Vrăjitor
Vrăjitor,
substantiv
Sinonime
:
alchimist,
aruspice,
astrolog,
augur,
cartomancian,
chiromant,
clarvăzător,
divinator,
exorcist,
fachir,
fetișist,
invocator,
mag,
magician,
medium,
necromant,
preot,
profet,
șaman,
șarlatan,
taumaturg,
vaticinator,
vindecător,
vizionar,
(învechit)
vâlfă;
(popular)
descântător,
fermecător,
vraci;
(regional)
farmazon,
(Transilvania)
șișcoi.
Astrolog
Astrolog,
substantiv
masculin
Sinonime
:
astronom,
cititor
în
stele,
mag,
magician,
vrăjitor,
(învechit)
matematic,
(învechit)
stelar,
(popular)
filozof,
(popular)
solomonar,
(popular)
zodier.
Boscoană
Boscoană,
substantiv
feminin
(regional)
Sinonime
:
farmec,
făcătură,
vrajă,
vrăjitorie,
magie,
descântec,
(popular)
bolmoajă.
Cabală
Cabală,
substantiv
feminin
Sinonime
:
uneltire,
intrigă,
aranjament,
complot,
conjuraţie,
conspiraţie,
maşinaţie;
magie,
spiritism,
făcătură,
vrăjitorie.
Fapt
Fapt,
substantiv
neutru
Sinonime
:
întâmplare,
eveniment,
acţiune,
faptă,
act,
caz,
fenomen;
(popular)
vrajă,
farmec,
descântec,
magie,
scarlatină,
vrăjitorie.
Făcut
Făcut,
substantiv
neutru
Sinonime
:
farmec,
făcătură,
fermecătură,
vrajă,
blestem,
destin,
soartă,
ursită,
fatalitate,
confecţionare,
gătit,
descântec,
magie,
menire,
noroc,
predestinare,
vrăjitorie,
zodie.
Fermecătură
Fermecătură,
substantiv
feminin
Sinonime
:
fermecătorie,
descântec,
farmec,
magie,
vrajă,
vrăjitorie.
Iluzionist (iluzionistă)
Iluzionist
(iluzionistă),
substantiv
masculin
și
feminin
Sinonime
:
fachir,
magician,
prestidigitator,
scamator,
vrăjitor,
(familiar)
panglicar,
(învechit)
cabaz,
(regional)
boscar.
Legătură
Legătură,
substantiv
feminin
Sinonime
:
acord,
angajament,
aranjament,
armură,
bandaj,
basma,
boccea,
coardă,
combinație,
comunicație,
contact,
contract,
convenție,
cravată,
descântec,
farmec,
faşă,
frânghie,
funie,
împreunare,
îndatorire,
înlănțuire,
înţelegere,
învoială,
învoire,
lanţ,
legământ,
legătoare,
magie,
mănunchi,
nex,
obligație,
pact,
pansament,
raport,
referință,
relaţie,
sarcină,
sfoară,
testemel,
tifon,
tranzacție,
unire,
unitate,
vrajă,
vrăjitorie,
(grecism
învechit)
schesis,
(livresc)
contingență,
(rar)
snop,
(rar)
suită,
(regional)
smoc,
(filozofie)
(legătură
universală)
interdependență,
(fizică)
(legătură
conductivă)
legătură
galvanică;
(chimie)
(legătură
covalentă)
covalență,
(legătură
de
hidrogen)
punte
de
hidrogen,
(legătură
electrovalentă)
electrovalență,
(legătură
heteropolară)
electrovalență,
(legătură
homeopolară)
covalență,
(legătură
ionică)
electrovalență.
Mag
Mag,
substantiv
masculin
Sinonime
:
astrolog,
filozof,
învățat,
magician,
scamator,
vrăjitor;
(biserică)
(învechit)
vâlfă,
rege
din
Orient;
(figurat)
sol,
vestitor;
magnetofon.
Magic (magică)
Magic
(magică),
adjectiv
Sinonime
:
cabalistic,
captivant,
divinator,
esoteric,
ezoteric,
fascinant,
fascinator,
feeric,
fermecat,
fermecător,
încântător,
minunat,
miraculos,
misterios,
năzdrăvan,
ocult,
taumaturgic,
vrăjit,
vrăjitor,
vrăjitoresc,
(învechit)
etonant,
(învechit)
maghicesc,
(popular)
fermecătoresc,
(popular)
măiestresc,
(variantă)
(învechit)
maghic.
Magician
Magician,
substantiv
masculin
Sinonime
:
vrăjitor;
(popular)
solomonar;
scamator,
iluzionist.
Magie
Magie,
substantiv
feminin
Sinonime
:
vrăjitorie,
vrajă;
(popular)
solomonie,
farmece,
fermecătură,
fermecătorie;
(figurat)
farmec,
captivare,
fascinaţie,
încântare.
