Gură, substantiv feminin
Sinonime:
afirmaţie, bot, buză, ceartă, chei, clanţă, clobanț, clonț, cuvânt, declaraţie, decolteu, deschidere, deschizătură, dușcă, fleancă, fofelniță, gaură, gălăgie, gât, gâtlej, glas, grai, hanță, harță, îmbucătură, înghiţitură, lamă, (Moldova şi Bucovina) leoapă, leoarbă, mal, margine, mărturisire, meliță, moară, muzicuță, ochi, orificiu, papagal, pas, persoană (care trebuie întreținută), plisc, pupăză, răscroială, râșniță, rât, relatare, sărut, sărutare, scandal, sfadă, sorbitură, spusă, strâmtoare, strigăt, tăiş, trombon, țarcă, țipăt, vad, vorbă, vorbitor, zisă, (argou) mestecău, (argou) muie, (Banat şi Transilvania) flit, (botanică) (gura-lupului) (regional) colțul-lupului; (gură căscată) gură-cască, cască-gură; (învechit) rost, (plural) buze, (regional) mordă, (regional) pieptar.
Gură-cască, substantiv masculin
Sinonime:
haimana, nătăfleț, om absent, om dezinteresat, om distrat, om neglijent, pierde-vară, prost, vagabond.
Gura-mâţei, substantiv
Sinonime:
(botanică) linariţă.
Gura-paharului, substantiv
Sinonime:
(botanică) crizantemă, dumitriţă, tufănică.
Guralist, substantiv (învechit)
Sinonime:
gurist.
Guraliu, adjectiv (regional)
Sinonime:
flecar, limbut, vorbăreț, (variantă) guraliv.
Guraliv (guralivă), adjectiv Sinonime:
vorbăreţ, gălăgios, flecar, bun de gură, palavragiu, gură-spartă, gureş.
Guralivă, substantiv
Sinonime:
flecară.
Guralivnic, adjectiv
Sinonime:
vorbăreț.
Guran, substantiv
Sinonime:
(ihtiologie) şalău.
Gurar, substantiv
Sinonime:
muncitor (la intrarea unei mine); aftă, spuzeală (la colțul gurii).
Bleg (bleagă), adjectiv Sinonime:
moale, molatic, molâu, mototol, lălâu, pleoştit; prost, prostănac, prostovan, tont, nătărău, nătăfleţ, netot, nerod, nătâng, tontălău, neghiob, neîndemânatic, nepriceput, gură-cască, stupid.
Borî, verb (popular)
Sinonime:
a da afară pe gură, a deborda, a scuipa, a vărsa, a voma, a vomita, (popular) a ejacula; a-și ridica marginile pălăriei.
Bot, substantiv neutru Sinonime:
rât; gură. Boţ, substantiv neutru Sinonime:
cocoloş, bol, bulz, ghemotoc, bulgăre.
Căscăund (căscăundă), adjectiv Sinonime:
zăpăcit, neatent, uituc, gură-cască, zăbăuc, nătăfleţ, prost.
Certăreţ (certăreaţă), adjectiv (adesea substantivat)
Sinonime:
arţăgos, agresiv, gâlcevitor, gură-mare, scandalagiu, (rar) vociferant, (învechit şi popular) zavragiu, (popular) ţâfnos, zurbagiu, (popular) pricinaş, rânzos, (învechit şi regional) sfadnic, sfădalnic, sfădicios, (regional) arţăgaş, gâlcevos, potcaş, scandalos, sfădăios, sfădăreţ, sfădăuş, (Moldova şi Bucovina) cârciogar, (Transilvania) porav, (prin Oltenia) pricinelnic, (prin Oltenia şi Banat) pricinos, (învechit) pricelnic, pricios, pricitor, sfădaci, sfăditor, (figurat) clonţos, colţos, ţăndăros.
Cioc, substantiv neutru
Sinonime:
clonţ, plisc, gură, (învechit şi regional) rost, (regional) cioclonţ, ciup, clanţ, clobanţ, flisc; (prin Transilvania şi Banat) tic; barbişon, bărbuţă, ţăcălie, (franţuzism rar) barbişă; vârf; căpăţână; (botanică) (ciocul-berzei) greghetin, (Bucovina) săgeţică, (Moldova) pliscul-cucoarei, (regional) pliscul-berzei, pliscul-cocorului; (ciocul-cucoarei) pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, (regional) bănat, (la plural) cucute, cumătră, ciocul-berzei, clonţul-cocostârcului, floarea-vinului, pliscul-berzei; (ornitologie) (cioc-întors) năvodar, (regional) săbiuţă; (medicină) (cioc de papagal) osteofit; ciorap, măsea. Cioc, interjecție
Sinonime:
toc!
