos, alinător, alintător, amăgitor, consolator, desfătător, dezmierdat, dezmierdător, drag, drăgăstos, duios, fermecător, iubitor, încântător, încurajator, măgulitor, plăcut, tandru, vrăjitor, (figurat) cald, (învechit și regional) mângâitor, (învechit) mângâios, (rar) consolant, (variantă) măngăitor, (variantă) măngănietoriu, (variantă) măngâietor, (variantă) mângăietor, (variantă) mângăitor.
Momi, verb Sinonime:
a amăgi, a ademeni, a atrage, a înşela.
Orbi, verb Sinonime:
a-şi pierde vederea, a nu vedea; a înşela, a amăgi, a deruta.
Păcăleală, substantiv feminin Sinonime:
glumă, farsă, festă, poznă, renghi, amăgire, cabazlâc, cacealma, banc.
Păcăli, verb Sinonime:
a înşela, a amăgi, a prosti, a juca renghiul, a face festa, a trage pe sfoară, a induce în eroare.
Seducţie, substantiv feminin
Sinonime:
ademenire, amăgire, atracţie, captivare, corupere, corupţie, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinaţie, fermecare, ispită, încântare, pervertire, răpire, seducere, seducțiune, subjugare, tentație, vrăjire, (figurat, rar) nadă, (învechit) blaznă, (învechit) iscușenie, (învechit) năpastă, (învechit) săblaznă, (învechit) scandală.
Specios (specioasă), adjectiv Sinonime:
aparent, amăgitor, înşelător, iluzoriu.
Surprinde, verb
Sinonime:
a ademeni, a ajunge, a amăgi, a apuca, a băga de seamă, a cuceri pe neașteptate, a descoperi în mod brusc, a descoperi pe neașteptate, a descoperi, a epata, a frapa, a încânta, a înșela, a lua pe neașteptate, a minți, a minuna, a mira, a momi, a observa (pe furiș), a păcăli, a prinde fără veste, a prinde în flagrant delict, a prinde pe nepregătite, a prinde, a prosti, a purta, a remarca, a sesiza, a sezisa, a stupefia, a șoca, a trișa, a uimi, a ului, a vedea, (figurat) a izbi, (învechit și regional) a pripi, (Moldova, Transilvania și Banat) a zăpsi.
Ademenire, substantiv
Sinonime:
ademeneală, amăgire, atracție, atragere, ispită, ispitire, înşelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, seducere, seducție, tentare, tentaţie, trișare, (familiar, figurat) pingelire, (familiar, figurat) pingeluială, (familiar, figurat) pingeluire, (figurat, rar) nadă, (învechit și regional) prilestire, (învechit) aromire, (învechit) blaznă, (învechit) iscușenie, (învechit) măglisitură, (învechit) năpastă, (învechit) prilăstire, (învechit) săblaznă, (învechit) scandală, (livresc) iluzionare, (Muntenia) mâgliseală, (Muntenia) mâglisire, (regional) adimenire, (regional) păcală, (Transilvania și Banat) celșag, (Transilvania și Banat) celuială, (Transilvania și Banat) celuire.
Buzat, adjectiv
Sinonime:
ademenit, amăgit, înşelat, păcălit, prostit, trişat.
Cealău, adjectiv
Sinonime:
amăgitor, înşelător.
Celşag, substantiv
Sinonime:
ademenire, amăgire, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trişare.
Celui, verb
Sinonime:
a ademeni, a amăgi, a încânta, a înşela, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trişa.
Celuială, substantiv
Sinonime:
ademenire, amăgire, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trişare.
Celuire, substantiv
Sinonime:
ademenire, amăgire, decepție, înşelare, înşelăciune, înşelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trişare; (regional) celuială, celuit, celuitură, înceluială, înceluire, înceluit, înceluitură.
Celuit, adjectiv
Sinonime:
ademenit, amăgit, înşelat, păcălit, prostit, trişat.
Celuitor, substantiv și adjectiv
Sinonime:
ademenitor, amăgitor, înşelător, seducător.
