Ştirbi, verb Sinonime:
a se ciobi, a se sparge, a se strica; (figurat) a diminua, a vătăma, a ciunti, a trunchia, a încălca.
Ciobi, verb Sinonime:
a ştirbi, a strica, a deteriora.
Ciocni, verb Sinonime:
a (se) lovi, a (se) izbi, a închina paharele; a ciobi, a ştirbi, a face să plesnească, a crăpa; a se contrazice, a fi în controversă.
Hârb, substantiv neutru
Sinonime:
ciob, ciuruc, farfurie (de calitate proastă sau știrbită), frântură, spărtură, strachină, vas (de proastă calitate sau știrbit); babalâc, baccea, căzătură, hodorog, persoană neputincioasă, ramolit.
Nesocoti, verb
Sinonime:
a călca, a contraveni, a deprecia, a desconsidera, a dispreţui, a ignora, a încălca, a lua în glumă, a lua în râs, a neglija, a necunoaște, a nu ține cont, a nu ține seama de, a omite, a se abate, a subestima, a viola, (figurat) a silui, (învechit) a defăima, (învechit) a mepriza, (învechit) a ocărî, (învechit) a păși, (învechit) a sparge, (învechit) a stropși, (învechit) a știrbi.
Prejudicia, verb
Sinonime:
a afecta, a cauza, a dăuna, a strica, a ştirbi, a vătăma.
Prejudiciu, substantiv neutru Sinonime:
pagubă, daună, neajuns, vătămare, ştirbire.
Ciobire, substantiv
Sinonime:
ciobit, ciocnire, ştirbire; spargere.
Ciobit, adjectiv
Sinonime:
ciocnit, ştirb, ştirbit; spart. Ciobit, substantiv
Sinonime:
ciobire; spargere.
Ciobitură, substantiv
Sinonime:
ciocnitură, ştirbitură, (învechit şi regional) ştirbină, (regional) ciumblitură, ştirbeală; spărtură.
Ciocnit, adjectiv
Sinonime:
izbit, lovit, tamponat; ştirbit, spart.
Ciumblitură, substantiv
Sinonime:
ciobitură, ciocnitură, ştirbitură.
Contraveni, verb
Sinonime:
a se abate, a călca, a încălca, a nesocoti, a viola, (învechit) a păşi, a sparge, a stropşi, a ştirbi.
Zamba, substantiv (regional)
Sinonime:
potricală, preducea, (învechit și regional) jigală. Zâmba, verb
Sinonime:
a amenința, a intimida, a sparge, a știrbi, a-și arăta colții, a-și arăta dinții, (regional) a ciumbri, (regional) a ciumbli, (variantă) a jimba.
Ciumbli, verb (regional)
Sinonime:
a ciobi, a știrbi, (învechit și popular) a zâmba, (regional) a ciumbri, (regional) a jimba.
Edenta, verb
Sinonime:
a ciobi, a știrbi.
Știrbeală, substantiv (regional)
Sinonime:
ciobitură, ciocnitură, ciumblitură, știrbitură.
Știrbenie, substantiv
Sinonime:
anodontie, edentație, ştirbitură.
Edentat, adjectiv
Sinonime:
ciobit, fără dinți, știrb, știrbit.
Știrbat, adjectiv
Sinonime:
ciobit, ciocnit, știrb, știrbit, tocit.
Știrboci, verb (regional)
Sinonime:
a (se) ştirbi.
Știrboceală, substantiv (regional)
Sinonime:
știrbire.
Știrbătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
strungăreață, știrbitură.
Ciopârțit, adjectiv
Sinonime:
brăzdat, cioplit, știrbit, tăiat, tranșat.
Jimbare, substantiv (popular)
Sinonime:
încrețire, rânjet, râs fără rost, strâmbare, tulburare, zâmbet silit, (învechit) știrbire, (regional) jâmbare.
Jimbi, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a știrbi, a zâmbi, a-și strâmba gura, (despre dinți) a cădea, (regional) a omizi.
Jimbire, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
știrbire, zâmbet, zâmbire, (regional) jinghire, (regional) junghire.
Micșorare, substantiv
Sinonime:
atenuare, calmare, compresiune, comprimare, contracție, descreștere, devalorizare, diminuare, domolire, ieftinire, împuținare, încetinire, potolire, prescurtare, reducere, restrângere, scădere, scăzământ, scurtare, slăbire, smerenie, temperare, ușurare, (învechit) înjosire, (învechit) puținare, (învechit) știrbire, (rar) micire, (rar) umilință; (micșorare sufletească) deprimare.