Măiestrie
Măiestrie,
substantiv
feminin
Sinonime
:
abilitate,
aparat
ingenios,
artă,
complot,
conjurație,
conspirație,
creație
(artistică),
dar,
descântec,
dexteritate,
dibăcie,
farmec,
favoare,
grație,
har,
ingeniozitate,
instrument,
intrigă,
inventivitate,
iscusinţă,
îndemânare,
lucrare,
magie,
mașinație,
meserie,
meşteşug,
operă,
pricepere,
stratagemă,
subterfugiu,
șiretenie,
șiretlic,
șmecherie,
știință,
talent,
tertip,
truc,
unealtă,
uneltire,
viclenie,
vicleșug,
virtuozitate,
vrajă,
vrăjitorie.
Mângâietor (mângâietoare)
Mângâietor
(mângâietoare),
adjectiv
Sinonime
:
afectuos,
alinător,
alintător,
amăgitor,
consolator,
desfătător,
dezmierdat,
dezmierdător,
drag,
drăgăstos,
duios,
fermecător,
iubitor,
încântător,
încurajator,
măgulitor,
plăcut,
tandru,
vrăjitor,
(figurat)
cald,
(învechit
și
regional)
mângâitor,
(învechit)
mângâios,
(rar)
consolant,
(variantă)
măngăitor,
(variantă)
măngănietoriu,
(variantă)
măngâietor,
(variantă)
mângăietor,
(variantă)
mângăitor.
Năzdrăvan (năzdrăvană)
Năzdrăvan
(năzdrăvană),
adjectiv
Sinonime
:
ciudat,
fermecat,
magic,
vrăjitoresc;
hazliu,
glumeţ,
poznaş,
spiritual,
vesel,
ghiduş,
mucalit.
Solomonar
Solomonar,
substantiv
masculin
Sinonime
:
vrăjitor,
mag.
Solomonie
Solomonie,
substantiv
feminin
Sinonime
:
vrăjitorie,
farmec;
vicleşug,
şiretlic.
Vraci
Vraci,
substantiv
masculin
(popular)
Sinonime
:
doctor,
medic,
tămăduitor,
vrăjitor.
Vrajă
Vrajă,
substantiv
feminin
Sinonime
:
farmece,
vrăjitorie,
descântec;
farmec,
încântare,
desfătare.
Incantație (incantații)
Incantație
(incantații),
substantiv
feminin
Sinonime
:
magie,
vrajă,
vrăjitorie.
Descântător
Descântător,
substantiv
Sinonime
:
vrăjitor.
Descântătură
Descântătură,
substantiv
Sinonime
:
descântare,
descântec,
farmec,
magie,
vrajă,
vrăjitorie.
Farmazon
Farmazon,
substantiv
Sinonime
:
vrăjitor,
vraci;
(figurat)
om
șiret,
om
viclean.
Farmazonie
Farmazonie,
substantiv
Sinonime
:
descântec,
farmec,
magie,
vrajă,
vrăjitorie.
Făcătură
Făcătură,
substantiv
Sinonime
:
boscoană,
cabală,
descântec,
farmec,
făcut,
fermecătorie,
magie,
vrajă,
vrăjitorie;
plastografie,
fals
în
acte.
Fermecător
Fermecător,
substantiv
Sinonime
:
vrăjitor.
Fermecătoresc
Fermecătoresc,
adjectiv
Sinonime
:
(învechit)
de
fermecător,
magic,
vrăjitoresc.
Fermecătorie
Fermecătorie,
substantiv
Sinonime
:
fermecătură,
descântec,
farmec,
magie,
vrajă,
vrăjitorie.
Ocultism
Ocultism,
substantiv
Sinonime
:
alchimie,
astrologie,
cabală,
chiromanție,
divinație,
ezoterism,
fermecătorie,
geomanție,
hermetism,
iluzionism,
incantație,
magie,
necromanție,
ocultistică,
sortilegiu,
spiritism,
taumaturgie,
teurgie,
vrăjitorie.
Solomonărie
Solomonărie,
substantiv
Sinonime
:
descântec,
farmec,
magie,
vrajă,
vrăjitorie.
Taumaturg
Taumaturg,
substantiv
Sinonime
:
alchimist,
făcător
de
minuni,
magician,
necromant,
vrăjitor.
Năprătitură
Năprătitură,
substantiv
Sinonime
:
descântec,
farmec,
magie,
vrajă,
vrăjitorie.
Șaman
Șaman,
substantiv
Sinonime
:
mag,
marabu,
preot,
psihopomp,
vrăjitor.
Râvnitură
Râvnitură,
substantiv
(învechit)
Sinonime
:
aspirație,
descântec,
dor,
dorință,
farmec,
magie,
năzuință,
poftă,
pornire,
râvnă,
tendință,
vis,
vrajă,
vrăjitorie.