Clonţ, substantiv neutru Sinonime:
cioc, plisc, (familiar) gură, cloanţă, clanţă.
Farfara (farfarale), substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
flecar, palavragiu, vorbăreţ, guraliv, limbut, clănţău, vorbă-lungă.
Flaşnetă, substantiv feminin
Sinonime:
(muzică) ariston, organino, orgă stradală, (învechit) minavet, (popular) caterincă, (variantă) flașnet; (argou) cioc, gură.
Gaiţă, substantiv feminin
Sinonime:
(ornitologie) ghindar, (Bucovina) galiţă, (Moldova şi Bucovina) nucar, (Transilvania şi Banat) zaică, (Transilvania) matieş, (Transilvania) zăicoi, (gaiţă-de-munte) alunar; gaz, petrol lampant; (la figurat) bârfitoare, femeie pisăloagă, flecară, guralivă, limbută, palavragioaică, vorbăreaţă.
Gălăgios (gălăgioasă), adjectiv Sinonime:
zgomotos, guraliv; (figurat) certăreţ, scandalagiu.
Gâlcevi, verb Sinonime:
a se certa, a se ciorovăi, a se sfădi, a face gură.
Glas, substantiv neutru
Sinonime:
canon, cânt, ciripit, cuvânt, ghiers, grai, gură, ştire, termen, ton, veste, voce, vorbă, (învechit) rost, (livresc) verb, (popular) limbă, (regional) boace.
Gureș (gureșă), adjectiv
Sinonime:
ciripitor, clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț, (învechit) vorbareț.
Guriţă, substantiv feminin
Sinonime:
gură, sărut, sărutare; (tehnică) piscoaie, vrană.
Hanţă, substantiv feminin (popular) Sinonime:
haină veche, zdreanţă; gură, gură-spartă. Hanta, verb (franțuzism)
Sinonime:
a chinui, a obseda.
Haplea, substantiv masculin
Sinonime:
bleg, calcă-n străchini, gură-cască, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
Hodoroagă, substantiv feminin Sinonime:
bătrână ramolită, hoaşcă, căzătură; flecar, palavragiu, gură-spartă.
Hoinar (hoinară), adjectiv Sinonime:
vagabond, haimana, derbedeu, pierde-vară, gură-cască, târâie-brâu, plimbăreţ, fără căpătâi, rătăcitor, pribeag, drumeț.
Hoinări, verb Sinonime:
a vagabonda, a bate drumurile, a rătăci, a pribegi, a umbla gură-cască, a număra pietrele, a umbla brambura, a umbla haihui, a umbla teleleu-tănase, a umbla de frunza frăsânelui, a merge aiurea, a umbla huciu-marginea, a umbla de frunza lelii.
Intrare, substantiv feminin
Sinonime:
abord, acces, aderare, admisiune, alee, angajare, antreu, băgare, exordiu, fundătură, gură, hol, intrat, introducere, încăpere (de trecere), încuviințare, pas, pasaj, pătrundere, permisiune, poartă, preambul, prolog, stradă mică, trecătoare, trecere, ușă, uvertură, venire, vestibul, (contabilitate) încasare, (informatică) input, (intrarea în biserică) (popular) vovedenie, (variantă) (popular) întrare.
Înghiţitură, substantiv feminin Sinonime:
îmbucătură, duşcă, o gură de (ceva).
Însărcinată, adjectiv feminin
Sinonime:
gravidă, cu burta la gură, cu pântecele la gură, (învechit și regional) tăroasă, (învechit) grecioasă, (învechit) îngroșată, (popular și familiar) borțoasă, (popular și familiar) burduhănoasă, (popular și familiar) burduhoasă, (popular și familiar) burtoasă, (popular) grea, (popular) groasă, (popular) împovărată, (popular) îngreunată, (prin Muntenia și Oltenia) sărcinată, (prin Transilvania) greoaie, (regional) încărcată.
Lainic (lainică), adjectiv (popular) Sinonime:
leneş, trândav, pierde-vară, gură-cască, haimana, vagabond; mişel, potlogar.
Limbut (limbută), adjectiv Sinonime:
vorbăreţ, flecar, guraliv, gură-spartă.
Locvace, adjectiv
Sinonime:
bavard, clănțău, comunicativ, disert, elocvent, expansiv, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, prolix, verbos, volubil, vorbă-lungă, vorbăreţ.
Muzicuţă, substantiv feminin
Sinonime:
armonică, camerton, clavietă, harmonică, (argou) ceartă, (argou) scandal, (figurat) gură, (rar) eolină.
