Însoțire, substantiv
Sinonime:
acompaniere, casă, căsătorie, căsnicie, conducere, cununie, împerechere, împreunare, însoțit, întovărășire, menaj, nuntă, petrecere, unire.
Căsătorie, substantiv feminin
Sinonime:
bigamie, casă, căsătorie, căsnicie, coabitare, conviețuire, cununie, însurat, însurătoare, mariaj, măritat, măritiș, menaj, mezalianță, monogamie, nuntă, partidă, poliandrie, poligamie, protogamie, recăsătorire, trigamie, unire, uniune, viaţă conjugală, (grecism învechit) sinichesion, (învechit) însurăciune, (învechit) maritagiu, (livresc) matrimoniu, (poetic) himeneu, (popular) căpătuială, (popular) căpătuire, (popular) însoțire, (popular) luare, (popular) mărit, (popular) nuntire, (popular) nuntit, (rar) confareație, (rar) gospodărie, (rar) însurare, (rar) măritare.
Companie, substantiv feminin
Sinonime:
tovărăşie, însoţire, grup; anturaj; (damă de companie) escortă; adunare, congres, miting, dumă, reuniune; cortegiu, echipaj; armată, batalion, trupă, unitate, (termen militar) (învechit şi popular) roată; asociație, societate, întreprindere; (expresie) (a ține companie) a acompania.
Petrecere, substantiv feminin
Sinonime:
amuzament, bairam, (familiar) beută, chiolhan, banchet, chef, chermeză, comportament, comportare, conduită, decedare, deces, desfătare, destindere, dispariţie, distracţie, existenţă, îngropare, îngropat, înhumare, înmormântare, însoţire, moarte, ospăţ, paranghelie, party, petrecanie, pieire, prăpădire, purtare, răposare, reuniune, sfârşit, stingere, sucombare, trai, trăire, veselie, viaţă, viețuire, (învechit) desfătăciune, (învechit) sărbătorie, (rar) desfăt, (rar) sărbătoare.
Suită, substantiv feminin Sinonime:
alai, escortă, însoţire; serie, șir, rând; continuitate, legătură, înlănţuire, succesiune.
Tovărăşie, substantiv feminin Sinonime:
companie, însoţire, societate; asociaţie, întovărăşire, colaborare.
Acompaniere, substantiv
Sinonime:
însoţire.
Conducere, substantiv
Sinonime:
cârmuire, diriguire, domnie, guvernare, stăpânire, (învechit şi popular) oblăduire, (învechit) chiverniseală, chivernisire, ocârmuire, purtare, purtat, stăpânie, vlădicie, (figurat) cârmă, putere, administraţie, comandă, prezidare, dirijare, direcţie, şefie, staff, îndrumare, însoţire.
Împerechere, substantiv
Sinonime:
împreunare, (popular) însoţire, îngemănare, împărechere, copulație, act sexual, coit.
Escortare, substantiv
Sinonime:
escortat, însoțire, întovărășire, păzire.
Mergere, substantiv
Sinonime:
continuare, continuitate, curgere, deplasare, ducere, intrare în vigoare, însoțire, mers, mișcare, plecare, pornire, (învechit) căsătorie, (învechit) succesiune, (rar) vizită.
Împreunare, substantiv
Sinonime:
adunare la un loc, asamblare, căsătorie, combinare, combinație, fixare, goană, gonire, îmbinare, împerechere, îngemănare, întâlnire, joncțiune, montaj, montă, reunire, unire, (biologie) bătaie, (învechit) contact sexual, (învechit) împreunăciune, (învechit) împreunătură, (învechit) întâmpinare, (învechit) întrunire, (popular) însoțire, (regional) montare, (regional) sărit.
Întovărăşire, substantiv
Sinonime:
acompaniere, alianță, aliere, asociație, asociere, conducere, escortă, încârdășire, însoțire, întovărășit, petrecere, tovărășie, (învechit și regional) sâmbră, (învechit și regional) soție, (învechit) artel, (regional) ortăcie, (regional) simbrie, (regional) soțiire.
Însoțiere, substantiv
Sinonime:
însoțire.
Însoțime, substantiv (învechit)
Sinonime:
grup, însoțire, societate.
Însoțitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
căsătorie, însoțire, însoțit, (popular) împerechere, (Transilvania) companie.