Corn, substantiv
Sinonime:
aripă, capăt, căprior, coastă, colţ, cotlon, flanc, margine, ungher, unghi, rădaşcă, răgace; (învechit) trompă, (biserică) filacteră, (rar, la plural) tfiline, (învechit) advar; (cornul-secarei) (regional) pintenul-secarei; (expresie) (cu coarne) exagerat, de necrezut, gogonat, umflat; (expresie) (a lua în coarne) a împunge cu coarnele, (figurat) a se repezi cu vorba la cineva, a certa pe cineva; (expresie) (a fi mai cu coarne decât altul) a fi mai grozav decât altul; (expresie) (a pune funia în coarne) a înșela, a amăgi; (expresie) (a se lua în coarne cu cineva) a se încăiera, a se lua la harță; (expresie) (a-și arăta coarnele) a-și manifesta răutatea; (expresie) (a căuta în coarne) a se uita în coarne, a îndeplini toate capriciile cuiva, a răsfăța; (expresie) (a pune coarne) a călca credința conjugală, a înșela; (popular) (cel cu coarne) dracul; olifant; (articulat) (cornul-caprei) roşcovă; (articulat) (cornul-dracului) barba-popii; (articulat) (cornul-salcei) brâncă.
Fraieri, verb
Sinonime:
a ademeni, a amăgi, a induce în eroare, a încânta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a șmecheri.
Fraierit, adjectiv
Sinonime:
ademenit, amăgit, înşelat, păcălit, prostit, trişat.
Gâmbosi, verb
Sinonime:
a ademeni, a amăgi, a încânta, a înşela, a minţi, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trişa.
Pingelire, substantiv
Sinonime:
ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare; pingeluire, tălpuire, tălpuit.
Pingelit, adjectiv
Sinonime:
ademenit, amăgit, înșelat, păcălit, prostit, trișat; pingeluit, tălpuit.
Pingelui, verb
Sinonime:
a ademeni, a amăgi, a încânta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa; a pingeli.
Pingeluială, substantiv
Sinonime:
ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare.
Pingeluire, substantiv
Sinonime:
ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare; pingelire, tălpuire.
Iluziune, substantiv
Sinonime:
aberație, amăgire, aparență, fantasmă, himeră, iluzie, irealitate, închipuire, înșelare, miraj, nerealitate, speranță deșartă, superstiție, utopie, vedenie.
Poticăli, verb
Sinonime:
(învechit) a abate, a amăgi, a copleși, a corupe, a da de belea, a da de necaz, a împovăra, a încărca, a înșela, a păcăli, a (se) pedepsi, a se primejdui.
Smomi, verb
Sinonime:
(regional) a ademeni, a agita, a amăgi, a ațâța, a incita, a instiga, a încânta, a înșela, a întărâta, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a provoca, a purta, a stârni, a trișa, a tulbura.
Măgulitură, substantiv
Sinonime:
amăgire, flatare, înșelăciune, lingușeală, lingușire, măguleală, măgulire.
Măglisitură, substantiv
Sinonime:
ademenire, amăgire, amăgitură, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare.
Prilestit, adjectiv
Sinonime:
ademenit, aiurea, aiurit, amăgit, bezmetic, chircit, degenerat, descreierat, închircit, înșelat, momit, nebun, nedezvoltat, păcălit, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, prostit, sedus, sfrijit, smintit, trișat, țicnit, zănatic, zăpăcit, zurliu.
Iluzionare, substantiv
Sinonime:
ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare; (figurat) închipuire, visare.
Lâncoti, verb (învechit)
Sinonime:
a amăgi, a înșela, a minți, a păcăli.
Păcălitor (păcălitoare), adjectiv
Sinonime:
amăgitor, artificios, capțios, falacios, fals, fraudatoriu, fumist, insidios, ipocrit, înșelător, mincinos, tartuf.
Mâgliseală, substantiv (regional)
Sinonime:
ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare, (regional) mâglisire.
Mâglisire, substantiv (regional)
Sinonime:
ademenire, amăgire, flatare, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, lingușeală, lingușire, măguleală, măgulire, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare, (regional) mâgliseală.