Făcaș
Făcaș,
substantiv
(regional
și
învechit)
Sinonime
:
vrăjitor.
Măiestresc
Măiestresc,
adjectiv
(învechit)
Sinonime
:
intrigant,
magic,
miraculos,
șiret,
vrăjitoresc.
Conjurator
Conjurator,
substantiv
(învechit)
Sinonime
:
complotist,
conspirator;
exorcist,
magician,
vrăjitor.
Fascinator
Fascinator,
adjectiv
Sinonime
:
atractiv,
fascinant,
halucinant,
hipnotizator,
încântător,
magic,
magnetic,
seducător,
vrăjitoresc.
Șarmeur
Șarmeur,
substantiv
Sinonime
:
magician,
seducător,
vrăjitor.
Alchimie
Alchimie,
substantiv
Sinonime
:
analiză
subtilă,
chimie,
hermetism,
iatrochimie,
subtilitate,
știință
hermetică,
vrăjitorie,
(învechit)
alhimie.
Alchimist
Alchimist,
substantiv
Sinonime
:
adept,
filozof,
magician,
vrăjitor,
(învechit)
alhimist.
Necromanție
Necromanție,
substantiv
Sinonime
:
divinație,
magie,
ocultism,
spiritism,
vrăjitorie,
(învechit)
necromancie,
(învechit)
necromandie.
Necromant
Necromant,
substantiv
Sinonime
:
magician,
necromancian,
spiritist,
vrăjitor,
(învechit)
devin,
(învechit)
necroman,
(învechit)
necromand.
Devin
Devin,
substantiv
(învechit)
Sinonime
:
anunțător,
astrolog,
augur,
cartomancian,
cartomant,
chiromant,
clarvăzător,
geomant,
ghicitor,
mag,
magician,
mediu,
medium,
necromancian,
necromant,
oracol,
profet,
vaticinator,
vizionar,
vrăjitor.
Jetatură
Jetatură,
substantiv
Sinonime
:
magie,
sortilegiu,
vrajă,
vrăjitorie.
Exorcist
Exorcist,
substantiv
Sinonime
:
cabalist,
mag,
magician,
mare
preot,
taumaturg,
vrăjitor,
(învechit)
conjurator.
Bosconitură
Bosconitură,
substantiv
(regional)
Sinonime
:
bâlbâire,
bolboroseală,
bolborosire,
bolborosit,
descântec,
farmec,
magie,
vorbire
nedeslușită,
vrajă,
vrăjitorie.
Drobarimos
Drobarimos,
substantiv
(argotic)
Sinonime
:
farmece,
ghicit
(în
cărți),
vrăjitorii,
(argotic)
drobariseală.
Bosorcău
Bosorcău,
substantiv
(regional)
Sinonime
:
strigoi,
vrăjitor;
(variante)
borsocău,
borsună,
bosărcău,
bosorcoi.
Bosorcoi
Bosorcoi,
substantiv
(regional)
Sinonime
:
car,
ființă
malefică,
strigoi,
vrăjitor,
(regional)
bosorcăi,
(regional)
bosorcău.
Linkuri utile
Dicţionarul limbii române în format electronic
Dicționar de anagrame
Dicționar de paronime
Formular de contact
Căutări recente
Egretă
Vrăjitor
Parimier
Frumuseți
Insultat
Săltare
Opţiune
Heteroclit
Geniu
Pură
Cicăleală
Ceată
Leptologhie
Refrișat
Servus
Românime
Preoteasă
Nechibzuit
Umfla
Remediere
Chelălăială
înfundat
Păţanie
Folosi
Sclifoseală
Doborî
Podiş
Instanţă
Ciudat
țețe
Gravură
Bufniță
Fuziona
Diriginte
Prispușoară
Sibilic
Iperbolă
Folositor
Apela
Dighiu
Reuşit
Grăitor
Rătunzală
Tiuriușa
Prelung
Deschis
Sentiment
Exoflă
Stihie
Rătăcitor
Gambetă
Prundar
Vers
Administrator
Consătean
Ruşnică
Adăpătoare
Ticăloasă
Corupt
Hiberna
Letal
Optimist
Bușor
Copiluță
Descuraja
Scoate
Floarea-reginei
Vaseline
Dreptate
Sângerete
Exasperat
Exuberant
Boală-mare
Gravă
Tricomonază
Distanţat
Birui
Contraamiral
Cârdășie
Stăruitor
înţelegere
Hârconi
îndobitoci
Rec
Măciniș
Administrativ-teritorială
Epic
Poposi
Împărtăşi
Mărire
Supliciu
Elită
țircumstare
Emisfera
Reactor
Tâlhăroaică
Glanţ
Rotilat
Părnăjac
Repera
Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie
RSS