Oral (orală), adjectiv Sinonime:
verbal, din gură.
Palavragiu, substantiv masculin Sinonime:
guraliv, vorbăreţ, flecar, limbut; bârfitor, clevetitor; mahalagiu.
Papagal, substantiv masculin
Sinonime:
(zoologie) ara, cacadu, cacatoes, iaco, jaco, kakapo, kea, lori, peruș; (figurat) guraliv, flecar, vorbăreţ, limbut.
Pâlnie, substantiv feminin Sinonime:
gură, groapă; receptor.
Plisc, substantiv neutru Sinonime:
cioc, clonţ; (figurat) gură.
Râșniță, substantiv feminin
Sinonime:
măcinător, măsea, morișcă, piatră de moară, pipotă, pisălog, piuliță, rânză, râșnicioară, stomac, (argotic) ceas, (argotic) mașinărie, (familiar) gură, (învechit și regional) rășniță, (prin Transilvania) melesteu, (regional) daralău, (regional) dărălău, (regional) făcău, (regional) răjniță, (regional) râjniță.
Rât, substantiv neutru Sinonime:
bot; (figurat) gură; pajişte, ponor, păşune.
Scuipat, substantiv neutru
Sinonime:
expectoraţie, flegmă, salivă, scuipătură, spută, (popular) stupit, (rar) apă, (regional) scuipit, (regional) stupitură. Scuipat, adjectiv
Sinonime:
aruncat din gură, expectorat.
Turui, verb
Sinonime:
a deszăpezi; a durăi, a durui, a gânguri, a grunguni, a gurlui, a hodorogi, a hurui, a pălăvrăgi, a se obosi tare, a trăncăni, a vorbi (întruna și repede), a-i merge gura ca o moară. Țurui, verb (regional)
Sinonime:
a se scurge.
Vocal (vocală), adjectiv
Sinonime:
acustic, bucal, cu glasul, cu gura, fonic, oral, sonor.
Vorbăreț (vorbăreață), adjectiv
Sinonime:
flecar, guraliv, gureș, limbut, (rar) neamuțit.
Zisă, substantiv feminin
Sinonime:
afirmaţie, aserțiune, cuvânt, declarație, mărturisire, propoziție, proverb, relatare, spusă, vorbă, zicală, zicătoare, (învechit) voroavă, (astăzi rar) parolă, (figurat) gură; (învechit) îndemn, ordin, poruncă, sfat.
Bârfitor, adjectiv
Sinonime:
calomniator, calomnios, cancanier, clevetitor, criticant, defăimător, denigrator, detractor, fluieros, ponegritor, slab de gură, (învechit) mozavirnic, (învechit) balamut, (învechit) clevetnic, (învechit) năpăstuitor, (învechit) ponosluitor, (popular) dosnic, (popular) hulitor, (popular) prost, (regional) pontoros, (turcism învechit) mozavir. Bârfitor, substantiv
Sinonime:
calomniator, cancanier, clevetitor, criticant, defăimător, denigrator, detractor, ponegritor, vorbitor de rău, (argotic) trâmbițar, (familiar) farfara, (familiar) ștafetar, (învechit) balamut, (învechit) bârfelnic, (învechit) clevetnic, (învechit) năpăstuitor, (învechit) ponosluitor, (învechit) vorovitor, (popular) hulitor, (regional) orfălău, (turcism învechit) mozavir.
Buşcă, substantiv
Sinonime:
gură, îmbucătură, înghiţitură, muşcătură.
Cască-gură, substantiv
Sinonime:
gură-cască, gură-căscată, (popular) căscăund.
Clanţă, substantiv
Sinonime:
ivăr, încuietoare, (regional) zimpirig, (Moldova) clampă, (Transilvania) clenci, (Banat) clenţaică, (prin Transilvania)
rătez, (Banat) şnală, (Transilvania şi Oltenia) verver; (figurat) gură.
Cloanţă, substantiv
Sinonime:
gură; (popular) babă urâtă.
Clobanţ, substantiv
Sinonime:
cap, căpăţână, cioc, clonţ, gură, plisc.
Colţul-lupului, substantiv articulat
Sinonime:
brăbin, gura-lupului.
Bucofaringian, adjectiv
Sinonime:
referitor la gură si faringe.
Crizantemă, substantiv
Sinonime:
(botanică) dumitriţă, tufănică, (regional) aurată, cătălină, mărgărită, roman, tătăişă, (la plural) flori-de-iarnă, (articulat) gura-paharului, romaniţă-mare, rujă-de-toamnă, (la plural) salomii-galbene.