Păcălire, substantiv
Sinonime:
ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălit, prostire, prostit, trișare, (figurat) pingelire, (figurat) pingeluială, (figurat) pingeluire, (învechit) măglisitură, (învechit) prilăstire, (livresc) iluzionare, (Muntenia) mâgliseală, (regional) celuială, (regional) celuire, (regional) mâglisire, (regional) migliseală, (regional) păcală, (Transilvania și Banat) celșag.
Înşelăciune, substantiv
Sinonime:
ademenire, adulter, amăgire, escrocherie, hoție, impostură, infidelitate, înșelare, înșelătorie, momire, necredință, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, pungășeală, pungășie, șarlatanerie, șarlatanie, șarlatanism, șmecherie, șmecherlâc, trișare, (familiar) cacealma, (familiar) coțcărie, (familiar) matrapazlâc, (familiar) pehlivănie, (familiar) pișicherlâc, (familiar) șmechereală, (figurat) panglicărie, (figurat) pingelire, (figurat) pingeluială, (figurat) pingeluire, (figurat) scamatorie, (figurat) trădare, (învechit și familiar) coțcă, (învechit și regional) marghiolie, (învechit) calpuzanlâc, (învechit) matrapazlărie, (învechit) măglisitură, (învechit) meșteșug, (învechit) preacurvie, (învechit) preacurvire, (învechit) preaiubire, (învechit) prilăstire, (învechit) șălvirie, (învechit) viclenie, (învechit, în Moldova) șulerie, (livresc) iluzionare, (livresc) tripotaj, (Moldova) șolticărie, (Muntenia) mâgliseală, (popular) pezevenclâc, (popular) potlogărie, (rar) mistificare, (regional) celuială, (regional) celuire, (regional) mâglisire, (regional) păcală, (Transilvania și Banat) celșag.
Prilostire, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
ademenire, amăgire, farmec, vrajă, (învechit) prilăstire.
Prilăstire, substantiv (învechit)
Sinonime:
ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare.
Prilăstitor, substantiv și adjectiv (învechit)
Sinonime:
ademenitor, amăgitor, înșelător, seducător.
Momire, substantiv
Sinonime:
ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare, (familiar și figurat) pingelire, (figurat) pingeluială, (figurat) pingeluire, (învechit) măglisitură, (învechit) prilăstire, (livresc) iluzionare, (Muntenia) mâgliseală, (regional) celuială, (regional) celuire, (regional) mâglisire, (regional) păcală, (Transilvania și Banat) celșag.
Momitor, substantiv și adjectiv
Sinonime:
ademenitor, amăgitor, înșelător, seducător.
Momit, adjectiv
Sinonime:
ademenit, amăgit, atras, înșelat, sedus, (învechit) prilestit, (regional) rușinat.
Autoamăgi, verb
Sinonime:
a se amăgi, a se autoiluziona.
Îmbrobodit, adjectiv
Sinonime:
acoperit, încârpuit; (figurat) amăgit, înșelat, păcălit.
Planisi, verb (învechit)
Sinonime:
a ademeni, a amăgi, a încânta, a înduioșa, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a se lăsa ademenit, a se lăsa sedus, a seduce, a trișa.
Păcală, substantiv
Sinonime:
ademenire, amăgire, farsă, festă, ghidușie, glumă, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, păcălitură, poznă, prostire, prostit, ștrengărie, trișare; (articulat) pepelea.
Trişare, substantiv
Sinonime:
ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, (familiar și figurat) pingelire, (figurat) pingeluială, (figurat) pingeluire, (învechit) măglisitură, (învechit) prilăstire, (livresc) iluzionare, (Muntenia) mâgliseală, (regional) celuială, (regional) celuire, (regional) mâglisire, (regional) păcală, (Transilvania și Banat) celșag.
Trişat, adjectiv
Sinonime:
ademenit, amăgit, înșelat, păcălit, prostit, (familiar și figurat) pingelit, (familiar) dus, (familiar) fraierit, (figurat) buzat, (figurat) pingeluit, (învechit) prilestit, (Transilvania și Banat) celuit.
