Înconjur, substantiv
Sinonime:
ocol, ocolire, tur, (variantă) încunjur.
Înconjura, verb Sinonime:
a ocoli, a încercui, a împresura.
Înconjurat, adjectiv
Sinonime:
împresurat, încercuit, învăluit, (învechit) împrejurat.
Ambiant (ambiantă), adjectiv Sinonime:
înconjurător, împresurător, de jur împrejur, din apropiere, vecin.
Asedia, verb Sinonime:
a împresura, a ţine prins, a cuprinde, a încercui, a înconjura, a învălui.
Cuprinde, verb
Sinonime:
a îmbrăţişa, a prinde, a apuca cu braţele; a vedea, a înţelege, a cunoaşte; a învălui, a include, a conţine; a pune stăpânire, a cuceri, a ocupa, a captura, a înhăţa, a încercui, a îngloba; a avea, a intra, a merge, a încăpea, a(-l) copleşi, a(-l) răzbi, (învechit) a(-l) răzbate, a-l apuca, a-i veni, a trece; a cotropi, a invada, a împresura, a încălca, a înconjura, a îndeletnici, a lua, a năpădi, a sechestra.
Evita, verb
Sinonime:
a ocoli, a se eschiva, a eluda, a se feri, a neglija; a împiedica, a îndepărta, a înlătura, a opri; a conturna, a înconjura; a fugi, a preîntâmpina, a preveni, (rar) a se apăra.
Fereală, substantiv feminin Sinonime:
evitare, ocolire, înconjur; pază, precauţie, prudenţă, băgare de seamă, circumspecţie; (figurat) grijă, teamă, rezervă; adăpost, refugiu, loc sigur, siguranţă, ascunziş, loc retras.
Feri, verb
Sinonime:
a apăra, a proteja, a ocroti, a (se) păzi, a protegui, a adăposti; a ocoli, a evita, a lăsa la o parte, a înconjura, (învechit şi regional) a se socoti, (învechit) a se lepăda, a se veghea, (învechit) a se îndupleca, a fugi; a respecta, a ţine.
Îmbrobodi, verb
Sinonime:
a acoperi cu o broboadă, (Transilvania) a se încârpui; (figurat) a (se) acoperi ca într-un văl, a (se) învălui, a acoperi cu un văl, a înconjura din toate părțile; (figurat) a bălmăji, a captiva, a duce cu vorba, a încălța, a înşela, a minţi, a păcăli, a seduce.
Împrejmui, verb Sinonime:
a îngrădi, a încercui, a înconjura; a împresura, a asedia, a năpădi, a copleşi.
Împresura, verb Sinonime:
a înconjura, a încercui, a asedia; a copleşi, a năpădi.
Încadra, verb Sinonime:
a înrăma; a înconjura, a împresura; a se potrivi, a se adapta.
Încercui, verb Sinonime:
a împrejmui, a înconjura, a cuprinde, a împresura.
Încinge, verb Sinonime:
a se înfierbânta, a se sufoca, a se încălzi; a se strica, a se altera; a se lega, a se înfăşura, a se strânge, a se înconjura.
Jur, substantiv neutru Sinonime:
înconjur, împrejurime; (rar) petrecere, reuniune.
Năpădi, verb Sinonime:
a împresura, a cuprinde, a înconjura; a copleşi, a doborî, a birui; a se năpusti, a năvăli, a cotropi, a da buzna, a tăbărî, a invada, a da năvală.
Ocol, substantiv neutru
Sinonime:
bătătură, circumferință, circumscripție, curte, înconjur, îngrăditură, ogradă, raion, țarc, (învechit și regional) perdea.
Ocoli, verb Sinonime:
a înconjura; a împrejmui, a îngrădi; a evita, a se abate, a ieşi din subiect; a umbla brambura, a umbla hai-hui.
Şleau, substantiv neutru Sinonime:
drum, cale, cărare; (pe şleau; locuțiune adverbială) direct, clar, fără înconjur, fără menajamente; ştreang, trăgătoare, curea, funie.
Tivi, verb Sinonime:
a înconjura, a mărgini, a împrejmui.
Turnantă, substantiv feminin
Sinonime:
bibliotecă (rotitoare), etajeră (rotitoare); circumvoluție, cotire, cotitură, detur, înconjur, întoarcere, mișcare circulară, rotire, viraj.
Asediu, substantiv
Sinonime:
asediere, împresurare, încercuire, înconjurare, (învechit) ocol, (grecism învechit) poliorchie.
Chenărui, verb
Sinonime:
a împrejmui, a încadra, a înconjura, a mărgini, (figurat) a tivi.
