Ştire, substantiv feminin Sinonime:
veste, înştiinţare, noutate, informaţie, comunicare; cunoaştere, aprobare, învoire, permisie, autorizaţie.
Stiren, substantiv
Sinonime:
(chimie) feniletenă, vinilbenzen.
Anunţ, substantiv neutru Sinonime:
înştiinţare, anunțare, încunoştiinţare; ştire, veste; afiș, buletin, comunicat, mesaj, prospect, reclamă.
Anunţa, verb Sinonime:
a vesti, a încunoştinţa, a înştiinţa, a da de stire, a afișa, a informa, a notifica, a proclama, a publica.
Aviza, verb Sinonime:
a înştiinţa, a da de ştire, a trimite veste; a exprima o părere, a fi (sau nu) de acord; a face referat; a alerta, a anunța, a informa, a avertiza.
Bomba, verb Sinonime:
a (se) arcui, a (se) bolti, a (se) curba; a umfla, a deforma. Bombă, substantiv feminin Sinonime:
proiectil; cârciumă sordidă, speluncă, bordel, casă de toleranţă, lupanar; știre de senzație, știre senzaţională.
Buciuma, verb Sinonime:
(figurat) a suna, a anunţa, a vesti, a da de veste, a da de știre, a trâmbiţa, a răspândi (o veste). Buciumă, substantiv (popular)
Sinonime:
bucium.
Comunica, verb Sinonime:
a face cunoscut, a transmite, a înştiinţa, a informa, a da de ştire, a da publicității; a fi în relaţii cu (cineva), a corespunde.
Comunicare, substantiv feminin Sinonime:
ştire, înștiințare, veste, comunicat; relaţie; legătură; conferinţă, comunicare, relatare.
Comunicaţie, substantiv feminin
Sinonime:
adresă, anunț, aviz, comunicare, comunicat, contact, corespondență, difuziune, informație, legătură, mesaj, raport, relaţie, știre, (comunicații de masă) mass-media, (învechit) comunicațiune.
Cuvânt, substantiv neutru
Sinonime:
vorbă, zicere, spusă, trigramă; cuvântare, discurs, conferinţă; promisiune, făgăduială; punct de vedere, opinie, părere; (figurat) motiv, raţiune, cauză; veste, informaţie, zvon, termen, (livresc) verb, vocabulă, (regional) boace, grai, limbă, parolă, vorbire, voroavă; (cuvânt imitativ) onomatopee; (la plural) text; cazanie, intervenţie; (cuvânt introductiv) introducere; (cuvânt înainte) prefaţă; afirmaţie, angajament, glas, pretext; acord, aranjament, combinaţie, considerent, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, mobil, pact, pricină, prilej, ştire, temei, tranzacţie.
Glas, substantiv neutru
Sinonime:
canon, cânt, ciripit, cuvânt, ghiers, grai, gură, ştire, termen, ton, veste, voce, vorbă, (învechit) rost, (livresc) verb, (popular) limbă, (regional) boace.
Informaţie, substantiv feminin Sinonime:
lămurire, comunicare, ştire, relaţie, relatare, veste.
Limbă, substantiv feminin Sinonime:
limbaj, vorbire, cuvânt, verb; grai, glas; (învechit) informaţie, relaţie, veste, ştire; (învechit) popor, neam, naţiune.
Mesaj, substantiv neutru Sinonime:
apel, chemare; veste, ştire, informaţie, noutate, înştiinţare, comunicare.
Nota, verb Sinonime:
a consemna, a adnota, a înregistra, a însemna, a marca, a indica; a califica, a aprecia, a preţui, a considera; a băga de seamă, a fi atent la (ceva). Notă, substantiv feminin Sinonime:
însemnare, înregistrare, consemnare, notaţie, indicație, indiciu, socoteală; comunicare, înştiinţare, ştire, veste; calificativ, apreciere; nuanţă, trăsătură, aspect, particularitate.
Noutate, substantiv feminin Sinonime:
veste, ştire, zvon, informaţie.
Pregăti, verb
Sinonime:
a (se) instrui, a (se) prepara, a anunţa, a aranja, a așeza, a așterne, a avertiza, a crea, a da ştire, a face, a fi gata de, a fi pe punctul de, a forma, a îndruma, a învăţa, a medita, a preveni, a pune, a se informa, a-și însuși, a studia (temeinic), (învechit și popular) a preface, (învechit și regional) a (se) griji, (învechit) a (se) gotovi, (învechit) a orândui, (învechit) a tocmi, (popular) a (se) găti, (regional) a pregăta, (Transilvania și Banat) a păzi, (Transilvania) a socăci.
Semnala, verb Sinonime:
a avertiza, a releva, a aduce la cunoştinţă, a atrage atenţia, a înştiinţa, a da de ştire, a vesti, a anunţa, a învedera.
Veste, substantiv feminin Sinonime:
ştire, informaţie, noutate; zvon, vorbe; faimă, renume.
Vorbă, substantiv feminin Sinonime:
cuvânt, grai, vocabulă; convorbire, conversaţie, discuţie, taifas; promisiune, făgăduinţă; zvon, veste, ştire, informaţie; zicală, zicătoare; proverb, expresie; înţelegere, învoială, târguială, acord, tocmeală.
Vuiet, substantiv neutru Sinonime:
vuire, vâjâit, freamăt, foşnet, bubuit, muget, duduit, huruit; gălăgie, vacarm, larmă, vociferare; (învechit) zvon, ştire, veste, ecou.
Zvon, substantiv neutru Sinonime:
ştire, veste, vorbe, informaţie; rumoare, murmur, susur, răsunet.
Cunoaştere, substantiv
Sinonime:
înţelegere, percepţie, pricepere, (învechit) ştiinţă, ştire, ştiutură, stăpânire, posedare.
Cunoştinţă, substantiv
Sinonime:
pregătire, (la plural) învăţătură, (la plural) elemente, ştire; relaţie, (familiar) pilă; conştiinţă, cuget, gândire, judecată, minte, raţiune, recunoştinţă, spirit, suflet.
Havadiş, substantiv (învechit)
Sinonime:
noutate, raport, ştire, veste.
Hir, substantiv (regional)
Sinonime:
informaţie, noutate, ştire, veste, (variantă) hiriu; fir, tulpină.
Pliroforie, substantiv
Sinonime:
clarificare, cunoştinţă, desluşire, dezlegare, elucidare, explicare, explicaţie, informaţie, lămurire, limpezire, precizare, raport, rezolvare, soluţie, soluţionare, ştire, veste.
Fumigenă, substantiv
Sinonime:
(figurat) știre falsă.
Steregie, substantiv (învechit)
Sinonime:
funingine, negreală; (regional) sterevie, stervie, stiregie, stirevie, stregie, tirighie, treghie.
Stirigie, substantiv (regional)
Sinonime:
cărbune de fum, rugină la grâu, stirevie, tirighie.
Țăitung, substantiv (învechit)
Sinonime:
gazetă, știre, veste, ziar, (variantă) țaitung.
Obștire, substantiv (învechit)
Sinonime:
anunțare, dare în vileag, înștiințare, știre; asociație, comunitate, unire.
Mujdea, substantiv (turcism învechit)
Sinonime:
ştire, veste, zvon.
Vinilbenzen, substantiv
Sinonime:
(chimie) stiren.