Propăni, verb (regional)
Sinonime:
a amăgi, a complota, a înșela, a vorbi în taină.
Aieptare, substantiv (regional)
Sinonime:
aducere-aminte (de o datorie bănească), amăgire, aranjare (a unui obiect vestimentar), aruncare puternică, avânt, îndemnare (la o plăcere), îndrumare, mândrie, reflectare.
Mâglisitor, adjectiv (regional)
Sinonime:
amăgitor, înșelător, lingușitor, măgulitor.
Falacios, adjectiv
Sinonime:
amăgitor, iluzoriu, insidios, înșelător, specios, (învechit) capțios.
Iluzor, adjectiv
Sinonime:
amăgitor, fantastic, fantezist, himeric, iluzoric, iluzoriu, imaginar, ireal, irealizabil, închipuit, înșelător, neîntemeiat, nereal, nerealizabil, utopic, utopist, zadarnic, (rar) părelnic.
Poticări, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a ademeni, a amăgi, a încânta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a trișa.
Prilesteţ, adjectiv (învechit)
Sinonime:
ademenitor, amăgitor, înșelător, seducător.
Nălucitor, adjectiv
Sinonime:
ademenitor, amăgitor, de nălucă, fantastic, fermecător, încântător, (figurat) frapant.
Amăgelnic, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime:
amăgitor, înșelător.
Amăgeu, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
amăgitor, impostor, înșelător, șarlatan.
Balamut, adjectiv (învechit)
Sinonime:
ademenitor, amăgitor, bâlbâit, bârfitor, bleg, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, gângav, gângăvit, gângâit, hodorogit, înșelător, măsluit, mincinos, mut din naștere, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, ponegritor, prost, prostănac, rablagit, seducător, stupid, tont, tontălău, trișor.
Seducere, substantiv
Sinonime:
ademenire, amăgire, atracție, captivare, corupere, corupție, cucerire, delectare, desfătare, fascinare, fascinație, fermecare, ispită, încântare, pervertire, răpire, seducție, subjugare, tentație, vrăjire, (figurat, rar) nadă, (învechit) blaznă, (învechit) iscușenie, (învechit) năpastă, (învechit) săblaznă, (învechit) scandală.
Sedus, adjectiv
Sinonime:
ademenit, amăgit, captivat, cucerit, fascinat, fermecat, încântat, înșelat, momit, răpit, subjugat, vrăjit, (învechit) prilestit, (regional) rușinat.
Prosteală, substantiv
Sinonime:
amăgire, capriciu, cerșeală, cerșetorie, cerșit, chef, dobitocie, fandoseală, fantezie, fason, fiță, imbecilitate, maimuțăreală, milogeală, milogit, moft, naz, neghiobie, nerozie, păcăleală, păcălire, poftă, prostie, sclifoseală, tâmpenie, toană, tragere pe sfoară, (familiar) bâzdâc, (familiar) farafastâc, (familiar) marafet, (figurat) boală, (figurat) dambla, (grecism învechit) paraxenie, (învechit și regional) marghiolie, (învechit și regional) nacafa, (învechit și regional) pală, (învechit) prostime, (învechit) schimonosire, (învechit) schimonositură, (Moldova, prin Bucovina și Transilvania) sucă, (popular și familiar) pârțag, (popular) fasoleală, (popular) hachiță, (popular) izmeneală, (popular) pandalie, (popular) scălâmbăială, (popular) scălâmbăiere, (popular) scălâmbăitură, (regional) marghioleală, (regional) năbădaie, (regional) toancă, (regional) zâmbâc, (Transilvania) pont.