Pupăză, substantiv
Sinonime:
(ornitologie) cuc-armenesc; (botanică) (regional) pupăgioară, (la plural) pupezele, pupezoi; cicatrice, cocotă, curvă, femeie de stradă, gură, prostituată, semn, târfă, urmă.
Zotcă, substantiv
Sinonime:
bot, rât; (argou) fleancă, gură, plisc.
Dârdală, substantiv
Sinonime:
amendă, gloabă, mârţoagă, penalitate, penalizare; om flecar, om de nimic; (și cu rol de adjectiv) clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.
Drâmboi, substantiv
Sinonime:
drâmbă mai mare. Drâmboi, verb
Sinonime:
a-și manifesta supărarea, a boci în gură mare, a se bosumfla, a se îmbufna.
Dumicat, substantiv
Sinonime:
gură, îmbucătură, înghiţitură, muşcătură.
Duşcă, substantiv
Sinonime:
gât, gură, înghiţitură, sorbitură, (Transilvania) scopot.
Fleancă, substantiv
Sinonime:
gură, fleoancă, fleoarcă; (expresie) (Tine-ți fleanca! Închide-ți fleanca! Tacă-ți fleanca!) Taci! Închide gura!
Flecar, substantiv și adjectiv
Sinonime:
clănţău, guraliv, limbut, palavragiu, vorbareţ, vorbă-lungă, (livresc) locvace, logoreic, (rar) ploscar, ploscaş, taclagiu, (popular şi familiar) farfara, (popular) gureş, toacă-gură, (învechit şi regional) spornic, vorbăreţ, (regional) pălăvatic, pălăvrăgit, tololoi, vorbar, (Moldova) dârdală, lehău, leorbău, (Transilvania) stroncănitor, (prin Muntenia) tândălit, (Moldova) trăncălău, (învechit) limbareț, vorovaci, (familiar) moftangiu, (rar, familiar) moftolog, mofturean, (figurat) meliță.
Flecară, substantiv
Sinonime:
guralivă, limbută, palavragioaică, vorbăreaţă, (familiar) moftangioaică, (figurat) gaiţă.
Flişcă, substantiv
Sinonime:
tiflă, palmă; gură-slobodă, trăncănitor.
Flit, substantiv
Sinonime:
bot, gură, rât.
Fofelniţă, substantiv
Sinonime:
aripă, cruce, cuţit, gură, limbă, spetează.
Fumător, substantiv
Sinonime:
(argotic) hornist, (învechit și regional) duhăniș, (învechit) pipagiu, (regional) dohănaș, (regional) gură de horn, (regional) tutunar, (Transilvania) pipaș, (Transilvania) pipător.
Scopot, substantiv
Sinonime:
depărtare, distanţă, duşcă, gât, gură, interval, înghiţitură, răstimp, sorbitură, spaţiu, timp.
Grifon, substantiv
Sinonime:
hipogrif, șacal; gură de izvor.
Trombon, substantiv
Sinonime:
(depreciativ) gură; (familiar; la plural) minciuni, păcăleli, exagerări.
Verb, substantiv
Sinonime:
categorie gramaticală, cuvânt, glas, grai, gură, limbaj, locuțiune, parolă, sintagmă, termen, voce, vorbă.
Govie, substantiv
Sinonime:
fată, mireasă; nedeie, petrecere la țară; (argou) (regional) gură.
Spălăcanie, substantiv
Sinonime:
(învechit și regional) apă de spălat gura.
Guritor, substantiv
Sinonime:
(variantă) gurar.
Gurilățel, adjectiv (Bucovina)
Sinonime:
botos, cu gura mare.
Stroncănitor, substantiv
Sinonime:
mustuitor; (și adjectiv) clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.
Pălăvrăgit, substantiv
Sinonime:
flecăreală; (și cu rol de adjectiv) clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.
Pilăriţă, substantiv
Sinonime:
negustoreasă, precupeaţă; mahalagiu, om rău de gură.
A-și pungi gura, locuţiune
Sinonime:
a-și strânge și a-și țuguia buzele.
Povestelnic (povestelnică), adjectiv
Sinonime:
(regional) guraliv, vorbăreț.
Lehău, substantiv și adjectiv
Sinonime:
clănţău, flecar, guraliv, limbut, mincinos, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.
Pusi, substantiv
Sinonime:
gură, sărut, sărutare.
Mestecău, substantiv
Sinonime:
făcăleţ, gură, sucitor, vergea.