Ambiental, adjectiv
Sinonime:
ambiant, înconjurător, care ține de ambianță.
Direct, adverb
Sinonime:
făţiş, fără înconjur, aţă, drept, neocolit, sfoară, (popular) oblu, pieptiş, personal, fără intermediar, în mod nemijlocit, fără ascunzișuri.
Conturna, verb
Sinonime:
a contura, a delinea, a deturna, a devia, a încinge, a înconjura, a ocoli, a ornamenta.
Prejmui, verb
Sinonime:
a împrejmui, a închide, a înconjura, a îngrădi.
Poliorchie, substantiv
Sinonime:
asediere, asediu, împresurare, încercuire, înconjurare.
Otrocol, substantiv
Sinonime:
(regional) înconjur, ocol, raită, târcol, tur, tură, vraiște, (plural) ravagii.
Revoluțiune, substantiv
Sinonime:
agitație, bulversare, cataclism, insurecție, răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă, revoluție, schimbare, sedițiune, subversiune, transformare; cerc, ciclu, circuit, curbă, girație, înconjur, orbită, perioadă, rotație, tur.
Încunjurime, substantiv
Sinonime:
(învechit) împrejurime, înconjurime, mediu ambiant.
Înveriga, verb
Sinonime:
(învechit) a asedia, a fixa într-o verigă, a fixa într-un belciug, a împresura, a încercui, a înconjura, a lega în verigi, a pune veriga (la o ușă), a strânge într-o verigă, a zăvorî.
Țărmuitor, adjectiv
Sinonime:
împrejmuitor, înconjurător.
Ambient, substantiv
Sinonime:
ambianță, atmosferă, mediu înconjurător.
Încadrare, substantiv
Sinonime:
angajare, anturare, așezare, cuprindere, împresurare, înconjurare, înrămare, listel, potrivire, punere.
Antura, verb
Sinonime:
a centura, a înconjura, (figurat) a copleși (cu atenții).
Anturare, substantiv
Sinonime:
centurare, înconjurare.
Intracolinar, adjectiv
Sinonime:
înconjurat de dealuri și coline, între coline.
Încercuire, substantiv
Sinonime:
asediere, asediu, împresurare, înconjurare, învăluire, strângere ca într-un cerc, trasare de cercuri, (grecism învechit) poliorchie, (învechit) ocol, (învechit) strângere cu cercuri.
Încercuit, adjectiv
Sinonime:
împresurat, înconjurat, învăluit, strâns ca într-un cerc, trasat, (învechit) strâns cu cercuri.
Ocolire, substantiv
Sinonime:
eludare, evitare, ignorare, împiedicare, înconjur, înconjurare, îndepărtare, înlăturare, ocol, ocoleală, ocoliș, ocolit, ocolitură, preîntâmpinare, prevenire, prevenție, (figurat) divagare, (învechit și regional) apărare, (învechit și regional) împresurare, (învechit) asediere, (învechit) delimitare, (învechit) împrejmuire, (popular) cutreierare, (regional) răsfățare.
Nimba, verb
Sinonime:
a (se) aureola, a (se) înconjura cu un nimb.
Încercănat, adjectiv
Sinonime:
(despre ochi) cercănat, înconjurat de cearcăne; (învechit) încercuit.
Ocolitor, adjectiv
Sinonime:
împrejmuitor, înconjurător, ocolit.
Împresurare, substantiv
Sinonime:
acoperire cu pământ, asediere, asediu, îmbrățișare, încercuire, înconjurare, sugrumare, uzurpare, (figurat) copleșire, (grecism învechit) poliorchie, (învechit) împresurătură, (învechit) ocol.
Împresurător, adjectiv
Sinonime:
asediator, grabnic, înconjurător, presant.
Conjor, substantiv (învechit)
Sinonime:
împrejmuire, înconjur, ocol, ținut.
Poliorghie, substantiv (grecism învechit)
Sinonime:
asediere, asediu, împresurare, încercuire, înconjurare, (variantă) poliorchie.
Împrejurat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
înconjurat, înfășurat, (învechit) împregiurat.
Covăi, verb (învechit)
Sinonime:
a înconjura, a ocoli.
Sinceramente, adverb
Sinonime:
cu mâna pe conștiință, cu mâna pe inimă, cu sinceritate, deschis, din toată inima, fără ascunzișuri, fără înconjur, fără menajamente, fără ocol, fățiș, franc, francamente, pe față, pe șleau, simplamente, (în mod) sincer.
Împregiurat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
împrejurat, înconjurat, înfășurat.