Înşelare, substantiv
Sinonime:
ademenire, amăgire, dezamăgire, escrocare, iluzie, inducere în eroare, infidelitate (conjugală), înșelat, înșelăciune, înșelătorie, înșeuare, momire, necredință în dragoste, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, pungășire, seducere, trădare, trișare, (familiar) potlogărire, (figurat) pingelire, (figurat) pingeluială, (figurat) pingeluire, (învechit) câștigare, (învechit) măglisitură, (învechit) prilăstire, (livresc) iluzionare, (Muntenia) mâgliseală, (Muntenia) mâglisire, (regional) păcală, (Transilvania și Banat) celșag, (Transilvania și Banat) celuială, (Transilvania și Banat) celuire.
Aromit, adjectiv
Sinonime:
adormit, ațipit, îmbătător, înmiresmat, parfumat, plin de arome, (figurat) liniștit, (învechit) amăgit.
Aromitor, adjectiv
Sinonime:
adormitor, îmbătător, îmbietor, înmiresmat, (învechit) amăgitor.
Abuza, verb
Sinonime:
a amăgi, a dezonora, a exploata, a face abuz, a folosi cu exces, a înșela, a profita, a seduce, a viola, a violenta.
Politevsi, verb (învechit)
Sinonime:
a amăgi, a civiliza, a cultiva, a fi în vigoare, a instrui, a înșela, a se obișnui, (învechit) a politefsi, (învechit) a politifsi.
Șutilitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
amăgire, înșelăciune, lingușeală, măguleală.
Aromeală, substantiv
Sinonime:
ademenire, amăgire, aromire, ațipeală, ațipire, dormitare, ispită, moțăială, moțăit, moțăitură, picoteală, picotire, piroteală, seducere, somnie, somnolare, somnolență, somnoroșie, toropeală, (învechit) arumeală.
Mințitor, adjectiv
Sinonime:
amăgitor, înșelător, mincinos.
Îmbăguiat, adjectiv (regional)
Sinonime:
(despre vreme) amăgitor, înșelător, nesigur, (învechit) înșelăcios.
Înșelător, substantiv
Sinonime:
escroc, fraudator, fripon, hoț, impostor, păcălici, pungaș, seducător, șarlatan, șnapan, (familiar) coțcar, (familiar) pehlivan, (familiar) pișicher, (figurat) panglicar, (figurat) papugiu, (figurat) scamator, (învechit și popular) șălar, (învechit și popular) șălărel, (învechit și regional) mafler, (învechit și regional) pârlaci, (învechit) calpazan, (învechit) calpuzan, (învechit) diavol, (învechit) geambaș, (învechit, în Moldova) șuler, (Moldova, Bucovina și Dobrogea) șalvir, (popular și familiar) pezevenchi, (popular și familiar) potlogar, (rar) pârlea, (regional) ciolar, (regional) pasmarghiol, (regional) potcaș. Înșelător, adjectiv
Sinonime:
ademenitor, amăgitor, deluzoriu, fraudatoriu, iluzoriu, incorect, insidios, mincinos, mințitor, neîntemeiat, păcălitor, perfid, seducător, specios, viclean, (figurat) deșert, (figurat) rabinic, (figurat) șugubăț, (figurat) vulpesc, (învechit și regional) părut, (învechit) amăgelnic, (învechit) balamut, (învechit) capțios, (învechit) celuitor, (învechit) înșelăcios, (învechit) lăstitoriu, (învechit) marafetos, (învechit) mângăicios, (învechit) părăros, (învechit) prilăsteț, (învechit) prilăstitor, (învechit) prilesteț, (învechit, în Transilvania) alnic, (Muntenia) mâglisitor, (rar) momitor, (rar) părelnic, (regional) cofaș, (regional) hichetău, (regional) hitetău, (regional) îmbăguiat, (Transilvania și Banat) cealău.
Căptușitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
amăgire, înșelătorie.
Mângâicios, adjectiv (învechit)
Sinonime:
amăgitor, înșelător, mângâios, (variantă) măngăicios.
Cobzărire, substantiv
Sinonime:
cobzărie, cobzărit; (argotic) amăgire, păcălire.
Deluzoriu, adjectiv
Sinonime:
amăgitor, iluzoriu, înșelător, păcălitor, (învechit) păcăleț, (rar) falacios, (regional) celuitor, (regional) înceluitor.