Afirmațiune, substantiv
Sinonime:
afirmație, alegație, aserțiune, atestație, comunicație, confirmație, cuvânt, declarație, mărturisire, proclamație, propoziție, relatare, spusă, teză, vorbă, zisă, (astăzi rar) parolă, (figurat) gură, (învechit) voroavă.
Căscat, substantiv
Sinonime:
bleg, căscăund, gură-cască, nătăflete, nătăfleț; căscare, căscătură, deschidere.
Prinde-muște, substantiv
Sinonime:
(popular) cască-gură, gură-cască, haimana, vagabond.
Pocriş, substantiv
Sinonime:
(regional) acoperământ, acoperiș, capac, cergă, coviltir, înveliș, învelitoare; (regional) gura vârșii, vârșog; (regional) lapte acru, pocreală.
Boace, substantiv
Sinonime:
(regional) cuvânt, glas, grai, gură, termen, voce, vorbă.
Bavard, adjectiv
Sinonime:
guraliv, indiscret, limbut, vorbăreț.
Verbos, adjectiv
Sinonime:
flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreț.
Gurici, verb
Sinonime:
(regional) a da gură (guriță), a pupa, a săruta, a țuca.
Mordă, substantiv
Sinonime:
(regional) bot, gură, rât.
Răpşti, verb (regional)
Sinonime:
a cârti, a certa, a crâcni, a face gură, a invidia, a jefui, a murmura, a mustra, a pizmui, a prăda, a protesta, a răcni, a răpi, a se răsti, a striga, a țipa, a urla, a uzurpa, a zbiera.
Moftangioaică, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
escroacă, fandosită, flecară, guralivă, limbută, palavragioaică, sclifosită, șarlatancă, vorbăreață.
Moftolog, substantiv și adjectiv (învechit)
Sinonime:
clănțău, flecar, grandoman, guraliv, limbut, moftangiu, palavragiu, snob, vorbă-lungă, vorbăreț, (familiar) mofturean.
Vorbă-lungă, substantiv (și adjectiv)
Sinonime:
clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbăreț, (familiar) moftangiu, (familiar) moftolog, (familiar) mofturean, (figurat) meliță, (învechit și regional) spornic, (învechit și regional) vorbareț, (învechit) limbareț, (învechit) vorovaci, (livresc) locvace, (Moldova) dârdală, (Moldova) trăncălău, (popular și familiar) farfara, (popular) gureș, (popular) toacă-gură, (prin Muntenia) tândălit, (rar) ploscar, (rar) ploscaș, (rar) taclagiu, (regional) lehau, (regional) leorbău, (regional) pălăvatic, (regional) pălăvrăgit, (regional) tololoi, (regional) vorbar, (Transilvania) stroncănitor.
Muşcătură, substantiv
Sinonime:
gură, îmbucătură, înghițitură, (popular) dumicat, (prin Transilvania) bușcă; înțepătură, usturime; (botanică) muşcată.
Taclagiu, substantiv și adjectiv
Sinonime:
clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.
Xerostomie, substantiv
Sinonime:
(medicină) aptialism, asialie, uscăciune (în gură).
Moară, substantiv
Sinonime:
ceas, ceasornic, colergang, gater, gură, joagăr, mașină de măcinat, meliță, morişcă, râșniță, stomac, ţintar, (familiar) ciufuială.
Vomita, verb
Sinonime:
a da afară din stomac pe gură, a deborda, a vărsa, a voma, (popular) a borî, (popular) a lepăda, (regional) a oticni.
Peroral, adverb
Sinonime:
(despre administrarea unor medicamente) bucal, oral, pe gură, per os, (variantă) per oral.
Ciocotniță, substantiv (regional)
Sinonime:
ciocoi, flecar, gură-spartă, lingușitor, mincinos, parazit, (variantă) ciocodniță.
Mărturisire, substantiv
Sinonime:
afirmare, afirmație, aserțiune, confesiune, confidență, cuvânt, declarație, depoziție, destăinuire, dezvăluire, divulgare, indiciu, împărtășire, încredințare, mărturie, probă, propoziție, recunoaștere, relatare, revelare, spovedanie, spovedire, spusă, susținere, vorbă, zisă, (astăzi rar) parolă, (figurat) gură, (învechit și popular) spovadă, (învechit și regional) spovedeală, (învechit) mărturisanie, (învechit) mărturiseală, (învechit) mărturisit, (învechit) mărturisitură, (învechit) tacrir, (învechit) voroavă, (la plural; rar) sincerități.
Tololoi, substantiv (regional)
Sinonime:
balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot; clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.
Leoaie, substantiv (învechit)
Sinonime:
(zoologie) leoaică; (botanică) gura-leului.