Șansă, substantiv feminin Sinonime:
noroc, împrejurare, circumstanţă favorabilă, sorți de izbândă, posibilitate, prilej.
Aţă, substantiv feminin Sinonime:
fir, sfoară, filet, șiret, frânghie, funie. Aţă, adverb
Sinonime:
(adverb) direct. Ata, substantiv (învechit)
Sinonime:
atu; avantaj, carte (bună), joker, plus, șansă.
Baftă, substantiv feminin (familiar) Sinonime:
noroc, şansă.
Hazard, substantiv neutru
Sinonime:
destin, fatalitate, fortuna, întâmplare, neprevăzut, ocurență, soartă, șansă, ursită, (figurat) loterie; (joc de hazard) joc de noroc.
Nenorocos (nenorocoasă), adjectiv
Sinonime:
fără şansă, ghinionist, nebăftos, nefast, nefericit, păgubaș, păgubos, rău.
Noroc, substantiv neutru Sinonime:
soartă, ursită, destin, fatalitate; şansă, avantaj, concurs de împrejurări; fericire, bine, mulţumire, bunăstare, succes, izbândă.
Norocos (norocoasă), adjectiv Sinonime:
cu noroc, cu şansă, fericit, avantajat.
Portiţă, substantiv feminin Sinonime:
uşiţă; (figurat) posibilitate, şansă, ieşire.
Posibilitate, substantiv feminin
Sinonime:
aptitudine, cale, capacitate, eventualitate, facultate, latenţă, mijloc, mod, modalitate, ocazie, oportunitate, potențialitate, probabilitate, putere, putinţă, resursă, șansă, virtualitate.
Probabilitate, substantiv feminin
Sinonime:
conjectură, eventualitate, perspectivă, plauzibilitate, posibilitate, potențialitate, previzibilitate, șansă, virtualitate.
Sorti, verb Sinonime:
a ursi, a meni, a predestina. Sorți, substantiv masculin la plural Sinonime:
şansă. Sorți, verb
Sinonime:
(învechit) a trage la sorți.
Atu, substantiv
Sinonime:
avantaj, carte (bună), joker, plus, șansă, (învechit) ata, (învechit, în Moldova şi Bucovina) coz; (argou) bani, (argou) biștari.
Oportunitate, substantiv
Sinonime:
concurs de împrejurări, conjunctură, ocazie, oportunism, pertinență, posibilitate, șansă.
Norocire, substantiv
Sinonime:
destin, fatalitate, fericire, menire, noroc, predestinare, soartă, şansă, ursită, zodie.
Fortuna, substantiv
Sinonime:
destin, fatalitate, noroc, soartă, șansă, ursită; (nume propriu) zeița sorții.
Fortună, substantiv (învechit)
Sinonime:
furtună.
