Încheiere, substantiv feminin
Sinonime:
cabaletă, capăt, concluzie, contractare, deznodământ, epilog, final, finalizare, isprăvire, îmbinare, închidere, lichidare, perfectare, semnare, sfârșire, sfârşit, terminare, (învechit) istov, (învechit) statornicire, (regional) îmbumbare.
Bilanţ, substantiv neutru Sinonime:
socoteală, rezultat, încheiere, situație; balanță; concluzie; sold.
Concluzie, substantiv feminin Sinonime:
rezultat, încheiere, consecinţă.
Epilog, substantiv neutru
Sinonime:
concluzie, deznodământ, final, încheiere, perorație, rezumat, sfârşit, (învechit) epilogon, (învechit) epilogos, (livresc) fine.
Expirare, substantiv feminin Sinonime:
scadenţă, împlinire, terminare, încheiere.
Final, substantiv neutru
Sinonime:
sfârşit, încheiere, terminare, închidere, punct terminus, epilog, fine, capăt, deznodământ.
Fine, substantiv neutru
Sinonime:
capăt, deznodământ, epilog, final, încheiere, sfârşit; (locuțiune adverbială) (în fine) în sfârșit, în concluzie.
Finisaj, substantiv neutru
Sinonime:
afinaj, finisare, finiție, definitivare, încheiere, perfecționare.
Mântuire, substantiv feminin
Sinonime:
dezrobire, eliberare, emancipare, emancipație, fine, iertare (de păcate), ispăşire, isprăvire, isprăvit, izbăvire, încheiere, liberare, mântuit, salvare, scoatere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat, (învechit) jertfă, (învechit) liniște și siguranță, (învechit) măntuire, (învechit) mântuință, (învechit) mântuitură, (învechit) prinos, (învechit) scăpare, (învechit) spăseală, (învechit) spăsenie, (învechit) spăsire, (livresc) redempțiune.
Rezoluţie, substantiv feminin
Sinonime:
apostilă, concluzie, decizie, hotărâre, încheiere, rezolvare, (rusism învechit) nadpis, (variantă) rezoluțiune.
Sfârşit, substantiv neutru Sinonime:
final, capăt, încheiere; moarte, stingere; (învechit) scop, ţintă, ţel.
Concenie, substantiv feminin
Sinonime:
(învechit) cap, capăt, final, încheiere, sfârşit.
Coneţ, substantiv
Sinonime:
cap, capăt, final, fine, încheiere, sfârşit; șotie, boroboață.
Contractare, substantiv
Sinonime:
(termen juridic) încheiere; (fiziologie) contracţie, strângere, zgârcire, (învechit) strânsoare, zgârcitură, chircire, crispare.
Cumplire, substantiv
Sinonime:
asprime, barbarie, brutalitate, cap, capăt, cruzime, ferocitate, final, fine, încheiere, neîndurare, neomenie, răutate, sălbăticie, sfârşit, violenţă, vitregie.
Deznodământ, substantiv
Sinonime:
dezlegare, soluție, epilog, final, încheiere, sfârşit, (livresc) fine, soartă.
Gătare, substantiv
Sinonime:
isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârşire, sfârşit, terminare, terminat.
Istov (istovuri), substantiv
Sinonime:
achitare, capăt, deces, decontare, extremitate, fine, încheiere (de cont), lichidare, moarte, pierzare, scadență, sfârşit, socoteală, sold, termen de plată.
Sfârşitură, substantiv
Sinonime:
cap, capăt, final, fine, încheiere, sfârșit.
Sfârşenie, substantiv
Sinonime:
(regional) cap, capăt, final, fine, încheiere, judecată de apoi, moarte, sfârșeală, sfârșit, stare de leșin; hotar; scop, țel.
Sfârşire, substantiv
Sinonime:
consumare, finalizare, isprăvire, încheiere, sfârșit, terminare.
Conchidere, substantiv
Sinonime:
concludere, concluzionare, încheiere, terminare.
Semnare, substantiv
Sinonime:
iscălire, iscălit, încheiere, marcare, parafare, semnat, subscriere, (rar) subsemnare.
Istovire, substantiv
Sinonime:
deșelare, extenuare, isprăvire, isprăvit, istoveală, încheiere, oboseală puternică, sfârșire, sfârșit, spetire, terminare, terminat, (învechit) ivire, (învechit) naștere, (Muntenia și Transilvania) dăulare.
Cabaletă, substantiv
Sinonime:
(muzică) frază muzicală de final, încheiere.
Perfectare, substantiv
Sinonime:
definitivare, desăvârșire, încheiere.
Isprăvire, substantiv
Sinonime:
absolvență, absolvire, consumare, epuizare, executare, isprăvit, încheiere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat, (învechit) corectare, (învechit) izbândă, (învechit) săvârșire, (popular) gătare, (popular) isprăvenie, (popular) istovire, (popular) mântuire, (popular) ucidere.
Terminare, substantiv
Sinonime:
absolvență, absolvire, consumare, epuizare, isprăvire, isprăvit, încetare, încheiere, închidere, lichidare, sfârșire, sfârșit, terminat, (învechit și regional) spargere, (învechit și regional) spart, (învechit) săvârșire, (popular) gătare, (popular) istovire, (popular) mântuire, (rar) terminație.
Aprecație, substantiv
Sinonime:
(literatură) formulă de încheiere.
Epilogare, substantiv
Sinonime:
concludere, epilogat, încheiere, terminare.
Epilogat, substantiv
Sinonime:
epilogare, încheiere.
Conclus, substantiv (regional)
Sinonime:
decizie, hotărâre, încheiere, (învechit) concluz.
Concluzionare, substantiv
Sinonime:
conchidere, încheiere, închidere; concluzie.
Îmbumbare, substantiv (regional)
Sinonime:
îmbumbat, îmbumbătură, încheiere, închidere.
Lichidare, substantiv
Sinonime:
achitare, asasinare, desființare, falimentare, încheiere, înlăturare, lichidat, nimicire, omorâre, onorare, plată, plătire, soluționare, stârpire, suprimare, terminare, ucidere, (argou) exterminare, (învechit) lichidație, (învechit) licuidare, (învechit) răspundere, (sens suspect) lichefiere.
Încochelare, substantiv (regional)
Sinonime:
(cu referire la bârne) încheiere.
Încoronare, substantiv
Sinonime:
coronare, coronat, încoronat, încoronație, încununare, încununat, înscăunare, întronare, (figurat) desăvârșire, (figurat) încheiere, (învechit) coronire, (învechit) coronit, (învechit) încorunare, (învechit) întronație, (învechit) sfințire.
