Întregire, substantiv
Sinonime:
complement, completare, complinire, împlinire, recompunere, reconstituire, refacere, rotunjire, (rar) reconstituție.
Complement, substantiv neutru
Sinonime:
adaos, addendum, anexă, apendice, în plus, întregire, complinire, completare, codicil, post-scriptum, primă, extensie, supliment; (gramatică) obiect; (biologie) alexină.
Completare, substantiv feminin
Sinonime:
adăugire, întregire, adaos; împlinire, rotunjire, complinire, complement; scurt metraj.
Complinire, substantiv
Sinonime:
completare, împlinire, întregire, rotunjire; (gramatică) determinare.
Recompunere, substantiv
Sinonime:
întregire, reconstituire, reconstrucție, reconstruire, refacere, rescriere, restructurare, sinteză, (învechit) recompoziţie, (rar) reconstituție.
Refacere, substantiv
Sinonime:
creștere, fortificare, îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întărire, întregire, întremare, înviorare, înzdrăvenire, lecuire, modificare, normalizare, prefacere, prelucrare, recompunere, reconfortare, reconstituire, reconstrucție, redresare, regenerare, regenerescență, reparare, reparat, reparație, restabilire, restaurare, ridicare, schimbare, tămăduire, tonificare, transformare, vindecare, (figurat) remontare, (învechit și figurat) sculătoare, (învechit și popular) împuternicire, (învechit și regional) meremet, (învechit și regional) meremetiseală, (învechit și regional) meremetisire, (învechit și regional) preînnoire, (învechit) meremetisit, (învechit) regenerație, (învechit) sănătoșare, (învechit) tămăduință, (învechit) vracevanie, (popular) dregere, (popular) dres, (popular) sculare, (popular) tămăduială, (prin Moldova) prefai, (rar) reconfort, (rar) reconstituție, (rar) reconstruire, (rar) redresament, (regional) răpăluit.
Rotunjire, substantiv
Sinonime:
completare, împlinire, îngrășare, întregire, mărire.
Reconstituire, substantiv
Sinonime:
întregire, puzzle, reasamblare, recompunere, reconstrucție, refacere, reîntregire, restabilire, (figurat) evocare, (rar) reconstituție, (rar) reconstruire.
Complementarizare, substantiv
Sinonime:
completare, întregire.
Împlinire, substantiv
Sinonime:
completare, complinire, efectuare, executare, execuție, facere, împlineală, împlinit, îndeplinire, înfăptuire, îngrășare, îngrășat, întregire, realizare, rotunjire, satisfacere, satisfacție, săvârșire, (impropriu) compensare, (impropriu) înlocuire, (învechit) faptă, (învechit) săvârșit.
Suplinire, substantiv
Sinonime:
completare, împlinire, înlocuire, întregire, substituire, (învechit) supletură, (livresc) supleare, (rar) suplinință.
Supleare, substantiv (livresc)
Sinonime:
completare, împlinire, întregire, suplinire.
